27 ian. 2016

Familii de gospodari români ameninţate şi discriminate, la Chitighaz

În urmă cu trei ani am mai scris despre necazurile pe care le întâmpină în traiului de zi cu zi, din cauza unei noi legi a statului ungar, două familii de gospodari din Chitighaz, familiile Sarca şi Cioca, care cresc împreună în jur de 400 de oi, pe lângă vaci şi alte animale. Acum gospodăriile lor au ajuns din nou în pericol, animalele rămânând fără loc de păşunat, şi pe de asupra, cei care le cauzează atâta necaz îi batjocoreşte şi pentru că sunt… români!


Gheorghe Sarca şi cumnatul său, Teodor Cioca, şi-au mânat zilnic oile să pască pe păşunea din spatele sălaşului lor, aflat la ieşirea din Chitighaz spre Medgyesegyháza. Au făcut asta în ultimele două decenii, aşa cum au moştenit de la bătrânul Sarca. Conform Legii Naţionale a Fondului Funciar din anul 2010, pentru închirierea terenurilor care sunt proprietate a statului au fost publicate concursuri. Prima dată concursurile au fost publicate pe termen de trei ani, iar în luna octombrie a anului trecut ele au fost făcute publice din nou, însă pe o perioadă de zece ani.
Până să se publice aceste concursuri, păşunile şi terenurile arabile se puteau închiria de la stat, iar acestea au asigurat un trai decent pentru mai multe familii de gospodari din sat, care trăiesc din asta de o viaţă. Însă toate acestea au rămas doar o amintire a trecutului, pentru că povestea cu oile, cu păşunile şi cu traiul familiilor, din anul 2013 a ajuns să devină o problemă tot mai mare.
Cu adâncă tristeţe învăluită cu frica zilei de mâine, cu spaima că nu vor avea ce să dea animalelor de mâncare, cu gândul că nu-şi vor putea creşte copiii, am fost aşteptată la Chitighaz din nou, să ascult povestea acestor două familii, cărora li s-a alăturat şi gospodarul Iosif Iuhas Nagy. Acesta din urmă se ocupă cu creşterea animalelor de când se ştie. Are 60 de vaci cu lapte, 100 de oi şi alte animale de curte. În această afacere lucrează cu băiatul său mai mare, însă din ceea ce produc îşi întreţine familia, plăteşte şcolarizarea în România la doi copii studenţi, mai are un copil de şcoala generală şi pentru toţi îşi face datoria şi faţă de stat, achitând asigurările medicale şi impozitele necesare şi fondul de pensii pentru el şi soţie.
Pentru a-şi asigura traiul, aceşti mici gospodari au trebuit să-şi înainteze dosarele din nou la Direcţia Parcului Naţional Criş-Mureş, cu sediul în oraşul Sarvaş, însă în urma concursului recent, au fost anunţaţi că nu ei sunt câştigătorii. Terenurile pe care de atâţia ani au păscut oile lor, de acum înainte vor fi luate în arendă de alţi consăteni, unii dintre ei nici măcar nu au animale. Fostele păşuni ale familiei Sarca şi unele păşuni şi terenuri arabile ale domnului Iuhas au fost câştigate de Kertész András şi fiul său Oláh Ádám, aceştia dispunând în jur de 100 de hectare de păşune şi alţii de nimic. Din astfel de terenuri a câştigat peste o sută de hectare şi tânăra Magdolna Otlăcan.
Sistemul de arendare a pământurilor în timp ce, pe hârtie, scopurile sunt stabilite destul de clar şi pare a fi scrise în interesul fermelor de familii, în realitate tot procesul de decizii este extrem de complicat şi de necontrolabil. Spre exemplu, dosarele de concurs nu sunt publice, precum nici procesul de evaluare. Deci, la anunţarea rezultatelor nimeni nu poate să ştie de ce tocmai respectivul a câştigat şi nu altcineva. Răspunsul vine prin poştă, în care scrie două rânduri, cum că cererea lor a fost respinsă. Cu toate că Legea Fondului Funciar conţine câteva criterii avantajoase pentru fermele de familii (cum că trebuie să aibă prioritate micile gazde din localitate şi că o familie poate lua în arendă maximum 300 de hectare), în realitate se trece uşor cu vederea peste aceste criterii.
Miza însă nu este mică: arendarea se face pentru 10 de ani, iar câştigătorii se vor putea bucura de un sprijin de peste 60 de mii de forinţi/hectar din fondul funciar al statului, la păşune ceva mai puţin. Deci, cine stăpâneşte 100 de hectare de pământ, poate obţine un sprijin de câteva milioane bune, din care poate trăi fericit zece ani.
Familiile Sarca, Cioca şi Iuhas, precum şi alţii asemenea lor, nu vor să fie oameni bogaţi, vor doar ca să-şi crească în mod cinstit copiii şi să aibă unde să ducă la păşunat oile.
Problema este că familiile Sarca şi Cioca au primit în urmă cu trei ani, când au pierdut primul concurs, un ajutor pentru care a intervenit, pe lângă Direcţia Parcului Naţional, inclusiv Consulatul General al României de la Jula. Mai concret, aceste familii au primit un drept de a cosi primul trifoi pe un teren de 20 ha din proprietatea parcului. Acest drept s-a pierdut cumva în favoarea familiei Kertész.
Dar povestea nu se termină aici. În urmă cu trei ani, le-a sărit în ajutor primăria ca să nu moară oile de foame, cu o păşune de 5 ha şi una de 7 ha de la un om de bine din sat. Însă pentru a ajunge la aceste păşuni, oile familiei Sarca trebuie să treacă pe păşunea familiei Kertész, care acum nu le dă voie. Din acest motiv, s-a ajuns la conflicte şi ameninţări din partea familiei Kertész şi Oláh, unul din membrii familiei a fost şi bătut de ei, iar pentru aceasta există şi o plângere la poliţie.
Sunt discriminaţi zilnic de către aceşti vecini, care îi ameninţă de câte ori îi vede, chiar dacă ei sunt cei care au pierdut. Familia Kertész şi copiii s-au mutat în Chitighaz după 1990, cumpărând casa unui unchi de-al familiei Sarca, iar atunci nu era nici o problemă între ei. Atâta timp cât se plătea pentru păşune nu a stat nimeni la rând. De când se poate lua bani frumoşi de la stat, fiecare îşi pune pilele în funcţie pentru a ajunge la o bucăţică.
Aceste familii de români din Chitighaz, însă, nu este de ajuns că au fost nedreptăţite, sunt batjocorite de unguri şi pentru că sunt români, spunându-le „să meargă înapoi în România”, chiar dacă plaiurile natale le sunt aceste păşuni nenorocite de când e lumea… Unde să plece? Ei aici sunt acasă!

A.B.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...