Una dintre întrebările cu caracter complex, care pot să
ne surprindă dar și să arunce o lumină interesantă asupra modului de gândire al
oamenilor, în general și de interpretare a lucrurilor, a fost pusă de grupul
saducheilor către Mântuitorul Iisus Hristos, când aceștia au vrut să Îl prindă
în cuvânt, să Îi întindă o cursă.
Întrebarea privește în special așa-numita lege a
leviratului, aflată în uz la vechii evrei, care este precizată, în esența ei,
chiar în cadrul acestei discuții: „Moise
ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia („soția”
– nota noastră) fără copii, să ia fratele
său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui său” (Marcu 12,19).
În primul rând, trebuie să precizăm că este vorba de o
lege care putea să fie valabilă și să aibă un rost la vechii evrei, dar nu are
nici o legătură cu principiile și învățătura creștină, unde acest gen de
căsătorie nu poate fi practicat.
Iar întrebarea adresată vine după o expunere amănunțită a
unei situații imaginare, gândite de saduchei pe baza legii leviratului: „Erau la noi șapte frați. Și cel dintâi și-a
luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea și a
murit și el, nelăsând urmaș. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În
urma tuturor a murit și femeia. Iar la înviere (în care saducheii nu
credeau), când vor învia, a căruia dintre
ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție.” (Marcu 12,20-23).
Saducheii, grupare religioasă menționată în secolul al
II-lea î.Hr. și legată de Templul din Ierusalim, aflată în concurență aprigă cu
fariseii, o altă mișcare religioasă importantă din vremea Mântuitorului
Hristos, deși avea legături strânse cu Templul și erau reprezentanții preoției
iudaice, negau nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuiau practicile
religioase. Și totuși, se bucurau de o oarecare influență în rândul poporului.
Având în vedere convingerile lor negativiste și faptul că
au privit întotdeauna cu suspiciune, la fel ca și fariseii, activitatea
Mântuitorului Iisus Hristos, ne miră că întrebarea pe care i-o pun Acestuia se
referă exact la ceea ce ei nu credeau. Ori lucrul acesta este greșit din start și
nu reflectă o preocupare sănătoasă a acestor oameni. În loc să pună o întrebare
pentru a auzi un răspuns competent de la o autoritate în materie, ei pun
întrebarea doar pentru a ispiti și pentru a avea un motiv ca mai târziu să Îl
poată ataca pe Mântuitorul Iisus Hristos pe temeiul propriilor Sale afirmații. Și
nu li se oferă această satisfacție.
Pe o bază asemănătoare cu modul acesta de a pune
întrebări, am putea spune că funcționează și așa-numitul „sofism”, un raționament
corect, în aparență, dar fals în realitate, care a dat naștere și unui curent
filozofic cu același nume, anterior creștinismului.
Poate că întrebarea pusă prezenta un oarecare grad de
interes în epocă, și nu doar la nivelul preocupărilor intelectuale ale
saducheilor. Dar modul de a o pune și mai ales scopul adresării ei nu este
corect și din acest episod am putea avea și noi câte ceva de învățat.
Saducheii nu cred în înviere și totuși croiesc o
adevărată poveste de logică, pe un argument nevalabil și nesemnificativ pentru
ei.
Mântuitorul Iisus Hristos le dă un răspuns care merge la
esența lucrurilor și aduce și un element nou, la care probabil că saducheii
nici măcar nu se gândiseră: „Căci, când
vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca
îngerii în ceruri”. Adică, în loc de răspunsul așteptat de ei, le transmite
un adevăr: că există învierea morților și ea ține de puterea lui Dumnezeu și
vine în plus cu o precizare importantă: cei care vor învia nu vor mai avea
același gen de relații conjugale ca cele din lumea aceasta, dar vor beneficia
totuși de o stare aparte, asemănătoare îngerilor lui Dumnezeu din cer, care
presupune ascultarea față de Dumnezeu și comuniunea sau bună-înțelegerea
deplină, atât între ei, cât și cu Stăpânul și Creatorul lor.
Iar pe de altă parte, Hristos Domnul îi mustră pe
saduchei și îi acuză de rătăcire, pentru că „nu
știu Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12,24) și deci, în
loc să se folosească cumva de această ocazie specială, de întâlnirea cu Cel
care are și puterea să învie morții, ei nu fac altceva decât să se mândrească
cu inteligența și logica lor și vor să Îl ispitească pe Acesta, necrezând în
El.
Și astăzi, de multe ori, oamenii sunt foarte preocupați
de întrebări și ar vrea să știe totul despre ceea ce îi înconjoară, iar în
multe cazuri scopul lor nu este întotdeauna cel declarat.
Oare noi, în care categorie ne încadrăm?
† Episcopul
Siluan
Comentarii
Trimiteți un comentariu