București, Capitală a Festivalurilor

La sfârșitul unei veri toride, în mijlocul unei Europe încărcată de dificile, chiar tragice probleme umanitare, capitala României găzduiește două festivaluri culturale prestigioase. Un Festival de Teatru și unul de Muzică. Desigur ambele Festivaluri, la ora la care dumneavoastră, dragi cititori ai săptămânalului „Foaia românească” vă informați asupra acestora se află deja în curs de desfășurare. Este vorba de Festivalul Internațional de Teatru NETA 2015, găzduit de Teatrul Național din București, cu începere din 28 august și de cea de a XXII-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu, care a început în 30 august.


Rețeaua de Teatru NETA (New European Theatre Action) din care face parte, ca membru fondator și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, în deceniul care a trecut de la constituirea ei, a devenit una din cele mai importante asociații profesioniste sud-est europene. Activitatea rețelei este sprijinită de Consiliul Europei și de EACEA (Education, Audiovisual and Culture Executiv Agency).
Este totodată cea mai amplă asociere teatrală din Europa de sud-est, reunind 67 de membri (teatre naționale, companii și festivaluri) din 19 țări europene. Rețeaua intenționează, desigur, să-și extindă activitatea și dincolo de bătrânul continent.

„Teatrul, erou al timpului prezent”
Festivalul de teatru NETA 2015 a fost organizat de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București împreună cu UNITER și este finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii.
Din 28 august, timp de 8 zile, toate sălile Teatrului Național din București (șase săli) sunt antrenate în acest amplu program. Programul festivalului cuprinde workshopuri, expoziții, mese rotunde, discuții seară de seară, discuții absolut neconvenționale cu publicul asupra spectacolului vizionat. Au fost invitați oameni de teatru, în special regizori importanți din sud-estul european pentru a evalua situația actuală, din toate punctele de vedere, a teatrului în general ca artă, ca instituție, ca profesii ce sunt cuprinse în evantaiul activității teatrale. Acum zece ani, primul președinte NETA fusese ales chiar directorul TNB, Ion Caramitru. Domnia sa a avansat ideea, în 2011, de a organiza o ediție a Festivalului NETA la București, după renovarea Teatrului Naţional și dotarea clădirii cu șase săli excepționale de spectacol. Grație acestora, festivalul poate fi organizat sub același acoperiș – sub aceeași pălărie – pe toată durata lui. Publicul și oamenii de teatru asistă deci, anul acesta, 2015, la o ediție aniversară, zece ani de la constituirea NETA. Spectacolele au fost selectate de un juriu și produse în țări sud-est europene: Albania, Macedonia, Muntenegru, Slovenia, Croația, Italia, Rusia, Georgia, România.
Festivalul își prezintă spectacolele (trebuie să știți că toate cele 13 spectacole sunt premiate cu una-două sau mai multe premii) sub sloganul: „Teatrul, erou al timpului prezent” la care, doamna Adriana Popescu, director de strategii culturale și comunicare a TNB a mai adăugat ”…și nimic din ce este omenesc nu ne este străin”.
De data aceasta, spectatorii vor vedea un teatru mai puțin cunoscut la noi, cu un tip de limbaj al zonei de unde vin spectacolele. Dar liantul dintre ele și țara gazdă este acel ceva comun care din punctul de vedere al istoriei le leagă, de pildă temele tabu scoase la lumină, trecutul istoric, temperamentul foarte asemănător. Toate aceste elemente de apropiere au făcut ca TNB să intre acum 10 ani în rețea, deși limbajul teatral românesc este apropiat mai degrabă de limbajul teatrul european, occidental.
Oamenii de teatru, invitați la Festival pentru a viziona aceste spectacole se vor pronunța în dezbaterile ce vor avea loc, Bucureștiul devenind o platformă de dialog teatral între sud-estul european și occidentul european. Festivalul a devenit un argument în această metamorfozare a Bucureștiului, acum, la sfârșit de vară fierbinte, țintind desigur mult mai departe, spre 2021, pentru a deveni Capitala Culturală a Europei.
Spectacolul inaugural, din 28 august 2015, jucat în Sala Studio, a fost „Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare în regia georgianului David Doiashvili. Spectacolul este adus de Teatrul de Stat de Muzică și Dramă din Tbilisi.
Spectacolul de închidere a Festivalului, jucat în 4 septembrie 2015, pe scena Sălii Mari, are în palmares 5 premii. Este vorba de spectacolul „Electra” după Sofocle, pus în scenă de regizorul ucrainean Andrely Zholdak, la Teatrul Național al Macedoniei. Regizorul își are domiciliul la Berlin.
Nu este un secret că reușita Festivalului NETA, pe scenele sălilor Teatrului Național din București, proaspăt dat în funcțiune după renovarea ce a durat ani și ani, va fi o carte importantă jucată în „partidele” pentru devenirea Bucureștiul, în anul 2021, Capitală Culturală a Europei. Pentru derularea programului de candidatură la nivelul reușitei sperate, primăria capitalei a desemnat ARCUB, unde a și fost angajat pe post de moderator un expert în domeniu.
Oricum, la mesele rotunde ale actualului Festival NETA una din temele importante va fi: rolul jucat de Teatru în spațiul civil și în societate.
Pe pagina TNB puteți obține mai multe informații despre Festival: www.tnb.ro/ro/festivalul-international-de-teatru-neta-2015


