În zilele de 28–29 octombrie,
scriitoarea Doina Ruști s-a aflat la
Budapesta, la invitatia Institutului Cultural Român de la Budapesta, la a
șaptea ediție a Serilor de literatură, respectiv la invitația Uniunii
Scriitorilor din Ungaria, cu prilejul lansării în limba maghiară a romanului „Lizoanca
la 11 ani”.
În deschiderea evenimentului găzduit
la ICR Budapesta, Gabriela Matei,
directorul Institutului și moderatoarea serii, a prezentat-o publicului pe
scriitoarea Doina Ruști, subliniind că este una dintre cele mai apreciate voci
feminine ale literaturii contemporane, care s-a impus în special prin romanele
cu tematică diversă și construcție solidă, cele mai multe apărute la Editura
Polirom. Astfel au fost amintite: „Fantoma din moară” (2008), roman amplu
despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru proză al USR, „Zogru”
(2006), „Lizoanca la 11 ani” (2009), recompensat cu Premiul „Ion Creangă” al
Academiei Române, iar cel mai recent „Manuscrisul fanariot”, apărut în 2015.
Publicul prezent la sediul ICR Budapesta
a avut deosebita ocazie de a se întâlni cu o scriitoare remarcabilă și totodată
cu un om deosebit care a dezvăluit amănunte privitoare la romanul „Lizoanca la
11 ani”. Doina Ruști a mărturisit că destinul romanului a pornit de la o știre
de ziar, preluată apoi de posturile de televiziune, inclusiv de cel național,
despre „o prostituată de 11 ani care a îmbolnăvit un sat întreg”. Romanul este
inspirat din realitatea la care suntem părtași azi, o realitate mult prea
ajustată într-o știre care se vrea de senzație și care nu mai ține cont de
circumstanțe, iar în acest caz, de un copil, el însuși o victimă.
Profesorul universitar Jenő Farkas a remarcat „structura
narativă foarte puternică a romanului și arta naratorului de a surprinde pe
fiecare personaj cu povestea lui, fiecare cu frustrările lui. Singurul resort
din viața lor în roman, în mod extraordinar, este de umanizare a fetiței.” Jenő
Farkas a subliniat că acel cadru închis din sat nu e o oglindă a societății
românești.
Gabriela Matei a remarcat că
descrierile din natură constituite în cadre cinematografice nu opresc curgerea
alertă a narațiunii.
Autoarea a precizat că unul din
mesajele romanului este acela că orice greșeală nerezolvată, nespusă,
neiertată, crează o harababură de nedescris cu urmări și răni adânci în
destinul omului.
Romanul „Lizoanca la 11 ani”/„Lizoanca tizenegy
évesen”, tradus în limba maghiară de Enikő Szenkovics, la Editura Orpheusz, a apărut cu sprijinul
ICR București, prin Centrul Național al Cărții.
Gabriela Enea Elekes
Comentarii
Trimiteți un comentariu