„Voi munci mereu pentru ca ţările noastre să fie cât mai apropiate” - Interviu cu Victor Micula, fost ambasador la Budapesta, despre recunoştinţe, sensibilităţi, îngrijorări şi parteneriate
La sfârşitul acestei săptămâni, Excelenţa Sa Victor Micula îşi încheie misiunea de ambasador al României la Budapesta, pe care a început-o în toamna anului 2011. După cum am anunţat şi noi cu câteva săptămâni în urmă, președintele României Klaus Iohannis a semnat, pe 17 februarie, decretul privind rechemarea lui Alexandru Victor Micula din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Ungaria. La o zi după această rechemare, pe 18 februarie, premierul României Dacian Cioloş l-a numit pe Victor Micula în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe. Înainte de plecarea din Ungaria, domnul ambasador a acordat un interviu revistei „Foaia românească” vorbindu-ne despre relaţiile diplomatice româno-maghiare dar şi despre sensibilitatea sa legată de comunitatea istorică a românilor din Ungaria.
– Stimate domnule ambasador, la începutul lunii aprilie vă încheiaţi oficial mandatul de ambasador al României la Budapesta. La mijlocul lunii februarie a acestui an aţi fost rechemat la Bucureşti şi numit într-o nouă funcţie, una – dacă se poate spune aşa – şi mai importantă, de secretar de stat la MAE. Cu ce gânduri încheiaţi perioada de patru ani şi jumătate în fruntea Ambasadei României la Budapesta?
– Vă multumesc foarte mult pentru această întrebare care, oarecum, mă împinge să fac un bilanţ al acestor patru ani şi jumatate şi să încerc să-l sintetizez în spaţiul limitat inerent unui interviu.
Cred că primul gând care îmi vine în minte este cel al recunoştinţei. Recunoştinţa pentru soţia mea care m-a însoţit şi sprijinit în aceşti ani petrecuţi la Budapesta. Recunoştinţă pentru membrii echipelor din ambasadă, consulatele generale ale României de la Jula şi Seghedin, ICR Budapesta şi filiala ICR din Seghedin, cu care am avut şansa de a lucra în aceşti ani. Recunoştinţă pentru şansa de a lucra într-o ţară atât de importantă pentru România precum este Ungaria.
Totodată, trăiesc un sentiment de satisfacţie faţă de rezultatele obţinute în aceşti ani petrecuţi la Budapesta.
– Cum apreciaţi în acest moment relaţiile bilaterale dintre ţările noastre, România şi Ungaria? În ce domeniu a evoluat cel mai mult această relaţie de vecinătate în ultimii cinci ani?
– România şi Ungaria continuă să fie parteneri strategici, iar relaţia bilaterală a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în domeniul economic.
Comerţul nostru bilateral a atins, pentru prima dată în istorie, valoarea de 8 miliarde de euro, în România funcţionează 12.000 de companii cu capital ungar, iar în Ungaria există 7.000 de companii cu capital românesc. Ţările noastre sunt conectate, începând cu anul 2015, şi printr-o autostradă. Programul de cooperare transfrontalieră contribuie la creşterea potenţialului economic al celor opt judeţe, patru române şi patru ungare, din zona noastră de frontieră. Am construit o infrastructură transfrontalieră de fibră optică şi multe altele.
Totodată, proiectele aflate în pregătire sau negociere, fie că vorbim despre o nouă legătură printr-o autostradă, fie că vorbim de domeniul energetic, sunt tot mai ambiţioase.
– Ce o să vă lipsească cel mai mult din Budapesta? Şi din Ungaria?
– Cel mai mult îmi va lipsi cartierul evreiesc din Budapesta. Este cel mai dinamic şi efervescent cartier al frumoasei capitale ungare şi este plin de locuri care au legături puternice cu românii din Ungaria şi România. De asemenea, îmi va fi dor de mulţi oameni pe care i-am cunoscut în timpul mandatului meu ca ambasador şi pe care îi apreciez foarte mult.
– Ştim că aveţi o sensibilitate deosebită faţă de comunitatea românească din Ungaria încă din primul moment de la ocuparea funcţiei de ambasador. Poate şi pentru că sunteţi bihorean de origine, v-aţi apropiat foarte mult de comunităţile locale active, aţi participat la numeroase evenimente culturale, bisericeşti, şcolare. Aţi cunoscut viaţa românilor din Ungaria încă de la prima misiune a dvs. în Budapesta, de la începutul anilor 2000. Vedeţi schimbări în viaţa comunităţii în ultimul deceniu şi jumătate? Care credeţi că sunt elementele pozitive (dacă sunt) şi cele îngrijorătoare?
– Aşa este, am o sensibilitate deosebită faţă de această comunitate de români pe care am întâlnit-o pentru prima dată în urmă cu 17 ani. Tocmai de aceea am căutat să fiu prezent cât mai des la evenimentele organizate de diversele comunităţi locale de români din Ungaria.
Ceea ce este îngrijorător, după părerea mea, este faptul că unele comunităţi foarte active în anii 90, au dispărut aproape cu desăvârşire ca o comunitate.
Partea pozitivă este că încă mai există câţiva intelectuali români care conştientizează problemele cu care se confruntă comunitatea şi au idei cu privire la maniera în care ar trebui să funcţioneze institutiile culturale şi şcolile la care învaţă copiii românilor din Ungaria şi care continuă să fie dispuşi să facă muncă de voluntariat pentru promovarea valorilor culturale româneşti.
– Care vă sunt cele mai plăcute amintiri legate de românii din Ungaria? Şi care sunt cele care v-au necăjit?
– Cele mai plăcute amintiri au de a face cu obiceiurile românilor din Ungaria. Am văzut dansuri care mi-au adus aminte de copilăria mea în sudul judeţului Bihor. Am asistat la şezători şi concursuri de povestiri. Am asistat la slujbe religioase şi am ascultat melodii tradiţionale foarte frumoase şi bogate în simbolistică.
Nu aş putea spune că am amintiri care m-au necăjit. În meseria aceasta de diplomat înveţi să nu te necăjeşti. Totuşi, după cum spuneam şi în răspunsul meu la întrebarea anterioară, există unele motive de îngrijorare cu privire la viitorul acestei comunităţi şi mai ales în legătură cu faptul că unii lideri ai românilor nu par a conştientiza problemele reale ale comunităţii. Dacă dumnealor neagă realitatea este greu de crezut că vor fi în masura să vină cu soluţii pentru problemele adevărate ale acestei comunităţi, iar acest lucru este cel puţin neliniştitor.
– Ce sfaturi o să-i daţi succesorului Dvs. la Budapesta în relaţia cu comunitatea istorică a românilor din Ungaria?
– Nu cred că succesorul sau succesoarea mea are nevoie de sfaturi. Relaţia statului român cu comunităţile româneşti din străinătate se bazează pe consens, ceea ce explică faptul că, după sosirea mea la Budapesta, toate proiectele aflate în derulare la finalul mandatului predecesoarei mele, doamna ambasador Ireny Comaroschi, au continuat în timpul mandatului meu.
Statul român va continua să încerce să sprijine doar proiectele care sunt menite să contribuie, cu adevărat, la păstrarea identităţii culturale, lingvistice, religioase şi etnice a românilor din Ungaria.
Totodată, va continua să se străduiască să finanţeze, în parteneriat cu autorităţile ungare, proiecte de renovare a unor clădiri şi instituţii relevante pentru comunitatea românească din Ungaria.
– Întorcându-vă la Bucureşti, ocupaţi un post important în Ministerul Afacerilor Externe de unde veţi continua să aveţi legături cu Ungaria şi cu românii din Ungaria. Care este exact domeniul pentru care sunteţi responsabil şi ce veţi putea face pentru întărirea bunelor relaţii româno-maghiare?
– Noua mea funcţie presupune coordonarea activităţii de analiză şi planificare a politicii externe, diplomaţiei economice şi diplomaţiei culturale, precum şi relaţia dintre ministerul român de externe şi legislativul românesc.
Totodată, printre noile mele responsabilităţi se numără şi cea de co-preşedinte al Comitetului de specialitate româno-ungar de colaborare în problemele minorităţilor naţionale, ceea ce îmi va oferi prilejul de a rămâne în contact cu realităţile românilor din Ungaria.
Evident, mă voi strădui şi din noua mea poziţie să contribui la dezvolarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Ungaria. Am spus de nenumărate ori că existenţa unei minorităţi româneşti în Ungaria şi a unei seminificative minorităţi maghiare în România reprezintă punţi de legătură care aduc mai aproape ţările noastre. Voi munci mereu pentru ca aceste afirmaţii să poată fi regăsite în realitatea noastră cotidiană.
E.Şimon
– Stimate domnule ambasador, la începutul lunii aprilie vă încheiaţi oficial mandatul de ambasador al României la Budapesta. La mijlocul lunii februarie a acestui an aţi fost rechemat la Bucureşti şi numit într-o nouă funcţie, una – dacă se poate spune aşa – şi mai importantă, de secretar de stat la MAE. Cu ce gânduri încheiaţi perioada de patru ani şi jumătate în fruntea Ambasadei României la Budapesta?
– Vă multumesc foarte mult pentru această întrebare care, oarecum, mă împinge să fac un bilanţ al acestor patru ani şi jumatate şi să încerc să-l sintetizez în spaţiul limitat inerent unui interviu.
Cred că primul gând care îmi vine în minte este cel al recunoştinţei. Recunoştinţa pentru soţia mea care m-a însoţit şi sprijinit în aceşti ani petrecuţi la Budapesta. Recunoştinţă pentru membrii echipelor din ambasadă, consulatele generale ale României de la Jula şi Seghedin, ICR Budapesta şi filiala ICR din Seghedin, cu care am avut şansa de a lucra în aceşti ani. Recunoştinţă pentru şansa de a lucra într-o ţară atât de importantă pentru România precum este Ungaria.
Totodată, trăiesc un sentiment de satisfacţie faţă de rezultatele obţinute în aceşti ani petrecuţi la Budapesta.
– Cum apreciaţi în acest moment relaţiile bilaterale dintre ţările noastre, România şi Ungaria? În ce domeniu a evoluat cel mai mult această relaţie de vecinătate în ultimii cinci ani?
– România şi Ungaria continuă să fie parteneri strategici, iar relaţia bilaterală a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în domeniul economic.
Comerţul nostru bilateral a atins, pentru prima dată în istorie, valoarea de 8 miliarde de euro, în România funcţionează 12.000 de companii cu capital ungar, iar în Ungaria există 7.000 de companii cu capital românesc. Ţările noastre sunt conectate, începând cu anul 2015, şi printr-o autostradă. Programul de cooperare transfrontalieră contribuie la creşterea potenţialului economic al celor opt judeţe, patru române şi patru ungare, din zona noastră de frontieră. Am construit o infrastructură transfrontalieră de fibră optică şi multe altele.
Totodată, proiectele aflate în pregătire sau negociere, fie că vorbim despre o nouă legătură printr-o autostradă, fie că vorbim de domeniul energetic, sunt tot mai ambiţioase.
– Ce o să vă lipsească cel mai mult din Budapesta? Şi din Ungaria?
– Cel mai mult îmi va lipsi cartierul evreiesc din Budapesta. Este cel mai dinamic şi efervescent cartier al frumoasei capitale ungare şi este plin de locuri care au legături puternice cu românii din Ungaria şi România. De asemenea, îmi va fi dor de mulţi oameni pe care i-am cunoscut în timpul mandatului meu ca ambasador şi pe care îi apreciez foarte mult.
– Ştim că aveţi o sensibilitate deosebită faţă de comunitatea românească din Ungaria încă din primul moment de la ocuparea funcţiei de ambasador. Poate şi pentru că sunteţi bihorean de origine, v-aţi apropiat foarte mult de comunităţile locale active, aţi participat la numeroase evenimente culturale, bisericeşti, şcolare. Aţi cunoscut viaţa românilor din Ungaria încă de la prima misiune a dvs. în Budapesta, de la începutul anilor 2000. Vedeţi schimbări în viaţa comunităţii în ultimul deceniu şi jumătate? Care credeţi că sunt elementele pozitive (dacă sunt) şi cele îngrijorătoare?
– Aşa este, am o sensibilitate deosebită faţă de această comunitate de români pe care am întâlnit-o pentru prima dată în urmă cu 17 ani. Tocmai de aceea am căutat să fiu prezent cât mai des la evenimentele organizate de diversele comunităţi locale de români din Ungaria.
Ceea ce este îngrijorător, după părerea mea, este faptul că unele comunităţi foarte active în anii 90, au dispărut aproape cu desăvârşire ca o comunitate.
Partea pozitivă este că încă mai există câţiva intelectuali români care conştientizează problemele cu care se confruntă comunitatea şi au idei cu privire la maniera în care ar trebui să funcţioneze institutiile culturale şi şcolile la care învaţă copiii românilor din Ungaria şi care continuă să fie dispuşi să facă muncă de voluntariat pentru promovarea valorilor culturale româneşti.
– Care vă sunt cele mai plăcute amintiri legate de românii din Ungaria? Şi care sunt cele care v-au necăjit?
– Cele mai plăcute amintiri au de a face cu obiceiurile românilor din Ungaria. Am văzut dansuri care mi-au adus aminte de copilăria mea în sudul judeţului Bihor. Am asistat la şezători şi concursuri de povestiri. Am asistat la slujbe religioase şi am ascultat melodii tradiţionale foarte frumoase şi bogate în simbolistică.
Nu aş putea spune că am amintiri care m-au necăjit. În meseria aceasta de diplomat înveţi să nu te necăjeşti. Totuşi, după cum spuneam şi în răspunsul meu la întrebarea anterioară, există unele motive de îngrijorare cu privire la viitorul acestei comunităţi şi mai ales în legătură cu faptul că unii lideri ai românilor nu par a conştientiza problemele reale ale comunităţii. Dacă dumnealor neagă realitatea este greu de crezut că vor fi în masura să vină cu soluţii pentru problemele adevărate ale acestei comunităţi, iar acest lucru este cel puţin neliniştitor.
– Ce sfaturi o să-i daţi succesorului Dvs. la Budapesta în relaţia cu comunitatea istorică a românilor din Ungaria?
– Nu cred că succesorul sau succesoarea mea are nevoie de sfaturi. Relaţia statului român cu comunităţile româneşti din străinătate se bazează pe consens, ceea ce explică faptul că, după sosirea mea la Budapesta, toate proiectele aflate în derulare la finalul mandatului predecesoarei mele, doamna ambasador Ireny Comaroschi, au continuat în timpul mandatului meu.
Statul român va continua să încerce să sprijine doar proiectele care sunt menite să contribuie, cu adevărat, la păstrarea identităţii culturale, lingvistice, religioase şi etnice a românilor din Ungaria.
Totodată, va continua să se străduiască să finanţeze, în parteneriat cu autorităţile ungare, proiecte de renovare a unor clădiri şi instituţii relevante pentru comunitatea românească din Ungaria.
– Întorcându-vă la Bucureşti, ocupaţi un post important în Ministerul Afacerilor Externe de unde veţi continua să aveţi legături cu Ungaria şi cu românii din Ungaria. Care este exact domeniul pentru care sunteţi responsabil şi ce veţi putea face pentru întărirea bunelor relaţii româno-maghiare?
– Noua mea funcţie presupune coordonarea activităţii de analiză şi planificare a politicii externe, diplomaţiei economice şi diplomaţiei culturale, precum şi relaţia dintre ministerul român de externe şi legislativul românesc.
Totodată, printre noile mele responsabilităţi se numără şi cea de co-preşedinte al Comitetului de specialitate româno-ungar de colaborare în problemele minorităţilor naţionale, ceea ce îmi va oferi prilejul de a rămâne în contact cu realităţile românilor din Ungaria.
Evident, mă voi strădui şi din noua mea poziţie să contribui la dezvolarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Ungaria. Am spus de nenumărate ori că existenţa unei minorităţi româneşti în Ungaria şi a unei seminificative minorităţi maghiare în România reprezintă punţi de legătură care aduc mai aproape ţările noastre. Voi munci mereu pentru ca aceste afirmaţii să poată fi regăsite în realitatea noastră cotidiană.
E.Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu