Trist, dar
adevărat. Nici alegerile din toamna anului trecut nu au adus pacea printre
românii din Ungaria. Războiul cel mare se duce în Autoguvernarea pe Ţară a
Românilor din Ungaria, unde de ceva timp fiecare şedinţă se termină cu sfadă şi
insulte. AŢRU, care a funcţionat timp de două decenii ca o formă fără fond (nu
fără bani, ci fără conţinut), odată cu preluarea mai multor instituţii de
învăţământ a primit o greutate, dar, din păcate, nu şi o seriozitate. Nu poate
fi luată în serios o instituţie care nu joacă deschis, cu cărţile pe masă, cu
dialoguri publice, cu argumente pro şi contra bine întemeiate. Şedinţele AŢRU
din ultimul timp seamănă mai mult cu un târg balcanic decât cu o întrunire
civilizată. Tensiunile au devenit atât de exagerate, încât omului normal a
început să i se facă scârbă de viaţa noastră publică. Adică, a lor. În cazul
naţionalităţilor nu se fac sondaje electorale, dar suntem convinşi că dacă în
duminica următoare s-ar ţine alegerile de autoguvernări minoritare în Ungaria
nu mulţi români s-ar îmbulzi la urne. Ni se face face lehamite de stilul cum
vorbesc, cum se comportă unii dintre aleşii noştri…
Problema nu
este doar că la şedinţe se vorbeşte urât şi foarte impulsiv, ci că aceste
tensiuni sunt prezente şi în viaţa cotidiană, în relaţiile interumane, între
familii şi neamuri, între colegii de la locurile de muncă. Ţaţele de la piaţă
ar avea ce învăţa de la unii aleşi ai noştri. Printre ocări şi batjocuri, se
pierde miezul problemei. Toţi promit binele, dar până să ajungem acolo, ne
mănâncă ura şi duşmănia.
În ultimii
15 ani, românii din Ungaria şi-au pierdut încrederea în AŢRU, deoarece conducerea
acesteia şi-a păstrat poziţia de putere în mai multe cicluri electorale la rând
complotându-se cu elemente străine neamului nostru (se citeşte: etnobişniţarii,
persoane care nu sunt de origine română, dar şi-au asumat acest rol înfiinţând
cu duiumul autoguvernări pseudo-româneşti, în special în Budapesta). Actualul
AŢRU a scăpat de această povară, elementele străine (ungurii ajunşi în AŢRU
prin Asociaţia Românilor din Budapesta) fiind eliminate prin putea legii, de
fapt, fiind vorba de o auto-eliminare, pe motiv de incompatibilitate. Azi în
AŢRU nu mai este nici un ungur. Bucurie maaare! Că autoguvernările „româneşti”
din Budapesta şi din jurul capitalei sunt inundate de ei şi în continuare –
nu-i interesează pe aleşii noştri. Că în Autoguvernarea „Românească” pe
Capitală nu este nici măcar un singur român, ci numai unguri şi ţigani – se
pare că la fel nu interesează pe nimeni. Am devenit atât de egoişti şi înguști
la minte, încât nu vedem mai departe de hotarele Julei sau ale satului în care
trăim. Mie să-mi fie bine, restul nu mă priveşte.
Această
mentalitate sufocă atât viaţa noastră publică, cât şi cea culturală. Printre
certurile noastre înjositoare, nu ne dăm seama cum se pierd românii, mai ales
tinerii. Nu mai e nevoie de o politică centrală de asimilare, ne asimilăm noi
singuri, prin micimea minţii noastre: e suficient să pui în post de conducere o
persoană ne-şcolită, fără pregătire profesională, ca să îţi omori singur
cultura, învăţământul, valorile. Iar fără astea, nu ai nici cea mai mică şansă
de viitor.
La noi,
umblatul la birt şi întrunirile gastronomice sunt adevăratele valori
comunitare. Că mâncăm anual atâtea gulaşuri la ceaun, la aşa-zisele
festivaluri româneşti (finanţate din bani publici!), din care cel puţin cinci
tineri români talentaţi s-ar putea bucura de burse lunare – nu interesează pe
nimeni. Iar jurnaliştii care ridică în acest fel problema sunt nişte nesimţiţi,
care nu înţeleg rostul team-building-urilor „autoguvernamentale” cu pălincă de
prune şi popricaş de ouă de cocoş, pe bani publici. Ba, îl înţelegem, dar ne
este tot mai scârbă de aşa viaţă „publică şi culturală” românească.
Eva Şimon
Este o vorbă românească: "peștele de la cap se împute". Pe de altă parte, este democrație - poporul își alege conducătorii prin vot. Singura soluție este să fie atenți votanții și să aleagă în AȚRU oameni capabili, care să facă ceva pentru comunitatea românească. Altfel, ce votăm asta avem.
RăspundețiȘtergereCât despre etnobusiness, naționalitatea se declară, nu se poate dovedi (juridic) prin nimic. Eventual se poate da un test de limbă, dar nu prea văd cine l-ar aplica și cum ar putea să dea vreo autoritate un certificat de "român". Din păcate e un fenomen real dar greu de combătut cu mijloace legale.
În conducerea actuală majoritatea deputaţilor sunt laureaţi, au mai multe diplome. Sfadă şi scîrbă se face din cauza megalomaniei unei consiliere, ca ea să poruncească la toate instituţiile româneşti, la toţi românii din ţară - deşi nu are capacitate şi pricepere la lucruri serioase. Se vede cum l-a marginalizat pe candidatul de preşedinte...
ȘtergereExistă o majoritate de consilieri care ia decizii in ATRU, nu e vorba numai de o singura persoană - aceasta ar putea fi ușor redusă la tăcere. Această majoritate se pare că e împotriva micherechenilor, sub masca "noi vă putem ajuta mai bine". Dar, ce e bine pentru unii, nu e la fel de bine pentru ceilalți. În urma votului se face cum e mai bine pentru o majoritate. Numai că, din păcate în cazul de față, majoritatea e din afara Micherechiului și nu e normal să decidă pentru comunitatea locală. Micherechenii au votat ARM, nu ARU sau ARB la alegeri.
Ștergere