Trei decenii şi jumătate de artă plastică, la Chitighaz

Parcul pitoresc al Castelului Almásy din Chitighaz a fost eternizat şi în această vară în mai multe creaţii ale artiştilor plastici şi ale tinerilor care au participat la cea de-a 35-a ediţie a Taberei libere de creaţie. Tabăra a avut loc în perioada 29 iunie–10 iulie şi a reunit din nou creatori din Ungaria, România şi Slovacia. Deschiderea evenimentului s-a realizat luni, 29 iunie, în atelierele de creaţie ale Şcolii profesionale „Harruckern János” din parcul Castelului din Chitighaz, iar în ultima zi a taberei a avut loc o expoziţie din lucrările realizate pe parcursul celor două săptămâni.

Un paradis al culorilor

Această tabără internaţională de creaţie de douăzeci de ani este patronată de Asociaţia „Şcoala Liberă de Arte Plastice a judeţului Bichiş”, a cărei preşedintă este prof. Deli Zoltánné Szabó Éva. Secretara asociaţiei este Valeria Megyeri, româncă din Chitighaz, care este coordonatorul acestei acţiuni de la începuturi. Ea ne-a mărturisit despre tabără următoarele: „De 35 de ani, consecutivi, la începutul lunii iulie, Tabăra liberă de creaţie şi de artă plastică de la Chitighaz îşi deschide porţile. Ea a fost organizată în primii ani de artişti plastici din Chitighaz, Csóka János şi Kalcsó József, iar atelierul de pictură a fost găzduit de Căminul Cultural din Chitighaz, al cărui director era pe-atunci domnul Gheorghe Ardelean. Eu conduc tabăra din 1986: adun materialele, ţin legătura cu artiştii, stabilesc cine să fie profesorii, aranjez cazarea şi masa, şi procur materialul cu care se lucrează. Mă străduiesc să obţin finanţări prin proiecte, într-un an reuşesc, în altul nu. Avem o relaţie de colaborare foarte bună cu artiştii din Arad, şi acum sunt aici domnul Pavel Jurik, Liviu Leonte şi Maria Furnea şi încă mai aşteptăm şi alţii. Scopul nostru este să vină cât mai mulţi tineri la această tabără. Acum avem aproximativ 50 de participanţi, majoritatea experimentează arta şi în cursul anului la şcoli de profil sau la diferite cercuri de artă plastică. Media de vârstă este foarte diferită, între 12 şi 70 de ani, de aceea ideile şi imaginaţia sunt variate, iar bucuria creaţiei comune îi inspiră în mod deosebit şi învaţă foarte mult unul de la celălalt. Anul trecut tema de creaţie a fost „Culori şi sunete”, iar pentru aceste zile avem ca temă Parcul Castelului, de aceea se poate observa în majoritatea tablourilor parcul luat din toate unghiurile. În aceste două săptămâni, la atelierul de pictură este un paradis al culorilor. Fiecare pune pe pânză sau pe vitralii cele mai frumoase idei, gânduri şi sentimente. Este extraordinar şi aşteptăm în fiecare an toţi iubitorii de frumos să vină aici şi să îşi încerce talentul.”

Cea mai mare satisfacţie a vieţii – pictura

Andra Motoc, elevă în clasa a XI-a la Liceul de Arte Plastice din Timişoara, este specială, iar talentul său de a picta în culori vii, optimiste, este cu siguranţă o încântare pentru ochii oricărui privitor. Andra a început să picteze mai întâi în joacă. A fost un joc frumos, care a fost apreciat de cei dragi ai ei, care au încurajat-o să urmeze acest drum. „Îmi place să pictez. Lucrez foarte mult, zilnic desenez sau pictez acasă. La liceu avem o zi pe săptămână când numai asta facem. Învăţ pictură şi design şi cu o doamnă, care se ocupă de mine să progresez cât mai mult. M-am simţit atrasă de desen încă de mică. Mi-am dat seama că mă pot exterioriza mult mai uşor prin intermediul desenelor, picturilor, schiţelor. Pictura îţi dă posibilitatea prin îmbinarea culorii cu forma să transmiţi o senzaţie, trăire, un sentiment. Toate acestea ţin de fiecare lucrare în parte şi de fiecare privitor. Trebuie să îţi placă ceea ce faci, să depui mult efort şi pasiune pentru a avea rezultate frumoase”, ne-a mărturisit Andra Motoc la tabăra din Chitighaz, prima s-a tabără de acest gen la care a participat.

Mi-ar plăcea ca arta să devină „slujba” mea

Ioana Cociş este tot elevă al Liceului de Arte Plastice din Timişoara. Îşi aminteşte cu drag că încă din copilărie a avut o înclinaţie spre desen. „Deşi nu-mi place să mă gândesc la viitor, pentru că lucrurile se pot schimba de pe o zi pe alta, mi-ar plăcea ca arta mea să devină „slujba” mea şi să-mi pot asigura, astfel, existenţa. Dacă aş avea oportunitatea să plec pentru o specializare într-o altă ţară, aş pleca. Mă pot inspira din orice. Sunt în căutarea stilului propriu…” Ioana abordează grafica, este foarte talentată şi a fost foarte apreciată la tabără pentru lucrările realizate la atelierul de pictură din Chitighaz. Şi pentru ea, tabăra de creaţie din Chitighaz a fost prima experienţă de acest gen. A fost foarte încântată şi doreşte ca pe viitor să vină la Chitighaz de câte ori va avea posibilitatea.

A.B.