„Rostul aniversărilor este acela de a folosi răgazul care
ni se oferă pentru a ne întoarce o clipă cu gândul spre trecut şi pentru a ne
chibzui cu adâncă înţelepciune viitorul”, spunea Corneliu
Coposu, cel care a fost socotit în România, şi nu numai, drept cel mai
important om politic român din perioada post-comunistă. Nu întâmplător am ales pentru
introducerea acestei scrieri citatul liderului opoziţiei post-comuniste române,
care pentru convingerile lui naţional-ţărăniste a făcut şi ani grei de
puşcărie. La ocazii aniversare sau la momente de cumpănă, şi revista noastră,
„Foaia românească” a fost şi este acuzată de unii că este „ziarul ăla,
comunist”.
Cine şi
de ce zic asta? În primul rând, cei din jurul Autoguvernării pe Ţară a
Românilor din Ungaria, care au trăit ca un eşec încercările repetate de la
sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000 de a pune mâna pe săptămânalul
„Foaia românească” şi a face din el, din nou, o gazetă de perete a conducerii,
care să scrie la comandă numai ce-i bine şi cuviincios pentru cei care ne
conduc. Singura „vină” a săptămânalului tradiţional al românilor din Ungaria,
care a împlinit zilele acestea 65 de ani de existenţă, este că s-a născut în perioada
socialisto-comunistă din Ungaria, în anul 1951, de fapt în era Rákosi, iar după
anul 2000 a vrut să fie într-adevăr o revistă liberă şi independentă, care să
servească interesele comunităţii întregi şi nu ale „aleşilor”.
Românii
de la mijlocul secolului trecut au făcut la fel ca nemţii, slovacii,
sârbo-croaţii din această ţară, şi-au creat o gazetă în limba lor maternă, care
a fost exact aşa cum au fost vremurile acelea. Şi totuşi, ce trebuiau să facă
înaintaşii noştri, puţinii intelectuali pe care-i avea la acea oră comunitatea
românilor băştinaşi din Ungaria? Să stea cu mâinile-n sân şi să-şi plângă de
milă că abia mai are dascăli şi preoţi, că majoritatea românilor nu ştie să
scrie şi să citească, doar să vorbească româneşte? În astfel de condiţii a
creat acum şase decenii şi jumătate o mână de oameni intelectuali acel ziar
românesc pe care-l puteţi ţine şi azi în mână.
„Foaia
românească” este acelaşi ziar de la începuturi, dar cu titluri şi conţinuturi
diferite. „Libertatea noastră” şi-a schimbat titlul, după doar câţiva ani, în
„Foaia noastră”, nume pe care l-a purtat timp de 34 de ani, şi care la
începutul anilor 1990 a fost schimbat în „Noi”. Din 1991 până în 1997, presa
românească, la fel ca toate organizaţiile naţionalităţilor din Ungaria, îşi
căuta locul şi rostul într-o lume ce trecea prin mari schimbări. O dezicie
deşteaptă au luat cei care i-au dat numele pe care şi azi îl poartă: „Foaia
românească”. Acest titlu face o legătură directă cu trecutul, cu numele mult
îndrăgit de „Foaia”, dar trasează şi o direcţie clară pentru viitor, unul care
trebuie să fie unul românesc. Adică, nu e musai în mod obligatoriu, doar dacă
vrem să mai fim români.
Cei care,
în negândirea lor, zic că „Foaia” trebuie să dispară pentru că ar fi o rămăşiţă
comunistă se fac singuri de râs. Cum adică, ar trebui să ne închidem şi
şcolile, create toate după aşa-zisa „eliberare”, de pe urma desfiinţării
şcolilor confesionale? Să le închidem pe toate numai pentru că făceau să fie
obligatorie afişarea pozei lui Lenin sau Stalin sau Rákosi în clasele de studiu?
Să nu mai înveţe copiii noştri poezii de Lucian Magdu, numai pentru că acesta şi-a
publicat primele scrieri în „Vocea tineretului”, supliment al „Libertăţii noastre”?
Fiul preotului ortodox român Ioan Magdu din Bătania ar fi fost şi el comunist
şi trebuie să-l trecem la index? Nu, categoric nu.
Înaintaşii
noştri au făcut şi ei ce au putut. Marele lor merit incontestabil este că au
creat, aproape din nimic, o intelectualitate românească în Ungaria şi că au
ştiut să-şi chibzuiască „cu adâncă înţelepciune viitorul”. Iar viitor au numai
cei care îşi cunosc şi înţeleg trecutul, nu cei care distrug valori.
Eva Şimon
"Comunist" este de fapt un cuvant folosit cu conotatii negative, mult indepartate de sensul original. In ziua de azi trebuie sa vedem mai degraba cine e oportunist, lenes, hot, smecher, inselator, profitor, interesat de castiguri usoare fara munca. Si, cred ca nici unul din epitetele astea nu caracterizeaza Foaia romaneasca.
RăspundețiȘtergereDe fapt, eticheta de "comunist" e aplicata prin derivatie cu aluzie (probabil) la romani in general, de catre unii care ii considera pe unguri mari democrati si liberali.
Generalizarile sunt periculoase, mai mult ele anuleaza daruirea si eforturile celor care construiesc ceva pe masura crezului lor ...