Nu putem să ne lăsăm uitat trecutul… - Interviu cu Maria Sarca Zombai despre noul său volum „Tradiţiile românilor din Chitighaz”
Sâmbătă, 3 octombrie
a fost lansat noul volum despre românii din Chitighaz semnat de Maria Sarca Zombai, tehnoredactat de
Editura NOI din Jula. Apariţia acestui nou volum se datorează muncii de
cercetare de mai mulţi ani a autoarei, pe al cărei birou manuscrisul aşteaptă
de vreo zece ani să fie redactat şi tipărit. Materialului doamnei Zombai i s-a
ataşat şi un caiet de amintiri, cântece şi multe fotografii ale cântăreţei şi
româncei Maria Şimonca Ardelean din Chitighaz, materiale primite de Maria
Zombai de la familie, după ce doamna Ardelean a trecut la cele veşnice. Astfel,
partea principală a lucrării o constituie activitatea de cântăreaţă şi
păstrătoare de tradiţii a Mariei Şimonca Ardelean. În primul capitol, volumul
prezintă echipele, soliştii şi păstrătorii de tradiţie, modul cum şi-a păstrat
comunitatea română din Chitighaz limba maternă, cântecele, dansurile şi
obiceiurile de-a lungul secolelor. În partea a doua volumul cuprinde
activitatea şi amintirile cântăreţei Maria Ardelean. Volumul a fost tipărit cu
sprijinul financiar al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, al
Centrului de Documentare şi Informare al AŢRU şi al familiei Zombai.
–
Patrimoniul material al românilor din Chitighaz este alcătuit din diverse forme
de exprimare ale oamenilor. Ca de exemplu, cântece, descântece, jocul,
obiceiuri, care se leagă de diferite anotimpuri, etc. Românii din sat şi-au
format propriile obiceiuri care s-au moştenit din generaţie în generaţie.
Acestea au însemnat încadrarea în comunitate, însuşirea eticii nescrise, a se
solidariza şi a accepta modul de comportare în diferite situaţii şi locuri.
Aceste tradiţii pe care strămoşii noştri le-au trăit acum putem spune că au
ieşit din viaţa vie a comunităţii şi mai putem vorbi doar de tradiţii
prezentate pe scenă sau activate în parte de către şcoala de artă „Kaláris”, care funcţionează
la Chitighaz de mai mulţi ani şi unde participă mulţi tineri. Este un lucru bun
că totuşi cineva se ocupă cu aceste valori ale noastre şi sunt preţuite
dansurile românilor din localitate şi nu se pierd cu totul…
– Este de apreciat ceea ce faceţi Dumneavoastră
de mai mulţi ani. Impulsul vi l-a dat conştiinţa Dumneavoastră de român şi
profesia de dascăl practicată la şcoala din satul natal timp de 40 de ani ca
profesor de istorie şi română. Cum aţi început să colecţionaţi acest material
imens de care dispuneţi, ţinând cont de faptul că acesta este cel de-al treilea
volum pe care l-aţi editat?
–
După ce am ieşit la pensie, am avut timp mai mult să mă ocup de această muncă
de cercetare şi colectare a materialelor şi fotografiilor. Am umblat pe la toţi
cunoscuţii din sat pe care îi ştiam că erau însufleţiţi şi care după anii ’50,
după cel de-al Doilea Război Mondial, când s-au nimicit foarte multe lucruri
materiale şi spirituale, s-au străduit să fie animatorii tradiţiilor şi
obiceiurilor aici în sat. Au fost şi oameni, care practicau şi promovau aceste
tradiţii şi au fost oameni care făceau interviuri şi adunau diferite materiale.
Aici trebuie s-o amintesc pe doamna Lucia
Borza, care ne-a deschis ochii, ne-a îndemnat să nu lăsăm să se piardă
aceste comori. Şi eu din suflet fac toate aceste lucruri, îmi place nespus de
mult să adun material, să vorbesc cu oamenii, să scriu despre lucruri mai puţin
cunoscute despre satul nostru. Aşa am ajuns să fac rost de harta sălaşelor din
jurul satului, un carnet de soldat din Primul Război Mondial scris de un român
din sat, manuscrisul părintelui Iosif Ioan Ardelean, etc. Nu putem să ne lăsăm
uitat trecutul, pentru că românii au pus bazele acestui sat. Au făcut biserică,
au ridicat şcoli, au format asociaţii şi ei, au condus satul mai multe zeci de
ani de-a rândul, chiar şi mai mult de un secol.
– Care este povestea acestui volum apărut recent?
–
Volumul include o mare parte din colecţia de fotografii de la începutul anilor
1900 şi 1948, imagini valoroase despre tradiţiile din sat. Este vorba de un
material vast, de o colecţie adunată cu foarte multă muncă, iar după ce am
adunat aceste minunate fotografii am început să le sortez şi să îmi adun
materialul necesar aşa că volumul se pregăteşte pe biroul meu de mulţi ani.
Acestei colecţii s-a alăturat caietul de amintiri al doamnei Maria Şimonca
Ardelean, primit de la familia ei după ce dânsa a trecut la cele veşnice.
Volumul s-a clădit de fapt pe aceste amintiri ale doamnei Maria, scrise de
dânsa începând cu 1957, anul în care a fost motivată să înceapă să scrie, fiind
prima dată când a fost solicitată să cânte la radio. Maria Şimonca a fot
cântăreaţă, dar am avut animatori şi ai tradiţiilor, cântecelor şi dansurilor
populare, oameni care trebuiau neapărat amintiţi în acest volum, oameni care au
făcut ca tradiţiile din Chitighaz să fie vizibile pe mai multe scene ale festivalurilor
din Ungaria şi din străinătate.
– În volumele tipărite este viaţa unei
întregi comunităţi cu tot ce a avut şi are ea mai bun. Ce simţiţi când trebuie
să vorbiţi despre satul natal? Ce înseamnă toate acestea pentru Dumneavoastră?
–
Toate aceste lucruri despre care scriu le-am trăit într-un fel sau altul, ca şi
copil, ca adolescent, le-am promovat ca profesor şi le iubesc căci sunt ale
noastre. Pe acestea nu ni le poate fura nimeni. Vreau ca tot ce se poate şti
despre românii din sat să fie documentat ca să nu ajungem peste câteva decenii
să se spună că aici nici nu au trăit români. Avem documente despre şcoală,
despre nunta la Chitighaz, avem acest volum minuţios despre tradiţiile din sat
şi încă doresc să scot un volum despre biserică şi un alt volum despre
familiile tradiţionale româneşti din Chitighaz cu 4–5 generaţii în urmă. Eu voi
aparţine mereu acestor locuri. Atâta timp cât sufletul meu va tresări, o să
încerc să las urmaşilor frumuseţile trăite de românii din Chitighaz, pentru ca
cei care vin după noi să se bucure pentru fiecare obicei, pentru fiecare
poveste, pentru fiecare sărbătoare trăită de bătrânii noştri în lumină şi în
pace, ocrotite, de sute de ani, ca o comoară nepreţuită.
Anca Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu