Opinia cititorului - Cinism fără margini

Pe 21 mai 2015, cu prilejul Zilei Internaționale a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare, ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni Angel Tîlvăr a subliniat, într-un comunicat, sprijinul pe care îl acordă statul român pentru menţinerea identităţii diferitelor grupuri etnice. În zilele trecute am citit câteva reacţii ale unor lideri de partide maghiare din România referitoare la acest comunicat, apărute în presa ungară. Bineînţeles, tonul a fost foarte critic şi nemulţumitor faţă de cele spuse de către domnul ministru Tîlvăr. Drept să spun nici nu m-am aşteptat la altceva, căci doar comunitatea etnică maghiară din România este „asuprită şi suferă mult”…
De altfel, nici prin minte nu mi-ar fi trecut să scriu aceste câteva rânduri dacă nu aş fi citit şi opinia preşedintelui Partidului Popular Maghiar din Transilvania Tibor Toró, care a afirmat că România ar trebui să adopte un tratament pozitiv faţă de minorităţile sale pe modelul Ungariei, care deja din ani 90 asigură autonomie culturală largă pentru naţionalităţile ei prin sistemul de „autoguvernare”. Este un cinism fără margini! La ce fel de autonomie culturală vă referiţi, domnule preşedinte? Hai să lăsăm la o parte populismul şi sloganurile goale fără nici un conţinut real.
Realitatea este că sistemul de autoguvernare, structurat pe mai multe nivele, prin care se asigură aşa-zisa „autonomie culturală” (părerea mea este că nici până azi nu este lămurit foarte clar ce se înţelege prin acest termen!) este o invenţie a statului ungar. Nu găsim un sistem similar nici într-o ţară europeană cu tradiţii democratice seculare. Sistemul de autoguvernare este o reţea a statului ungar prin care, pe de o parte se alocă nişte bani pentru activităţi desfăşurate adeseori de vitrină (tot respectul unde nu este aşa!), pe de altă parte este şi un instrument perfect de control prin care se poate monitoriza o comunitate etnică din Ungaria. Cum şi să ne putem imagina că acest sistem este în favoarea naţionalităţilor atât timp cât el, financiar şi politic, depinde de statul ungar. Mai putem vorbi despre autonomie atunci când, de exemplu, o şcoală de naţionalitate intră în custodia acestui sistem doar pentru că altfel va fi desfiinţată de stat? (Mă rog, la noi între timp AŢRU a prins gustul!).
Naţionalităţile din Ungaria nu au lideri adevăraţi care să reprezinte interesele comunităţilor lor. Cei care se află în fruntea autoguvernărilor execută întocmai directivele primite de la politica maghiară, fără să mai pună vreo întrebare. Aceasta este autonomia culturală a naţionalităţilor din Ungaria! Şi pe care eu o doresc din tot sufletul şi pentru comunitatea maghiară din România.

Aurel Becan

Comentarii

  1. Évike, maga itt nyíltan védelmébe veszi a román állam nemzetiségpolitikáját, és kritizálja Toró Tibornak, vagy bármely más erdélyi magyar politikusnak a romániai nemzeti kisebbségekkel kapcsolatos elnyomó politikáját ismertető véleményét?
    Nem szégyelli magát?

    Azt mondja, maga, nagy gúnyosan, hogy "nem is várt volna el mást, mert a románii magyar kisebbség el van nyomva és sokat szenved"...
    Tudja, mit? Menjen csak Romániába, egy pár évre, éljen a Székelyföldön, vagy bármelyik magyar szórványban, s tapasztalja meg a román nemzetiségi politika "áldásait". Azt, hogy elveszik iskoláit, hogy nem engedik magyarul beszélni, hogy nemzeti jelképeivel verik fejbe, hogy "lebozgorozzák" nap mint nap, hogy a nemzetközi, nemzetiségekre vonatkozó egyezményeket pofátlanul semmibe veszik, és sorolhatnám. Maga ne siránkozzon, mert magyarországi románként úgy él, mint hal a vízben.
    Magának az a legnagyobb baja, hogy túl jó a dolga: aki a kicsit nem becsüli, a sokat nem érdemli.
    Mágának természetes szövetségese, kisebbségiként, a határon túli, nap mint nap megalázott, elnyomott magyarság kellene legyen.
    Nem pedig a román állami propaganda szócsöveként kellen agitálnia és provokálnia, akit az erdélyi magyarok jogainak a kiterjesztése elleni harcban használnak fel a románok Magyarországon.
    Magának az feladata, hogy negatív hangulatot teremtsen Magyarországon, amire a román állam hivatkozhat, amikor netán egy erdélyi magyar az általa épített országban valamilyen jogért könyörög a nagyságos bukarestieknél. Magára hivatkozik majd a román állami propaganda, hogy minek jog az erdélyi magyarnak, mikor lám, a magyarországi román is elégedetlen?
    Pedig a két ország nemzetiségi politikája között ég és föld a különbség?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei asta, ca un roman in Ungaria se simte ca pestele in apa, este prea gogonata. Nu este o placere sa fii minoritatar in nici o tara. Oricum nu vei avea toate drepturile pe care le are un "majoritar". Iar despre Toro Tibor - doar s-a comentat ca nu se raporteaza corect, intrucat tratamentul aplicat minoritatilor in Ungaria nu este unul "exemplar". PS articolul nu e scris de "Évike" ci de Aurel Becan. Deci, nu mai dati vina tot timpul pe Eva ...

      Ștergere
  2. Pacat ca nu se gandeste statul roman la realizarea unui studiu comparativ intre situatia romanilor din Ungaria si a ungurilor din Romania. Sa se termine cu propaganada tampita cum ca ungurii n-au drepturi; au mai mult decat merita si inca pe deasupra. problema lor e ca nu pot maghiariza la Arad de ex.asa cum fac la Miercurea Ciuc. Politica ungara e aceeasi: minciuni, minciuni si alte minciuni. Dati, ba, romanilor macar 30 % din ce au ungurii in Romania si vor fi multumiti, ca din bani romanesti sa tot sustinem ungurimea ne-am cam saturat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu