5 iul. 2016

Ia care ne uneşte…

O poză inedită între români de aici şi de dincolo, 
de Ziua Iei, în centrul oraşului Jula
Emoţie şi tradiţie dusă mai departe: cam asta ar fi descrierea pe scurt a Zilei Universale a Iei. În această zi am avut ocazia să mă văd cu oameni minunaţi, am admirat ii şi veşminte populare de excepţie şi m-am bucurat să văd că şi alte românce din Ungaria au fost alături de mine susţinând unul dintre cele mai faine evenimente organizate în întreaga lume: promovarea iei, o piesă de rezistenţă a poporului român – portul tradiţional.
Recunosc că în anii de liceu nu am apreciat-o atât de mult, când trebuia obligatoriu să o purtăm la şcoală, iar pe stradă nici nu mai vorbesc. Nu m-aş fi gândit vreodată că această cămaşă, pe care şcolăriţă fiind nu o băgam în seamă, ne poate uni pe noi, românii din Ungaria cu alţi români de pretutindeni. Nu aş fi crezut că printr-o simplă cămaşă cusută cu motive româneşti să ne legăm prietenii noi, însă aşa s-a întâmplat.

Săptămâna trecută vineri, 24 iunie, am participat cu colega mea de la grădiniţă, Simina Gherţan, la Ziua Iei, organizată la Uniunea Culturală, din Jula. Să fiu sinceră am mers la eveniment mai mult ca să mă văd cu prietena mea Eva, care mi-a adresat invitaţia, şi cu alţi prieteni din mica noastră comunitate. Remarc că manifestarea a fost frumoasă, cu o expoziţie care ne-a arătat cât de variate şi ce minunate motive are portul popular românesc, ce muncă migăloasă cere confecţionarea lor. Iar concertul de nai a fost o relaxare la sfârşitul zilei şi ne-a rupt şi de canicula de afară…
Ca să ne răcorim şi să încheiem ziua, după serbarea de la Uniunea Culturală am decis să ieşim pe centru cu colega mea la o îngheţată. Recunosc că pe mine nu m-a deranjat nici un pic faptul că eram îmbrăcate de „româncuţe”, cu brâuri tricolore, însă ieşind în centrul Julei, ne-am dat seama că facem senzaţie, pentru că mulţi turişti îşi întorceau capul după noi, deci am stârnit curiozitate. Mirarea ne-a fost şi mai mare când am fost oprite de cineva şi întrebate în ungureşte: ce bluză e asta ce purtăm. Eu am încercat să explic, în ungureşte, recunosc cu puţină emoţie, că venim de la un eveniment cultural şi de aceea purtăm bluze româneşti. Domnul respectiv, care vorbea puţin greu ungureşte, ne-a întrebat dacă intenţionat am îmbrăcat aceste bluze şi dacă noi ştim că e Ziua Iei?… Şi atunci ne-am dat seama că domnul ne-a oprit din admiraţie. Am fost salutate apoi pentru curajul pe care l-am avut, să ieşim să ne plimbăm cu mândrie în centru oraşului Jula în bluze româneşti şi cu tricolor la brâu, pe urmă intrând în vorbă, deja pe româneşte, pentru că domnul era bineînţeles român, ne-am descoperit cunoştinţe comune, care întâmplător sunt prieteni şi rude ale mele. Ce mică e lumea, şi ce brand de ţară este ia românească, simbol al sufletului românesc tradiţional. De mult am mai avut o zi aşa de frumoasă…
Maria Netea Perdi, Micherechi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...