Festivalul Internațional de Muzică George Enescu, ediția XXII-a 2015
Eveniment cultural de dimensiuni universale la ora actuală este, a devenit, Festivalul George Enescu. Numărul de mii de artiști străini, participanți la programe, armata de cronicari muzicali, de muzicologi, de directori de filarmonici și festivaluri îi sporesc renumele. Plus, expozițiile de artă plastică ce au ca temă muzica, muzicienii, instrumentele etc. Bucureștiul e inundat de Festival și anul acesta. Peste tot și în aer respiri muzică.
„Molima” muzicii a molipsit și arta culinară. S-au creat meniuri speciale, în localurile ce colaborează cu Festivalul, s-au inventat meniuni, inspirate de muzica compozitorului. Bucureștiul creativ și prin bucătării și-a spus cuvântul. Ce-i drept, nu am auzit încă de muzicieni fără poftă de mâncare. Localurile partenere deci, n-au stat cu mâinile în buzunare…  Dar…
Suntem pe 30 august, 19.30, ora Bucureștiului.
Cu puțin timp înaintea orei începerii concertului inaugural, în fața intrării trage limuzina prezidențială. Își face apariția Președintele Klaus Iohannis însoțit de doamna Iohannis. Domnul Președinte și-a acordat înaltul patronaj Festivalului Enescu.
Sala mare a Palatului Republicii este plină ochi, suntem în mijlocul a câtorva mii de persoane, să spunem mai frumos: …de melomani, dintre care unii susțin și prin donații Festivalul! Onoare lor!
Luminile se sting, pe scenă apare pentru un scurt discurs inaugural ministrul actual al culturii, domnul Ionuț Vulpescu. Din scurta alocuțiune pe care și-o rostește, rețin câteva afirmații oneste de politician realist. Cum concertul inaugural al Festivalului este susținut de Orchestra Națională de Tineret, domnul ministru o și brodește frumos: România privește spre viitor. Suntem o națiune muzicală frumoasă. România se afirmă și azi prin cultură. Oare nu frumusețea va salva lumea? Ediția XXII, mândrie națională, bucurie internațională.
(Am citat din memorie, scuze pentru eventuale scăpări.)
În cele din urmă, dumnealui se retrage și intră dirijorul Kristjan Jarvi. Răsună primele acorduri din Rapsodia nr.1 în La major op.11 nr.1 de George Enescu.
A început minunea. A venit și de data aceasta. Parcă e cadoul nostru dat de cel de sus.
Este una din piesele predilecte ale dirijorului. O cântă în multe concerte susținute acasă, în Germania și, în lume. Parcă dansează. Seamănă în mișcări cu Celibidache. Ce horă s-ar putea încinge la un moment dat…
Urmează Concertul pentru vioară și orchestră în re minor op.47 de Sibellius.
Solistă: fostul copil minune, violonista americană de origine coreană Sarah Chang. Frumoasă, fragilă și foarte puternică, în munca asta grea pe care o face de copil. Extrem de concentrată și în perfectă conlucrare cu dirijorul. Orchestra, minunată și ea. E un concert greu, foarte greu, nu mă miră, deși m-a surprins, cum la final, după ultimile sunete cântate solista a descris în aer un imens semicerc cu arcușul și a izbucnit în râs. Un râs eliberator, victorios. Dulce e gustul izbândei.
Și uite așa din treaptă în treaptă, după o pauză binemeritată ne-am apropiat de ultima piesă a concertului inaugural Carmina Burana de Carl Orff. Imensă. Minunată, plină de vitalitate și virilitate.
Cântată puternic, dârz și cu o mare putere dătătoare de viață. Minunați soliștii, soprana Jennifer OʹLoughlin are cristale în gât. Mă uitam la contratenorul Max Emanuel Cencic, care se întorsese spre ea și o admira în învolburarea de sunete înalte, cât Himalaia.
A fost un triumf!!!
Nu poți lăsa un asemenea concert așa simplu, în urmă.
Nu poți să nu devii măcar cu o fărâmă mai bun.

Anna Scarlat

Comentarii