La nici 14 ani, Christopher Nagy,
înotător, promovat de Băile Cetăţii din Jula, a adunat deja zeci de medalii la
concursuri naţionale din Ungaria. Băiatul s-a specializat, de aproximativ 4 ani
încoace, de când a ajuns în grupa mare a înotătorilor de la Jula, în doborârea
de recorduri la categoria sa de vârstă, se poate mândri, chiar cu medalii de
aur, argint şi bronz, atât la probele individuale, cât şi în echipă.
Provocându-l la un interviu, Christopher a fost foarte reţinut şi modest însă
păşind în „universul său”, în camera sa, am găsit o mulţime de cupe, diplome,
şi un panou cu nu mai puţin de 80 de medalii câştigate de el la diferite
concursuri. Pentru tânărul nostru, şcoala şi sportul sunt două lucruri
importante şi încearcă să le facă bine pe amândouă. Este elev în clasa a opta la
Şcoala Generală „N. Bălcescu” din Jula, şi locuind în acest oraş preferă şi în
continuare să rămână aici la liceu, unde este foarte aproape de casă şi de arena
de sport a Băilor Cetăţii.
Ultimul dintre recordurile bătute anul
acesta este cel din proba de 400 de metri rapiditate, în cadrul concursului de
înot naţional de unde a adus o medalie de bronz. În urmă cu trei ani, Christopher
s-a calificat pe locul patru în Campionatul Naţional de Înot la categoria sa de
vârstă, dar se mândreşte şi cu alte medalii câştigate la concursuri naţionale
şi internaţionale. Anul acesta a ajuns rezultate extraordinare, în luna iunie a
reuşit să ajungă campion regional la înot, 100 metri rapiditate, iar după o lună
a obţinut încă patru medalii, iar cu o lună mai târziu a luat locul 3 şi 4 la Campionatul
Naţional de Înot.
Şi cum se zice că după muncă vine şi
răsplata, anul acesta tânărul a fost răsplătit pentru eforturile sale cu două
cantonamente, unul la Hajdúszoboszló, iar altul la Győr. Cel din urmă se numără în programul naţional „Héraklész”,
susţinut de Comisia Olimpică Maghiară, la care a fost ales de către Uniunea
Maghiară a înotătorilor dintre primii 5–6 cei mai buni înotători, precum şi
datorită faptului că anul trecut a avut cele mai multe puncte, dovedindu-se al
doilea cel mai bun dintre sportivii Băilor Cetăţii Jula.
Cristopher ne-a vorbit despre ce înseamnă
înotul sportiv pentru el şi despre planurile sale de viitor.
– De ce înotul şi nu oricare alt sport? Cine te-a îndemnat spre această
disciplină sportivă grea?
– Iniţial am venit la bazin la vârsta de 4
ani, fiind un copil dolofan părinţii au decis să mă înscrie la înot cu gândul
să învăţ să înot, în niciun caz nu cred că atunci s-au gândit că o să fac
performanţă în acest sport. Prin urmare, aş spune că părinţii m-au îndrumat
către bazin, dar doar cu gândul de a învăţa cât de cât să înot. Astfel am
început, iar pentru a ajunge aici unde sunt acum am fost ajutat de antrenorii
pe care i-am avut şi care m-au descoperit talentul. Probabil au ales sportul
acesta şi pentru faptul că locuim pe strada din spatele ştrandului şi a fost
mai comod, mai ales vara, când doar trec drumul şi pot intra pe poarta de vară
direct în incinta acestuia. În primii ani nu pot spune că aveam performanţe
deosebite, dar am insistat (sau mai bine părinţii au insistat). În primii ani
se înoată pe distanţe scurte (unul, două, maxim 4 lungimi de bazin). În
momentul în care au început să apară şi probele pe distanţe mai lungi, am descoperit
că pot face performante şi am ajuns să câştig primele medalii. Aşa s-a dovedit
că dispun de o rezistenţă mult mai mare la distanţă decât ceilalţi colegi de
bazin şi fac înot craul sau liber.
– Câte antrenamente faci pe săptămână şi
ce presupun acestea?
– Pe săptămână am mai bine de zece
antrenamente în apă. În vacanţe mai multe, iar în timpul şcolii am în fiecare
dimineaţă antrenament între orele 6.00–7.30, după care mă schimb şi merg la
şcoală. După orele de şcoală, între 14.30–17.00, este cel de-al doilea
antrenament. Şi asta zilnic, fără oprire. Iar în luna iulie, când ne pregătim
pentru concursurile naţionale, am antrenamente de două ori pe zi 3–4 ore.
– Cum împaci şcoala cu activitatea
sportivă?
– Am găsit înţelegere din partea
dirigintei şi a profesorilor mei, în cazul în care îmi permit să întârzii la
prima oră câteva minute dimineaţa din cauza antrenamentelor. Este mai dificil
având în vedere că nu sunt la un liceu cu program sportiv, însă şcoala în care
învăţ e la o stradă distanţă de ştrand, iar profesorii sunt înţelegători cu
mine.
– La ce te gândeşti atunci când eşti în apă, în timpul unei probe sau
al unui concurs?
– Mă gândesc la date tehnice în special,
la detalii, pentru că la probele de înot sau în concurs nu ai timp să greşeşti,
trebuie să-ţi iasă totul perfect, aşa că nu am timp să gândesc decât la ceea ce
trebuie să fac…
– Ce condiţii trebuie să îndeplinească un copil ca tine pentru a ajunge
sportiv de performanţă? Nu este prea greu pentru un copil programul pe care-l
ai, şcoala, regimul, antrenamentele, regulile?
– Odată ajuns aici, treci prin mai multe
etape: de acomodare, de împrietenire cu apa, cu colegii de curs, iar până la a
trece într-o etapă următoare trebuie să treci prin mai multe selecţii. Acest
lucru depinde de talentul fiecăruia, antrenorii hotărăsc dacă acel copil are
potenţial, iar eu am avut norocul să am puţin talent şi le mulţumesc şi
antrenorilor că m-au observat şi m-au promovat. Dacă ai trecut de această
selecţie şi antrenorii au văzut potenţialul din tine şi talentul te-a urmat,
după toate acestea începe să fie vorba de multă muncă. Dacă vrei să ajungi un
campion în înot, trebuie să te porţi ca un campion. Adică trebuie să fii punctual,
perseverent, să depui foarte multă muncă şi timp pentru antrenamente, să faci
cu seriozitate totul, să ai ambiţie, etc. Trebuie să lupţi, în fiecare zi să
faci totul mai bine decât ieri, să nu te laşi descurajat şi să vrei mereu ce e
mai bun, să nu te mulţumeşti cu mai puţin. Eu cred că pentru a merge toate aceste
lucruri foarte bine e nevoie şi de susţinere, iar din acest punct de vedere
cred că sunt un norocos. Părinţii mei mă susţin şi mă ajută foarte mult, la fel
şi bunicii, pentru că am nevoie de echipamente, de regim, ş.a.m.d.
– Care sunt obiectivele tale de viitor?
– Vreau să fac totul pas cu pas, cât pot
mai bine, ca să ajung cât mai departe. Orice sportiv visează la o medalie
adevărată, la o medalie olimpică, bineînţeles şi eu, dar până acolo mai e
foarte multă muncă…
Anca Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu