„Cântarea este un dar nespus de mare, pe care l-am primit de la Dumnezeu” - De vorbă cu surorile Aneta, Carmen şi Nicoleta Solcan din Micherechi
Pentru fiecare om în parte, muzica înseamnă altceva.
Pentru unii înseamnă relaxare, iar pentru alţii arta care exprimă sentimente cu
ajutorul sunetelor. Pentru surorile Solcan din Micherechi, muzica nu înseamnă
altceva decât baza umanităţii, şi-anume, libertatea prin care pot să îşi aşeze
pe hârtie sentimentele. „Cântarea este un dar nespus de mare pe care l-am
primit de la Dumnezeu”, ne-a mărturisit Aneta, care scrie melodii pentru
textul cântărilor religioase întocmite de sora ei mijlocie, Carmen.
Aneta, după obţinerea examenului de bacalaureat în anul 2013,
şi-a început studiile superioare în România, devenind studenta Universităţii de
Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Facultatea de Medicină generală. Carmen acum este
absolventa Liceului „N. Bălcescu” din Jula, din septembrie îşi va continua
studiile superioare la Sarvaş, la Facultatea Pedagogică „Gál Ferenc”, secţia
învăţători de naţionalitate română. Nicoleta este încă elevă a liceului
românesc din Jula, anul 10. Carmen spune că, în urmă cu patru ani, a început să
scrie texte pe teme religioase, iar sora ei Aneta se ocupă de compunerea melodiilor.
Surorile Aneta, Carmen şi Nicoleta
ale părinţilor Anica Hoţopan-Solcan şi Gheorghe Solcan fac parte
din Biserica Penticostală „Betel” din Micherechi.
Fetele talentate interpretează melodiile lor şi la
instrumente muzicale, cum ar fi: pian, chitară şi acordeon. Aneta ne-a
mărturisit că primul instrument la care a învăţat să cânte a fost pianul, şi
cântă la el de 11 ani. Pe baza acestor cunoştinţe a început să înveţe să cânte
şi la acordeon. Dar nu s-a oprit aici, a avut dorinţa să înveţe să cânte şi la
un instrument muzical cu coarde, tocmai de aceea şi-a ales să înveţe să cânte
la chitară, în mod autodidact.
Principiul lui Carmen
Carmen
Solcan: – Înainte de a scrie pe hârtie sentimentele trăite, am aspiraţia spre
ceva mai bun şi mai deosebit: adică nimic nu devine mai bun dacă nu-ţi doreşti
să fie mai bun, dacă nu munceşti pentru asta. Omul este creat de Dumnezeu cu
năzuinţa de a se autodepăşi. Acesta este principiul meu preferat, pe baza
căruia îmi scriu textele. Ultima melodie, care am postat-o şi pe Facebook, am
început-o în careva dimineaţă, şi numai în după amiaza zilei respective am
reuşit s-o termin, pentru că atunci am fost inspirată. Am început să scriu
cântări în limbile română şi maghiară, în urmă cu 4–5 ani. Din acest „team” fac
parte şi surorile mele Aneta şi Nicoleta. Într-un caiet sunt adunate toate
cântările pe care le-am scris, aproximativ 20 de piese, ne-a mărturisit Carmen,
care mai spune că partea cea mai grea ar fi scrierea textului, iar melodia vine
mai uşor.
Cântarea
noastră, o încurajare
Aneta Solcan: – Prima dată trebuie să alegem tema despre ce
să scriem. De exemplu, dacă în ziua respectivă s-a întâmplat ceva cu noi, am
avut probleme, atunci, cântarea poate să fie o încurajare pentru cel care a
ajuns în asemenea situaţie şi prin această cântare el doreşte să se inspire,
să-l încurajeze. După ce am ales tema, scriem textul, fiind atente şi la
ultimele silabe ale cuvântului, alcătuim rime, ca propoziţia să fie cât mai
frumoasă. Când avem deja scrisă o propoziţie, paralel cu aceasta alcătuim
pentru propoziţia respectivă şi melodia. Este foarte greu să cântăm împreună pe
trei voci, dar este totodată şi un lucru minunat.
„Ador să
cânt cântările scrise de surorile mele”
Nicoleta Solcan: – Personal, nu fac parte
din echipa de „redactare” a cântărilor, mai mult ador să cânt aceste cântări
scrise de surorile mele. Cântăm pe trei voci, ceea ce este foarte greu şi
necesită atenţie mare. Mai ales în cadrul serviciilor divine avem posibilitatea
să cântăm împreună. Fiind ajutată de Aneta, am început să învăţ să cânt la
chitară. Lecţiile de chitară sunt destul de scumpe, şi având în vedere că
niciodată nu termini de învăţat să cânţi la un instrument, pentru că întotdeauna
vrei să ştii să faci lucruri noi, să înveţi acorduri noi, piese noi, şamd, mai
ales când începi de la zero, am fost hotărâtă să fac asta, cu toate că am ştiut
că nu va fi deloc un lucru uşor. Mă simt norocoasă, pentru că avem urechi
muzicale, aşa că teoria nu ne-a dat multe bătăi de cap.
A.C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu