30 apr. 2016

Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului 2016 - PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria



Iubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din sfânta și de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română din Ungaria, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Înviat a Treia Zi din morți și de la Sfântul Duh, iar de la noi părintească dragoste și frățească îmbrățișare!

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Hristos a înviat!

Fără îndoială, Praznicul Sfintelor Paști este unul dintre evenimentele cele mai importante ale anului liturgic. Cerul și Pământul se bucură împreună de Învierea Domnului, pe care și noi o prăznuim astăzi.
Îngerii saltă de bucurie, văzând pe Stăpânul lor Înviat cu Trupul, din morți și Îl întâmpină Sus, în Cer, cu cântare de bucurie și de slavă.
Oamenii, parcă nedumeriți, se bucură și ei, prin reprezentanții lor cei mai de seamă, prin femeile mironosițe și ucenicii Domnului, care mergând dis-de-dimineață, ca să ungă cu miresme Trupul Cel mort al Mântuitorului, găsesc mormântul gol și arătare de înger care le spune că El este viu: De ce-L căutați pe Cel viu, printre cei morți? Nu este aici. A înviat, precum a zis. Și va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veți vedea! (Luca 24,5-6; Matei 28,6-7).
Dar până să ajungă aceștia în Galileea și fiind încă adunați în cetatea Ierusalimului, de frica iudeilor, a venit la ei Iisus Cel înviat, a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă! (Ioan 20,19). Și chiar dacă nu L-au recunoscut de la început, pentru că înfățișarea Domnului Înviat era schimbată, transfigurată, era însoțită de lumina Sfintei Învieri, după ce s-au încredințat că într-adevăr El este, atunci s-au bucurat nespus de mult, iar bucuria aceasta nimeni nu a mai putut-o lua de la ei (Ioan 16,22).
S-au bucurat, pentru că L-au văzut din nou pe Hristos Domnul, pe care-L crezuseră mort, o dată pentru totdeauna. S-au bucurat, pentru că la fel ca și mai înainte, când fuseseră părtași la atâtea minuni, au văzut că este cu putință și Învierea morților, iar aceasta este cea mai mare dintre minuni, pe care nimeni dintre oamenii obișnuiți nu ar fi fost în stare să o facă. S-au bucurat, pentru că, după ce-l văzuseră înviat pe Lazăr, prietenul Domnului, care a stat în mormânt patru zile (Ioan 11,43-45), după ce au asistat, dimpreună cu o mulțime numeroasă, la învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7,14-17), după ce au văzut-o vie pe fiica mai-marelui sinagogii din Capernaum (Marcu 5,41-42; Luca 8,55-56), iată că a venit și vremea ca să Îl vadă Înviat pe Domnul și Învățătorul lor, pe Care Îl urmaseră cu multă credincioșie și în Care și-a pus toată nădejdea lor. Iar aceasta nu le-a fost înșelată.

Dreptmăritori creștini și creștine,

Natura însăși, firea întreagă, în această vreme de primăvară, care coincide și cu Sărbătoarea Sfintelor Paști, parcă este la rândul ei părtașă Învierii Domnului și dă mărturie despre puterea lui Dumnezeu, după rânduiala Căruia există și își urmează cursul ei firesc.
Este atâta lumină, puritate și frumusețe în jur, încât acestea parcă atrag involuntar și sufletele noastre pe calea uimirii, îndemnându-le să se bucure și să dea slavă Celui Preaînalt pentru această frumusețe și pentru puterea Sa cea creatoare, care împodobește făptura și îi poartă de grijă în fiecare clipă.
Înțelegând și noi că toate sunt sub puterea lui Dumnezeu și bucurându-ne de tot ceea ce El ne pune la dispoziție cu atâta dărnicie și generozitate, aducem în interiorul bisericii o parte din această frumusețe a naturii, prin ramurile de salcie sau de finic, pe care le ținem în mâini în Duminica Floriilor, și mai ales prin lumânarea pascală, care este frumos împodobită cu flori. Lumina lui Hristos, care a strălucit din Mormântul Golgotei, prin Învierea Domnului, se împărtășește și astăzi credincioșilor prin semnele vădite ale frumuseții naturii, ce se bucură împreună cu noi de Învierea Domnului, dar pălește totuși în fața frumuseții ei nepământene.
Puțini sunt cei care, luându-și răgaz o clipă din alergarea zilnică a vieții și privind împrejurul lor, să nu se bucure de frumusețea a tot ceea ce văd, în această perioadă mirifică a anului. Dar, din păcate, destul de puțini sunt și cei care, părtași fiind credinței în Bunul Dumnezeu, sunt în stare să vadă ceea ce stă în spatele lucrurilor văzute și trecând cu mintea lor de la făptură la Creator, să Îl cunoască pe Acesta și să Îi aducă slavă și mulțumire (Rom. 1,20).
Firea întreagă, prin frumusețea, dar și prin stihiile ei, care produc spaimă și provoacă câteodată pagube însemnate în viața oamenilor și a cetăților prin care trec, fac parte din viața noastră și ele ne atrag atenția în felurite chipuri și împrejurări. Noi însă, trebuie să mergem mai departe cu ochiul cel tainic al minții, luminate de credință și să ajungem până la Cel ce este Stăpânul firii, Care a potolit furtuna pe mare doar cu cuvântul (Matei 14,32; Marcu 4,39; 6,51), Care a umplut mrejele pescarilor (Luca 5,6), Care l-a făcut pe Apostolul Său Petru să meargă pe apă ca și pe uscat (Matei 14,28-29), Care a ieșit din mormânt, deși fusese așezat în el ca un mort, iar piatra de la intrare, care era foarte mare, a fost dată la o parte (Matei 28,2; Marcu 16,3-4; Ioan 20,1), Care a intrat la Apostoli, după Înviere, ușile fiind încuiate (Ioan 20,19,26). Doar atunci natura își va dezvălui și pentru noi rostul ei firesc și puterea care îi stă în spate și o susține la existență, numai atunci vom putea să ajungem cu adevărat la Stăpânul ei și al nostru, la Cel Care a biruit moartea și ne dăruiește și nouă, celor ce credem în El, viața cea veșnică și bucuria Sfintei Sale Învieri.

Iubiți credincioși și credincioase,

Au trecut mai bine de două milenii de când piatra a fost răsturnată de pe ușa mormântului, iar Hristos și-a încredințat ucenicii de Înviere și totuși nici astăzi nu cred toți în Învierea Sa, iar lumea nu cunoaște pacea și bucuria Învierii decât în mică măsură. Tulburări și amenințări de tot felul, la adresa vieții oamenilor, pot interveni pe neașteptate și în multe părți. De prea multe ori, chiar în numele credinței, în general la confesiuni necreștine, există oameni care pot face rău semenilor lor, le pot pune viața în pericol, iar problema vieții și a morții pare că este mai actuală astăzi decât oricând. Moartea poate secera și acum vieți tinere și nevinovate, atunci când acestea se așteptau cel mai puțin.
Însă Hristos a biruit moartea, iar răul care a încercat atunci să Îl răpună pe Însuși Domnul Slavei, sub chipul Său de Om, pe Stăpânul vieții și al întregului univers, este același. Diavolul, cel mincinos și ucigaș de oameni (Ioan 8,44), care umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru, 5,8), își găsește și astăzi adepți care să-i asculte glasul, iar urmările sale se văd nu doar în lupta dintre neamuri și popoare diferite, în dorința lor de dominare, ci chiar și în sânul aceleiași familii, îngrozind pe alții prin faptele care se fac. Și chiar dacă uneori, cei care sunt porniți spre răzbunare, par a avea o oarecare îndreptățire în acțiunile lor, totuși, acestea nu sunt făcute nicidecum după voia lui Dumnezeu, nu pot să facă bine nimănui și nu ar trebui să fie săvârșite.
Să facem loc mai mult, în aceste zile, în sufletele noastre, bucuriei credinței și Învierii lui Hristos, să lăsăm frumusețea chipului Său să ne lumineze și nouă viața, să ne bucurăm de Învierea Sa și de frumusețea întregii zidiri. Să ne rugăm mai mult Celui Care a biruit moartea, să Îi încredințăm și noi viața și să Îl chemăm în ajutor în orice împrejurare, să Îl mărturisim și să le vorbim despre El copiilor și celor mai tineri, dar și întregii lumi, să Îi simțim puterea nevăzută și prezența Sa cea lină și binefăcătoare și așa, bucurându-ne, să cântăm, dimpreună cu toată zidirea: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le” (Troparul Învierii Domnului).

Al vostru, al tuturor, de tot binele doritor şi către Hristos Domnul Cel Înviat rugător,

                                           † Siluan
            Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria


Dată în Reşedinţa noastră Episcopală din Jula, la Praznicul Învierii Domnului, în Anul Mântuirii 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...