3 iun. 2016

Învăţătura, un ghid important în viaţa de liceu

Anul acesta au fost distinşi cu „Placheta Bălcescu”, distincţia cea mai înaltă a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula patru absolvenţi ai clasei a XII-a. Liceul din Jula acordă anual acest premiu în cadrul serbării de adio acelor elevi, care pe parcursul anilor de liceu au obţinut rezultate exemplare la învăţătură şi în domeniul activităţilor extraşcolare. Acordându-ne, la cerere, câte un interviu despre ce înseamnă acest premiu pentru ei, care au fost cele mai importante realizări în anii de liceu, despre secretele unei relaţii bune între elev şi profesorii săi şi despre planurile lor de viitor, în cele ce urmează veţi putea citi părerile a doi dintre cei patru tineri eminenţi. Azi îi veţi putea cunoaşte pe Maria Olteanu şi pe Petru Boar, ambii originari din Chitighaz. Răspunsurile celorlalţi doi absolvenţi vor apărea în numărul următor al revistei noastre.


Maria Olteanu: „Cred că unul din marile secrete ale relaţiei profesor – elev este încrederea reciprocă”
– Nu cu mult timp în urmă am fost distinsă cu „Placheta Bălcescu”, distincţie acordată de consiliul profesoral al liceului. Ştim cu toţii că premiul este acordat elevilor care se străduiesc să acumuleze cât mai multe cunoştinţe în decursul celor patru ani de studiu. Eu am încercat, pe toate căile posibile, să îndeplinesc aceste cerinţe şi sper că în cea mai mare măsură am şi reuşit, fapt pentru care cred că profesorii s-au gândit şi la mine când au acordat acest premiu. Mă bucur nespus de mult şi mă simt onorată. La limba română, fiind limba mea maternă, am reuşit să am cele mai bune rezultate participând la diferite manifestări culturale şi concursuri, printre care chiar şi olimpiada OKTV şi obţinerea atestatului de limba română, nivel superior. Consider că am fost aleasă pentru a primi acest premiu şi datorită faptului că întotdeauna am încercat, cu multă conştiinciozitate, să-mi însuşesc toate cunoştinţele predate de dascălii mei. În relaţia profesor – elev, eu cred că nu mai există secrete. Totul constă în aceea că elevul trebuie să fie conştiincios, învăţând cât poate el mai mult şi mai bine, şi încercând să acumuleze toate cunoştinţele care consideră el că-i sunt necesare pentru a se descurca cât mai uşor şi mai bine în ceea ce vrea să urmeze. În egală măsură, cred că unul din marile secrete ale aceste relaţii este încrederea reciprocă. În ceea ce priveşte o parte a examenului de maturitate, partea scrisă, peste care am trecut deja, eu cred că am reuşit nişte lucrări aşa cum mi-am propus, aşteptăm cu nerăbdare notele şi vom vedea în curând toate rezultatele. Aşa cum fac toţi tinerii şi eu mi-am făcut nişte planuri de viitor. Gândurile mele se îndreaptă spre Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj, unde doresc să aplic pentru bursa Statului Român, şi unde nădăjduiesc să-mi continui studiile pentru a deveni medic. Este ceea ce am visat de mic copil şi sper din tot sufletul să pot reuşi…

Petru Boar: „Eu o cunoşteam personal pe această doamnă… Premiul înfiinţat de Lucia Borza este foarte important pentru mine”
– În acest moment, cu distincţia în mână sunt foarte emoţionat. Acest însemnat premiu a fost înfiinţat de fosta profesoară, scriitoare şi poetă din Chitighaz Lucia Borza, lucru deosebit de important pentru mine. De ce este important? Pentru că pe tanti Luci o ştiam de mic. De câte ori venea la Chitighaz o vedeam, venea în vecini şi când trecea pe la noi vorbea şi se juca cu mine. Mai târziu, când am ajuns la şcoală din cărţile doamnei am învăţat şi mă simţeam bine când vedeam numele dânsei scris pe manualul meu, pentru că eu o cunoşteam personal pe această doamnă… Nu m-am aşteptat să primesc această distincţie. În anii de liceu sarcina mea a fost să învăţ, nu am avut altceva de făcut, decât să mă străduiesc să iau note bune, să mă comport frumos, să fiu cinstit. Aşa am fost educat încă din familia, că învăţătura este ghidul cel mai important în viaţa de licean. Însă distincţia primită m-a uimit şi m-a onorat totodată. În anii de liceu m-a preocupat în primul rând limba română, fiindcă am dorit să învăţ cât mai bine limba mamei mele. În familia noastră, în afară de bunicul, toţi ştim româneşte. Aşadar în clasa a 10-a am şi dat examenul de bacalaureat la limba română şi informatică. În anii de liceu am învăţat şi limba engleză din care mi-am făcut atestat de nivel superior. Ce m-a preocupat mult în anii de liceu au fost biologia şi istoria, materii la care m-am pregătit intens şi am participat la mai multe concursuri. Pe lângă învăţat am făcut timp de 12 ani şi dansuri populare la Şcoala de artă Harruckern din Jula, iar cu dansurile am fost plecaţi în multe ţări străine, la festivaluri, etc. Dar pentru că dansul popular îmi place nespus de mult, am făcut parte şi din echipa de dansuri a şcolii noastre. Îmi place şi sportul. Am jucat fotbal şi baschet, iar echipa noastră de baschet a fost recunoscută la nivel înalt în oraşul Jula. Pentru că aţi întrebat de secretul unei relaţii bune între elev şi profesor, eu aşa cred că învăţătura, comportamentul, respectul şi bunul simţ sunt cele mai importante într-o relaţie bună între elev şi profesorii săi. Eu m-am străduit întotdeauna să fiu respectuos şi să învăţ cât pot de bine. Acum sunt emoţionat din cauza examenelor de bacalaureat, aştept rezultatele la probele scrise, în curând vin cele la oral, iar marea emoţie este admiterea la universitate. Îmi doresc să devin medic şi sper să intru la o universitate de medicină din Ungaria.

A.B.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...