Nu putem să ne lăsăm uitat trecutul… - Interviu cu Maria Sarca Zombai despre noul său volum „Tradiţiile românilor din Chitighaz”

Sâmbătă, 3 octombrie a fost lansat noul volum despre românii din Chitighaz semnat de Maria Sarca Zombai, tehnoredactat de Editura NOI din Jula. Apariţia acestui nou volum se datorează muncii de cercetare de mai mulţi ani a autoarei, pe al cărei birou manuscrisul aşteaptă de vreo zece ani să fie redactat şi tipărit. Materialului doamnei Zombai i s-a ataşat şi un caiet de amintiri, cântece şi multe fotografii ale cântăreţei şi româncei Maria Şimonca Ardelean din Chitighaz, materiale primite de Maria Zombai de la familie, după ce doamna Ardelean a trecut la cele veşnice. Astfel, partea principală a lucrării o constituie activitatea de cântăreaţă şi păstrătoare de tradiţii a Mariei Şimonca Ardelean. În primul capitol, volumul prezintă echipele, soliştii şi păstrătorii de tradiţie, modul cum şi-a păstrat comunitatea română din Chitighaz limba maternă, cântecele, dansurile şi obiceiurile de-a lungul secolelor. În partea a doua volumul cuprinde activitatea şi amintirile cântăreţei Maria Ardelean. Volumul a fost tipărit cu sprijinul financiar al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, al Centrului de Documentare şi Informare al AŢRU şi al familiei Zombai.


– Patrimoniul material al românilor din Chitighaz este alcătuit din diverse forme de exprimare ale oamenilor. Ca de exemplu, cântece, descântece, jocul, obiceiuri, care se leagă de diferite anotimpuri, etc. Românii din sat şi-au format propriile obiceiuri care s-au moştenit din generaţie în generaţie. Acestea au însemnat încadrarea în comunitate, însuşirea eticii nescrise, a se solidariza şi a accepta modul de comportare în diferite situaţii şi locuri. Aceste tradiţii pe care strămoşii noştri le-au trăit acum putem spune că au ieşit din viaţa vie a comunităţii şi mai putem vorbi doar de tradiţii prezentate pe scenă sau activate în parte de către şcoala de artă „Kaláris”, care funcţionează la Chitighaz de mai mulţi ani şi unde participă mulţi tineri. Este un lucru bun că totuşi cineva se ocupă cu aceste valori ale noastre şi sunt preţuite dansurile românilor din localitate şi nu se pierd cu totul…
– Este de apreciat ceea ce faceţi Dumneavoastră de mai mulţi ani. Impulsul vi l-a dat conştiinţa Dumneavoastră de român şi profesia de dascăl practicată la şcoala din satul natal timp de 40 de ani ca profesor de istorie şi română. Cum aţi început să colecţionaţi acest material imens de care dispuneţi, ţinând cont de faptul că acesta este cel de-al treilea volum pe care l-aţi editat?
– După ce am ieşit la pensie, am avut timp mai mult să mă ocup de această muncă de cercetare şi colectare a materialelor şi fotografiilor. Am umblat pe la toţi cunoscuţii din sat pe care îi ştiam că erau însufleţiţi şi care după anii ’50, după cel de-al Doilea Război Mondial, când s-au nimicit foarte multe lucruri materiale şi spirituale, s-au străduit să fie animatorii tradiţiilor şi obiceiurilor aici în sat. Au fost şi oameni, care practicau şi promovau aceste tradiţii şi au fost oameni care făceau interviuri şi adunau diferite materiale. Aici trebuie s-o amintesc pe doamna Lucia Borza, care ne-a deschis ochii, ne-a îndemnat să nu lăsăm să se piardă aceste comori. Şi eu din suflet fac toate aceste lucruri, îmi place nespus de mult să adun material, să vorbesc cu oamenii, să scriu despre lucruri mai puţin cunoscute despre satul nostru. Aşa am ajuns să fac rost de harta sălaşelor din jurul satului, un carnet de soldat din Primul Război Mondial scris de un român din sat, manuscrisul părintelui Iosif Ioan Ardelean, etc. Nu putem să ne lăsăm uitat trecutul, pentru că românii au pus bazele acestui sat. Au făcut biserică, au ridicat şcoli, au format asociaţii şi ei, au condus satul mai multe zeci de ani de-a rândul, chiar şi mai mult de un secol.



– Care este povestea acestui volum apărut recent?
– Volumul include o mare parte din colecţia de fotografii de la începutul anilor 1900 şi 1948, imagini valoroase despre tradiţiile din sat. Este vorba de un material vast, de o colecţie adunată cu foarte multă muncă, iar după ce am adunat aceste minunate fotografii am început să le sortez şi să îmi adun materialul necesar aşa că volumul se pregăteşte pe biroul meu de mulţi ani. Acestei colecţii s-a alăturat caietul de amintiri al doamnei Maria Şimonca Ardelean, primit de la familia ei după ce dânsa a trecut la cele veşnice. Volumul s-a clădit de fapt pe aceste amintiri ale doamnei Maria, scrise de dânsa începând cu 1957, anul în care a fost motivată să înceapă să scrie, fiind prima dată când a fost solicitată să cânte la radio. Maria Şimonca a fot cântăreaţă, dar am avut animatori şi ai tradiţiilor, cântecelor şi dansurilor populare, oameni care trebuiau neapărat amintiţi în acest volum, oameni care au făcut ca tradiţiile din Chitighaz să fie vizibile pe mai multe scene ale festivalurilor din Ungaria şi din străinătate.
– În volumele tipărite este viaţa unei întregi comunităţi cu tot ce a avut şi are ea mai bun. Ce simţiţi când trebuie să vorbiţi despre satul natal? Ce înseamnă toate acestea pentru Dumneavoastră?
– Toate aceste lucruri despre care scriu le-am trăit într-un fel sau altul, ca şi copil, ca adolescent, le-am promovat ca profesor şi le iubesc căci sunt ale noastre. Pe acestea nu ni le poate fura nimeni. Vreau ca tot ce se poate şti despre românii din sat să fie documentat ca să nu ajungem peste câteva decenii să se spună că aici nici nu au trăit români. Avem documente despre şcoală, despre nunta la Chitighaz, avem acest volum minuţios despre tradiţiile din sat şi încă doresc să scot un volum despre biserică şi un alt volum despre familiile tradiţionale româneşti din Chitighaz cu 4–5 generaţii în urmă. Eu voi aparţine mereu acestor locuri. Atâta timp cât sufletul meu va tresări, o să încerc să las urmaşilor frumuseţile trăite de românii din Chitighaz, pentru ca cei care vin după noi să se bucure pentru fiecare obicei, pentru fiecare poveste, pentru fiecare sărbătoare trăită de bătrânii noştri în lumină şi în pace, ocrotite, de sute de ani, ca o comoară nepreţuită.

Anca Butar

Comentarii