 |
| Mai multe imagini aici |
Doi tineri simpatici şi smeriţi, frumoşi „ca doi brazi dintr-o tulpină”, sunt fraţii Gheorghe şi Norbert Hodozso, care au făcut în seara zilei de 18 martie ca în jur de 150 de oameni să se convingă că talentul este cu siguranţă un dar de la Dumnezeu pentru care însă se lucrează din greu şi pe care trebuie pus mare preţ. Fraţii Hodozso din Micherechi au dat un concert de pian în sala festivă a Primăriei oraşului Jula, cu ocazia Festivalului de Primăvară din Jula. Publicul numeros venit din Jula, Micherechi, Chitighaz şi alte părţi a umplut sala elegantă şi a încurajat tinerii pianişti care au radiat de bucurie văzându-şi în sală părinţii şi bunicii, verii şi nepoţii, prieteni şi foarte mulţi cunoscuţi. Evenimentul a fost onorat şi de prezenţa domnului consul general Florin Vasiloni, de la Consulatul General al României la Jula, şi Petrică Creţu, pastorul Bisericii Baptiste din Micherechi. Introducerea şi prezentarea celor doi muzicieni a fost făcută de profesorii Czirok Mihály, directorul Şcolii de Muzică „Erkel Ferenc” din Jula, organizatorul evenimentului şi de doamna Nátor Éva, fosta lor profesoară de pian.
În „Foaia românească” i-am prezentat deja pe cei doi tineri artişti (pe Gheorghe în numărul din 20 decembrie 2014, iar pe Norbert în nr. din 10 iulie 2015) şi am scris şi despre succesele lor. În emisiunea „Ecranul Nostru” din 28 octombrie 2015, redacţia românească a Televiziunii Maghiare a realizat un amplu portret al fraţilor Hodozso. Noi, în ziar, nu putem reda frumuseţea muzicii interpretată de cei doi la pian, dar vă putem încuraja să priviţi emisiunea care poate fi văzută şi acum pe internet, la pagina mediaklikk.hu/musor/ecranulnostru. Până să priviţi emisiunea, faceţi cunoştinţă cu cei doi fraţi şi cu ideea care-i călăuzeşte în viaţă.
Pianul, prieten din copilărie
„Talentul este un dar primit de la Dumnezeu prin care doresc să-L slujească pe El”, aceasta este filozofia fraţilor Gheorghe şi Norbert Hodozso, care nu demult şi-au încheiat studiile superioare. Fiind membrii Bisericii Baptiste din Micherechi, de mici copii îşi trăiesc viaţa aproape de instrumentele muzicale. Până la urmă au ales să studieze pianul. De profesorii lor au fost sfătuiţi să-şi continue studiile până la cele mai înalte niveluri, iar astăzi au atins un nivel profesional remarcabil, dar consideră că munca nu s-a oprit aici. De-a lungul anilor se pot mândri cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.
Gheorghe Hodozso: – Am fost de 9–10 ani, când părinţii au venit cu ideea să studiem pian. Aşa că noi am fost de acord. Atunci încă nu aveam acest ţel, ca să devenim pianişti. Am început să învăţăm muzică la pian doar pentru slujirea în biserică. După patru ani o profesoară de muzică ne-a spus că ar merita să continuăm pentru că avem talent.
Norbert Hodozso: – Am experimentat şi noi pe parcurs că Dumnezeu ne-a ajutat şi ne ajută. Şi de-atunci am lăsat să ne conducă El pe calea cea mai bună.
Gheorghe Hodozso: – Îmi sunt dragi compozitori din toate stilurile şi sunt gata oricând să studiez orice piesă de la Johann Sebastian Bach, Händel, tot din epoca barocă. Am avut o casetă cu muzică sacră pe care o ascultam la 4–5 ani, pe care era o parte din oratoriul Mesia, dar şi celelalte părţi ale oratoriului mi-au sunat mie foarte plăcut. După ce am învăţat o piesă este foarte important să fiu ascultat de cineva din afară. La pian auzi altcumva, de multe ori ceea ce se aude în sală este cu totul diferit.
Ne ajutăm unul pe altul să ne perfecţionăm
Norbert Hodozso: – Ne împărtăşim experienţele şi gândurile în cazul în care mai trebuie lucrat la piesa respectivă, sau trebuie schimbat ceva. Aşa ne ajutăm unii pe alţii să ne perfecţionăm.
Gheorghe Hodozso: – Ca şi muzician este important să ai un fel de ştiinţă despre epoca în care s-a scris piesa pe care o cânţi. Să ştii despre compozitorul său anumite lucruri, cum a trăit, cum a gândit el, ce fel de scrieri sau critici a avut, ce a gândit alt compozitor despre el.
Norbert Hodozso: – Un pianist trebuie să înveţe nu numai să aibă succes, trebuie să ia la cunoştinţă că şi el este un om oarecare şi poate falimenta oricând. Eu cred că aceasta este gândirea normală a unui pianist.
Gheorghe Hodozso: – Un lucru foarte important este să simţi muzica, ceea ce este foarte greu de învăţat. Profesorii pot da informaţii cum să faci muzica, cum să ţii mâinile, cum să te porţi cu timpul, dar să simţi muzica cu adevărat este lucrul cel mai important şi doar atunci sună o muzică bine dacă simţi muzica şi epoca din care face ea parte. Dacă eşti încordat nu iese ceea ce-ţi doreşti, trebuie să fii într-o stare de relaxare oarecare ca să poţi să cânţi bine, să te asculţi pe sine, şi mulţi alţi factori, la care dacă ne-am gândi ar fi poate imposibil să ne simţim bine.
Muzica te face un om mai bun
Norbert Hodozso: – Înaintea unui concert eu am nevoie să fiu liniştit, iar piesa pe care urmează să o cânt este important să o ştiu foarte bine, pentru că în caz contrar aş putea avea mari emoţii şi stric totul. Sigur că puţine emoţii sunt înainte de fiecare concert, însă dacă am piesa pe care vreau să o cânt adânc în mintea mea atunci o pot transmite mai frumos publicului. De exemplu, am auzit de un concert la care un om i-a spus la final pianistului că atât de profund l-a atins muzica lui încât acel concert l-a salvat de la sinucidere. Eu cred că există aşa ceva. Muzica bună poate să facă aşa ceva, mişcă oamenii şi linişteşte un om tulburat. Iar acest lucru sigur este de la Dumnezeu.
Gheorghe Hodozso: – În toamna anului 2013 am participat la un curs de pian pe care l-a ţinut profesoara Meszlényi Judit din Los Angeles, una dintre organizatoarele concursului de pian Franz Liszt. Am participat deci la ea la acest curs de pian, după care dânsa mi-a propus să particip la această competiţie. Atunci m-am gândit că o să fie foarte complicat să ajung în America, cel mai mult din punct de vedere financiar, dar într-un final aşa s-a rezolvat totul încât eu zic că şi acesta a fost lucrarea lui Dumnezeu.
Norbert Hodozso: – Talentul acesta de a cânta la pian este un dar de la Dumnezeu, de aceea eu cred că trebuie să mă folosesc bine de el. Astfel eu doresc prin acest talent să-l slujesc pe Dumnezeu.
Gheorghe Hodozso: – Eu am un motto, pe care împreună cu fratele meu suntem de acord, din Epistola lui Iacov, capitolul 1, versetul 17, care zice aşa „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de Sus, coborându-se de la Tatăl Luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Eu cred că fiecare om de pe faţa pământului a primit ceva cadou de la Dumnezeu, în cazul meu este muzica, pianul, pe care l-am primit în primul rând, ca să-i aduc slavă lui Dumnezeu. Şi dacă mă gândesc la acesta îmi dă o libertate ca să mă pot exprima aşa cum simt cel mai bine. Nu de multe ori reuşeşte, pentru că sunt şi eu un om, am avut şi eu eşecuri, nu toate concertele mi-au ieşit extraordinar, aşa cum am planificat, dar dacă cei care ascultă primesc ceva mai mult şi cineva are şansa să fie un om mai bun prin muzica mea, a meritat pe deplin lucrul acesta.
E. Şimon – T. Boca
În „Foaia românească” i-am prezentat deja pe cei doi tineri artişti (pe Gheorghe în numărul din 20 decembrie 2014, iar pe Norbert în nr. din 10 iulie 2015) şi am scris şi despre succesele lor. În emisiunea „Ecranul Nostru” din 28 octombrie 2015, redacţia românească a Televiziunii Maghiare a realizat un amplu portret al fraţilor Hodozso. Noi, în ziar, nu putem reda frumuseţea muzicii interpretată de cei doi la pian, dar vă putem încuraja să priviţi emisiunea care poate fi văzută şi acum pe internet, la pagina mediaklikk.hu/musor/ecranulnostru. Până să priviţi emisiunea, faceţi cunoştinţă cu cei doi fraţi şi cu ideea care-i călăuzeşte în viaţă.
Pianul, prieten din copilărie
„Talentul este un dar primit de la Dumnezeu prin care doresc să-L slujească pe El”, aceasta este filozofia fraţilor Gheorghe şi Norbert Hodozso, care nu demult şi-au încheiat studiile superioare. Fiind membrii Bisericii Baptiste din Micherechi, de mici copii îşi trăiesc viaţa aproape de instrumentele muzicale. Până la urmă au ales să studieze pianul. De profesorii lor au fost sfătuiţi să-şi continue studiile până la cele mai înalte niveluri, iar astăzi au atins un nivel profesional remarcabil, dar consideră că munca nu s-a oprit aici. De-a lungul anilor se pot mândri cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.
Gheorghe Hodozso: – Am fost de 9–10 ani, când părinţii au venit cu ideea să studiem pian. Aşa că noi am fost de acord. Atunci încă nu aveam acest ţel, ca să devenim pianişti. Am început să învăţăm muzică la pian doar pentru slujirea în biserică. După patru ani o profesoară de muzică ne-a spus că ar merita să continuăm pentru că avem talent.
Norbert Hodozso: – Am experimentat şi noi pe parcurs că Dumnezeu ne-a ajutat şi ne ajută. Şi de-atunci am lăsat să ne conducă El pe calea cea mai bună.
Gheorghe Hodozso: – Îmi sunt dragi compozitori din toate stilurile şi sunt gata oricând să studiez orice piesă de la Johann Sebastian Bach, Händel, tot din epoca barocă. Am avut o casetă cu muzică sacră pe care o ascultam la 4–5 ani, pe care era o parte din oratoriul Mesia, dar şi celelalte părţi ale oratoriului mi-au sunat mie foarte plăcut. După ce am învăţat o piesă este foarte important să fiu ascultat de cineva din afară. La pian auzi altcumva, de multe ori ceea ce se aude în sală este cu totul diferit.
Ne ajutăm unul pe altul să ne perfecţionăm
Norbert Hodozso: – Ne împărtăşim experienţele şi gândurile în cazul în care mai trebuie lucrat la piesa respectivă, sau trebuie schimbat ceva. Aşa ne ajutăm unii pe alţii să ne perfecţionăm.
Gheorghe Hodozso: – Ca şi muzician este important să ai un fel de ştiinţă despre epoca în care s-a scris piesa pe care o cânţi. Să ştii despre compozitorul său anumite lucruri, cum a trăit, cum a gândit el, ce fel de scrieri sau critici a avut, ce a gândit alt compozitor despre el.
Norbert Hodozso: – Un pianist trebuie să înveţe nu numai să aibă succes, trebuie să ia la cunoştinţă că şi el este un om oarecare şi poate falimenta oricând. Eu cred că aceasta este gândirea normală a unui pianist.
Gheorghe Hodozso: – Un lucru foarte important este să simţi muzica, ceea ce este foarte greu de învăţat. Profesorii pot da informaţii cum să faci muzica, cum să ţii mâinile, cum să te porţi cu timpul, dar să simţi muzica cu adevărat este lucrul cel mai important şi doar atunci sună o muzică bine dacă simţi muzica şi epoca din care face ea parte. Dacă eşti încordat nu iese ceea ce-ţi doreşti, trebuie să fii într-o stare de relaxare oarecare ca să poţi să cânţi bine, să te asculţi pe sine, şi mulţi alţi factori, la care dacă ne-am gândi ar fi poate imposibil să ne simţim bine.
Muzica te face un om mai bun
Norbert Hodozso: – Înaintea unui concert eu am nevoie să fiu liniştit, iar piesa pe care urmează să o cânt este important să o ştiu foarte bine, pentru că în caz contrar aş putea avea mari emoţii şi stric totul. Sigur că puţine emoţii sunt înainte de fiecare concert, însă dacă am piesa pe care vreau să o cânt adânc în mintea mea atunci o pot transmite mai frumos publicului. De exemplu, am auzit de un concert la care un om i-a spus la final pianistului că atât de profund l-a atins muzica lui încât acel concert l-a salvat de la sinucidere. Eu cred că există aşa ceva. Muzica bună poate să facă aşa ceva, mişcă oamenii şi linişteşte un om tulburat. Iar acest lucru sigur este de la Dumnezeu.
Gheorghe Hodozso: – În toamna anului 2013 am participat la un curs de pian pe care l-a ţinut profesoara Meszlényi Judit din Los Angeles, una dintre organizatoarele concursului de pian Franz Liszt. Am participat deci la ea la acest curs de pian, după care dânsa mi-a propus să particip la această competiţie. Atunci m-am gândit că o să fie foarte complicat să ajung în America, cel mai mult din punct de vedere financiar, dar într-un final aşa s-a rezolvat totul încât eu zic că şi acesta a fost lucrarea lui Dumnezeu.
Norbert Hodozso: – Talentul acesta de a cânta la pian este un dar de la Dumnezeu, de aceea eu cred că trebuie să mă folosesc bine de el. Astfel eu doresc prin acest talent să-l slujesc pe Dumnezeu.
Gheorghe Hodozso: – Eu am un motto, pe care împreună cu fratele meu suntem de acord, din Epistola lui Iacov, capitolul 1, versetul 17, care zice aşa „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de Sus, coborându-se de la Tatăl Luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Eu cred că fiecare om de pe faţa pământului a primit ceva cadou de la Dumnezeu, în cazul meu este muzica, pianul, pe care l-am primit în primul rând, ca să-i aduc slavă lui Dumnezeu. Şi dacă mă gândesc la acesta îmi dă o libertate ca să mă pot exprima aşa cum simt cel mai bine. Nu de multe ori reuşeşte, pentru că sunt şi eu un om, am avut şi eu eşecuri, nu toate concertele mi-au ieşit extraordinar, aşa cum am planificat, dar dacă cei care ascultă primesc ceva mai mult şi cineva are şansa să fie un om mai bun prin muzica mea, a meritat pe deplin lucrul acesta.
E. Şimon – T. Boca
Comentarii
Trimiteți un comentariu