Gânduri de la un român din România stabilit în Ungaria pentru alţi români veniţi din România şi stabiliţi în Ungaria

Oriunde aş merge în lume port pe tălpile sufletului meu pământ românesc. De când am păşit în această ţară adoptivă, Ungaria, unde trăiesc de peste două decenii, şi unde m-am confruntat şi cu lucruri rele, dar am trăit şi zile frumoase, pe fruntea mea, dar şi a altor confraţi de-ai mei, care umblă în aceeaşi pantofi ca mine, este scris „român”. Aceasta nu mă deranjează deloc, chiar sunt mândră de acest lucru. Eu sunt plecată de mai bine de douăzeci de ani din Ţară, dar niciodată nu am dat vina pentru nimic pe ţară sau nu mi-am vorbit ţara de rău. Din contră, de aici o văd chiar mai frumoasă decât oricând.
De zece ani îmi câştig pâinea în redacţia săptămânalului românilor din Ungaria, „Foaia românească”, cu sediul la Jula, şi primesc salariu pentru că scriu în limba română, pentru că sunt româncă. Acesta este un mare lucru pentru mine, aici, în străinătate. Aici vorbesc doar româneşte cu colegele şi cu marea majoritate a oamenilor din cercurile în care mă învârt. Din acest aspect, aş putea să spun că sunt binecuvântată de Dumnezeu să lucrez într-un mediu românesc, un mediu important pentru cei de-un grai cu mine.

De o situaţie, similară, aş zice, se bucură şi colegii de la revista „Cronica”, un alt săptămânal în limba română ce apare tot la Jula, şi care primeşte de la statul ungar jumătate din finanţarea revistei „Foaia românească”, aceasta din urmă având deja un trecut de 65 de ani. (Pentru cei ce nu ştiu: statul maghiar asigură finanţarea unui singur ziar pentru toate naţionalităţile din ţară, doar că la români această sumă a fost înjumătăţită, pentru „Foaia” şi „Cronica”, la intervenţia Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, care acum mai bine de zece ani nu s-a mulţumit cu faptul ca românii să aibă o presă liberă, ci a vrut neapărat un ziar propriu. Aşa s-a născut „Cronica”. Doar că aceasta nu s-a făcut din banii AŢRU, ci s-a „ciupit” din banii unei alte instituţii româneşti. Un lucru destul de urât.)
În redacţia „Cronica” azi lucrează trei persoane venite din România, români, nu maghiari din România, dintre care una beneficiază pe deasupra şi de salariu de preot misionar din partea României. De multe ori am avut ocazia, mai ales în ultimul timp, să citesc în „Cronica” insulte aduse Statului român, diplomaţiei româneşti din Ungaria, iar acum în două editoriale recente, critici urâte legate de vizita ministrului delegat Dan Stoenescu la românii din Ungaria. M-am cam plictisit să aud aceleaşi stereotipuri venite din partea unor români, care pe deasupra ridică în slăvi Statul maghiar şi îi pupă pe toate dosurile pe reprezentanţii acestora, care nu fac altceva decât să trimită o finanţare bifată de ei cu onoruri în protocoalele de colaborare româno-maghiare.
Dacă ei aşa cred de bine, să ridice în slăvi pe cine vor, însă eu zic că nu e bine să uite de unde au plecat. Să nu uite de ce primesc salariu şi care este misiunea lor aici. Şi vreau să-i mai atenţionez că străinilor (care sunt normali la cap) nu le plac oamenii care vorbesc urât despre ţara lor. Părerea mea este că ar trebui să avem mai multă coloană vertebrală. Noi avem datoria de a scrie despre români şi ţara-mamă lucruri mai puţin rele pentru cititorii care se abonează la revistele noastre pentru a citi o dată pe săptămână câteva rânduri în limba română. Vă întreb, dragi colegi, cum se simte un român din Ungaria, cum poate să fie el mândru de faptul că e român, chiar dacă s-a născut aici, în această ţară numită Ungaria, dacă voi scrieţi despre statul român tot de rău???
Oriunde ai merge în lume, eşti un reprezentant al ţării din care vii, de aceea nu se cade să accentuezi prin atitudinea ta tot felul de negativisme despre lumea din care vii, despre locurile unde te-ai născut şi unde îşi dorm somnul de veci strămoşii tăi. Mai bine să fii un pic sentimental, decât să jigneşti ţara care te-a crescut şi fraţii tăi de neam şi limbă, trebuie să fii puţin mai diplomat, pentru că orice spui despre ceilalţi spune ceva şi despre tine. Eu aşa ştiu că sunteţi români, fraţilor jurnalişti de la Cronica! Primiţi şi voi salariu lunar pentru că scrieţi româneşte! Sau nu? Sau nu…

Anca Butar

Comentarii

  1. Mie nu mi se pare ca aveti dreptate. Una la mana - romanii din Ungaria au traditiile si obiceiurile lor romanesti, fara sa apartina statului roman si sa fie obligati moral sa sustina Romania. Doi la mana - ca ce chestie sa nu critici ceva daca e de criticat ? De ce sa nu condamni hotia, smecheria sau lipsa de implicare a autoritatilor ? Eu cred ca sunteti formata de patriotismul tipic romanesc, bazat pe originea geto-daco-romana si diverse chestii idilice pe care le prezinta scoala din tara natala.
    Nu zic ca ungurii sunt niste sfinti, dar pana una alta isi fac datoria si finanteaza publicatiile romanesti din Ungaria.

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Românii din Ungaria sunt obligaţi moral faţă de statul român în aceeaşi măsură în care sunt şi ungurii din România faţă de statul ungar.
    2.Poţi să critici dacă ai vreo înălţime morală. Dacă papi banii comunităţii româneşti ca să serveşti interese ungureşti gen "divide et impera" se cheamă hoţie, şmecherie şi lipsă de implicare a autorităţilor penale ungureşti.
    3.Originea geto-dacă e bazată pe dovezi materiale, istorice, etnografice, lingvistice etc. etc.irefutabile vs.istoria SF care se predă în Ungaria. Chestii idilice nu prea avem prin istorie,au avut grijă unii migratori de asta.
    4.Ungurii şi-au făcut, îşi fac şi îşi vor face datoria doar faţă de ei. Atât.istoria cu faptele ei o dovedesc.
    Pentru ca să aveţi măcar 10% din drepturile ungurilor din România trebuie să aveţi conştiinţă de neam,credinţă şi limbă şi vi le veţi lua singuri. Luptă Cronica pt.asta? Evident, nu. Cui serveşte dezbinarea comunităţii, propaganda antiromânească si terfelirea autorităţilor române propagate de Cronica? Evident, nu nouă, românilor. Cum se numesc aceste cozi de topor de la Cronica? Vă las pe voi să daţi răspunsul.
    PS Ca să nu se creeze vreo confuzie cum că acest comentariu ar fi scris de cineva de la Foaia, daţi-mi voie să mă prezint: româncă din Arad, de origine nesănătoasa (geto-dacă), vorbitoare a limbii strămoşeşti,cititoare fidelă a Foii de câţiva ani, fără complexe privind originea etnică, mai mult, fără să permit nici unui ungure, de la est sau de la vest să-mi explice el cine sunt, de unde vin şi care ar trebui să fie viitorul copiilor mei. Doresc românilor din Ungaria să trăiască în aceleaşi certitudini. Să auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Este o greseala frecventa compararea romanilor din Ungaria cu ungurii din Romania. Nu se poate compara o minoritate de 8000 de oameni cu una de 1.6 milioane, sub aspectul vietii comunitare si a exercitarii identitatii. Comparati, daca vreti, cu slovacii sau cu cehii din Romania. Pe de alta parte, romanii de aici nu au apartinut niciodata Romaniei (ca cetatenie), ceea ce iarasi e o particularitate cu anumite implicatii. Istoria se preda diferit in Ungaria si e greu sa stabilesti un adevar absolut. E usor sa fii roman in Romania (cu declaratii patriotarde si ifose de genul "nu permit nimanui .."), e mai greu in schimb sa fii roman in Ungaria, intr-un mediu nu prea prietenos.
    Faptul ca unii romani au ales o linie mai apropiata de natiunea majoritara - nu e ceva iesit din comun. Se intampla peste tot. Fiecare are dreptul sa aleaga si sa-si traiasca viata cum crede de cuviinta. Existenta celor doua curente in comunitatea romaneasca este o realitate si denota pana la urma procesul de asimilare la care unii aderat mai repede iar ceilalti sunt "ultimii mohicani"...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Compararea numerică, în timp şi spaţiu e esenţială, pt. că dintru început spune ceva:ţara care a protejat existenţa comunităţii ungureşti e România, cu 1.227,6 mil la recensământul din 2011 (pentru acribie)vs.26 345 sau poate 35641? Un răspuns la astfel de decalaje poate fi maghiarizarea românilor greco-catolici din estul Ungariei...printre altele.
      Aveţi dreptate fiecare are dreptul la propriul drum. Cinstit şi corect. Pe seama lui, nu pe seama comunităţii pe care ar trebui să o slujească. Dacă iei bani să faci presă românească, românească să fie. Dacă faci şcoală românească şi eşti plătit pt. asta, iar copiii nu ştiu boabă română, dacă eşti ATRU şi interzici limba română la şedinţe sau chiar sabotezi orice iniţiativă de dezvoltare a comunităţii se cheamă IMPOSTURĂ şi trebuie să te cari acasă. Vrei să fii ungur, n-ai decât, dar nu pe banii românilor. Despre asta e vorba.
      Cât despre alegere, nu se poate face decât în condiţii de libertate şi demnitate. Când eşti direcţionat mai cu binele, mai cu răul de politicile de asimilare dintotdeauna ale Budapestei nu se cheamă că ai prea multe alternative...
      Să fii român în România de după revoluţie este o aventură şi o luptă zilnică într-un stat care nu-ţi mai aparţine, aşa încât declaraţiile şi ifosele au şi ele rolul lor, deşi nu ţin loc de "să fi".
      PS Vă doresc şi ne doresc tuturor să fim cine suntem, fără să ne tot scuzăm că e greu....Si da, nu-mi plac nuanţele de gri, e negru sau alb.De asta iubesc mohicanii...

      Ștergere
    2. Da, mersi pentru cifra de 1.2 mil in 2011; ramasesem la recensamantul din 1992, cand erau 1.6 milioane. Ce sa zic, halal protectie a minoritatilor cu asa rezultat - scadere cu 400.000 in 20 de ani adica cu 25%...
      Revenind la problema romanilor din Ungaria, tot romani sunt si cei care ii voteaza pe membrii ATRU care au fondat Cronica. Daca votantii respectivi s-ar retrage de pe listele de vot (ar deveni "unguri"),ar ramane vreo 3-4000 de oameni si se pune intrebarea ce finantare sa mai acorde statul pentru drepturile lor etnice.
      Pana la urma, este o comunitate mica "cu doua viteze", care trebuie unita si nu dezbinata.
      Si, sa nu confundam greutatile economice sau sociale ale unui roman din Romania cu problemele persoanelor sau colectivitatilor minoritare din alta tara, oricare ar fi acestea.
      Cred ca nu are dreptul nimeni sa le dea lectii de cum sa se poarte ...

      Ștergere
  4. Stimata autoare a articolului, nu toti romanii veniti in Ungaria au sansa dumneavoastra - de a primi un salariu pentru a simti si a scrie romaneste in mod autentic. Colegii de la Cronica nu reprezinta nici guvernul roman si nici Romania la o intalnire bilaterala ro-hu ca sa zici ca trebuie sa se comporte si sa nu denigreze tara. Ei sunt, ca si dvs., imigranti aici din diverse motive si au ales sa scrie pentru comunitatea romaneasca. O fac in conformitate cu politica editoriala a ziarului (care nu mi se pare chiar asa de aservita cum ar vrea unii sa para, doar e mai putin combativa si se limiteaza la aspecte pur culturale). Pentru salariul corect se vor gasi oricand ziaristi romani care sa faca la fel.
    Astfel, nu prea vad rostul de a le face morala ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu