Enoriaşii Parohiei Ortodoxe Române din Budapesta, împreună cu membrii
Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta, ai Autoguvernării Române din
Sect. VII, alături de întreaga comunitate a românilor din capitala Ungariei, cu
adâncă întristare a primit, la 29 ianuarie a. c., vestea trecerii la cele
sfinte a reprezentantului lor de seamă, dr. Emil Bodirca.
Adormitul în Domnul s-a născut în 1940, la Cenadul Unguresc, unde şi-a
făcut şi studiile elementare. În anul 1958, a luat bacalaureatul la Liceul József Attila din Macău (Makó), după care şi-a continuat
studiile la Universitatea de Ştiinţe „Eötvös Loránd” din Budapesta, la
catedrele de română şi istorie. Obţinând diploma de profesor, în anul
1963, s-a angajat la Muzeul „Munkácsy
Mihály” din Bichişciaba, de unde, în 1965, pleacă la Budapesta pentru
a lucra la Muzeul Kiscelli. Din muzeul din Óbuda (Buda Veche) este chemat la Muzeul de Istorie
Locală al cartierului Pesterzsébet,
unde lucrează ca director până la ieşirea sa în pensie.
În 1966, s-a căsătorit cu Doina Luţai,
fiica preotului ortodox român din Cenadul Unguresc, Mladen Luţai. Din căsnicia
lor s-a născut un băiat.
În anul 1989, obţine
titlul de doctor, teza lui de doctorat având titlul „Social democraţii la
primăria din Pesterzsébet, între anii 1919–1944”. (Szociáldemokraták a pesterzsébeti
városházán, 1919–1944.) Ca istoric, a cercetat istoria locală a
cartierului Pesterzsébet. Astfel, şi opera lui principală se leagă de acest
subiect, redactând volumul despre istoria acestei părţi a capitalei Ungariei.
(Pesterzsébet története,
szerk. Bogyirka Emil, Budapest, 2000, p. 485.) Alături de scrierile pomenite
mai sus, a publicat numerose recenzii şi mai multe studii legate de
Pesterzsébet.
În anul 1992, ca membru fondator, împreună cu mai mulţi intelectuali români,
a luat parte la înfiinţarea Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta. Din
anul 1998, când este ales în Autoguvernarea Română din sectorul VII, a participat
şi la viaţa publică românească a Budapestei. Între 1998–2010 şi din 2014 a
îndeplinit şi funcţia de vicepreşedinte în Autoguvernarea Românească din sectorul
VII.
În viaţa bisericească a fost membru în Consiliul Eparhial şi în Adunarea
Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, reprezentând în aceste
foruri comunitatea ortodocşilor români din Budapesta. Pe plan local, a făcut
parte din Consiliul Parohial din Budapesta. Ca şi credincios al Bisericii
Ortodoxe Române şi ca membru al comunităţii româneşti din Ungaria, a fost o
personalitate mult respectată de către cei din jurul său, pentru pregătirea sa
profesională, dar şi pentru exemplul său personal ca şi creştin, soţ şi tată. A
fost un bun român, un om de încredere din toate punctele de vedere, care stă,
chiar dacă nu mai este în viaţă, la fundamentul viitorului neamului său.
Înmormântarea regretatului Emil Bodirca va avea loc pe 13 februarie, la ora
13.00, în cimitirul de pe calea Fiumei din Budapesta.
Dumnezeu să-L ierte şi să-L odihnească în pace!
(MM)
Comentarii
Trimiteți un comentariu