 |
O poză inedită între români de aici şi de
dincolo,
de Ziua Iei, în centrul oraşului Jula
|
Emoţie şi tradiţie dusă mai departe: cam asta
ar fi descrierea pe scurt a Zilei Universale a Iei. În această zi am avut
ocazia să mă văd cu oameni minunaţi, am admirat ii şi veşminte populare de
excepţie şi m-am bucurat să văd că şi alte românce din Ungaria au fost alături
de mine susţinând unul dintre cele mai faine evenimente organizate în întreaga
lume: promovarea iei, o piesă de rezistenţă a poporului român – portul
tradiţional.
Recunosc că în anii de liceu nu am apreciat-o
atât de mult, când trebuia obligatoriu să o purtăm la şcoală, iar pe stradă
nici nu mai vorbesc. Nu m-aş fi gândit vreodată că această cămaşă, pe care
şcolăriţă fiind nu o băgam în seamă, ne poate uni pe noi, românii din Ungaria
cu alţi români de pretutindeni. Nu aş fi crezut că printr-o simplă cămaşă
cusută cu motive româneşti să ne legăm prietenii noi, însă aşa s-a întâmplat.
Săptămâna trecută vineri, 24 iunie, am
participat cu colega mea de la grădiniţă, Simina Gherţan, la Ziua Iei,
organizată la Uniunea Culturală, din Jula. Să fiu sinceră am mers la eveniment
mai mult ca să mă văd cu prietena mea Eva, care mi-a adresat invitaţia,
şi cu alţi prieteni din mica noastră comunitate. Remarc că manifestarea a fost
frumoasă, cu o expoziţie care ne-a arătat cât de variate şi ce minunate motive
are portul popular românesc, ce muncă migăloasă cere confecţionarea lor. Iar
concertul de nai a fost o relaxare la sfârşitul zilei şi ne-a rupt şi de
canicula de afară…
Ca să ne răcorim şi să încheiem ziua, după
serbarea de la Uniunea Culturală am decis să ieşim pe centru cu colega mea la o
îngheţată. Recunosc că pe mine nu m-a deranjat nici un pic faptul că eram
îmbrăcate de „româncuţe”, cu brâuri tricolore, însă ieşind în centrul Julei,
ne-am dat seama că facem senzaţie, pentru că mulţi turişti îşi întorceau capul
după noi, deci am stârnit curiozitate. Mirarea ne-a fost şi mai mare când am
fost oprite de cineva şi întrebate în ungureşte: ce bluză e asta ce purtăm. Eu
am încercat să explic, în ungureşte, recunosc cu puţină emoţie, că venim de la
un eveniment cultural şi de aceea purtăm bluze româneşti. Domnul respectiv,
care vorbea puţin greu ungureşte, ne-a întrebat dacă intenţionat am îmbrăcat
aceste bluze şi dacă noi ştim că e Ziua Iei?… Şi atunci ne-am dat seama că
domnul ne-a oprit din admiraţie. Am fost salutate apoi pentru curajul pe care
l-am avut, să ieşim să ne plimbăm cu mândrie în centru oraşului Jula în bluze
româneşti şi cu tricolor la brâu, pe urmă intrând în vorbă, deja pe româneşte, pentru
că domnul era bineînţeles român, ne-am descoperit cunoştinţe comune, care
întâmplător sunt prieteni şi rude ale mele. Ce mică e lumea, şi ce brand de
ţară este ia românească, simbol al sufletului românesc tradiţional. De mult am
mai avut o zi aşa de frumoasă…
Maria Netea Perdi, Micherechi
Comentarii
Trimiteți un comentariu