10 sept. 2016

Jurnal elveţian, cu poze de vacanţă (III) - Un „triunghi” interesant: La Fourchette, Charlot şi Eminescu

Oraşul Vevey este o bijuterie pe care o vom purta de-acum în cutia cu amintirile cele mai frumoase ale vacanţelor noastre. Este situat pe malul nordic al Lacului Geneva, nu departe de Lausanne, în zona de limbă franceză a Elveției. E un loc prietenos, de care te desparţi cu greu, fiindcă lacul turcoaz, iarba verde, mătăsoasă, străzile curate şi clădirile bine întreţinute îţi crează o stare de confort şi siguranţă la care nu-ţi mai vine să renunţi. Străbătând faleza, turiştii se opresc în faţa statuilor pe care le găsesc în drum, ca nişte cititori în faţa cărţilor dintr-o bibilotecă publică. „Citim” şi noi statuile, rând pe rând, şi tragem concluzia că acestea nu reprezintă în primul rând elveţieni, personalităţi autohtone, naţionale sau locale, ci mai de grabă persoane celebre din alte culturi şi popoare, care au ajuns la Vevey, ori poate nici atât.


Nu sunt convinsă că toţi locuitorii din Vevey o admiră, dar simbolul oraşului tinde să devină Furculiţa uriaşă înfiptă în lac. E chiar o furculiţă gigantică, de inox, înaltă de 8 metri, care îşi reflectă strălucirea în undele lacului, în faţa muzeului Alimentarium, fostul sediu al firmei Nestlé, care a fost înfiinţată aici în 1867 iar în 1875 tot aici, la Vevey, a fabricat pentru prima dată ciocolată cu lapte. Furculiţa a fost amplasată aici cu ocazia aniversării a 10 ani de existenţă a muzeului Alimentarium, muzeul produselor alimentare, designul aparţinându-i lui Jean-Pierre Zaugg, sculptor din Neuchâtel, Elveția. În 1996, furculiţa ciudată din lac a fost mutată în Littau, în cantonul Lucerne, unde a fost așezată în grădina fabricii de tacâmuri Berndorf. Însă în septembrie 2007, Furculiţa uriaşă s-a întors la Vevey, cu ocazia unei expoziții temporare, şi nimeni n-a mai dorit să o lase să plece. O petiție a confirmat dorința populară de a păstra furculița în Lacul Geneva, iar consiliul orașului Vevey a votat ca monumentul să rămână pe locul unde e azi. Fiecare trecător se opreşte să îşi facă o poză cu insolita „Grande Fourchette”, căci este deja o marcă obligatorie a falezei lacului Geneva la Vevey. Nu zăbovim prea mult la Furculiţă, şi nici cel puţin la statuia în mărime naturală a lui Charlot, personajul actorului Charlie Chaplin. Actorul Chaplin şi-a petrecut ultimii 25 de ani din viaţă la Vevey, după ce, în 1925 a fost expulzat din Statele Unite ale Americii, pentru vederile sale nepotrivite cu politica americană a acelor vremuri. La statuia lui Charlot totdeauna e înghesuială, turişti de toate rasele, limbile şi culorile îşi fac selfie sau poze de grup cu statuia de bronz. Statuia personajului Charlot pe faleza lacului Geneva îmi evocă o întâmplare lugubră, dar pe care o voi scrie, convinsă că nu va ştirbi imaginea acestui oraş elveţian atât de special: Chaplin a murit la Vevey, în 1977, şi fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un grup de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin. Planul lor însă a eșuat căci au fost prinși, dar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni, lângă lacul Geneva. Rămăşiţele actorului au fost reînhumate sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente.


Noi însă am venit pe cheiul lacului Léman ca să îl căutăm pe vecinul de parc al lui Charlot, care nu e altul decât… Mihai Eminescu. Adică bustul acestuia. Eminescu n-a fost niciodată la Vevey. Bustul poetului realizat de sculptoriţa Andreia Bove şi donat oraşului Vevey de Ambasada României în Elveția, în anul 2000, este cercetat cu interes de trecători, şi dacă tot trec pe lângă el, citesc inscripţiile plurilingve şi îi fac câte o poză, fiindcă este un monument deosebit. Capul de bronz al poetului român, cel pe care îl cunoaştem din fotografia de tinereţe, făcută la Praga, este aşezat pe un soclu de cărţi cu înscrisuri în diverse limbi, şi priveşte cu seninătate spre lac. Un lac pe care nu l-a văzut niciodată, căci poezia „Lacul”, care îi aparţine, şi care probabil îi vine imediat în minte oricărui român care îl întâlneşte pe Eminescu pe faleza de la Vevey, este inspirată de priveliştea romantică a unui lac din Ipoteştiul natal. Monumentul de pe faleză a creat o tradiţie identitară şi de coeziune românească: în fiecare an, în luna ianuarie, românii din Elveţia se reunesc la Vevey pentru a marca ziua de naştere a poetului. În apropierea lui Eminescu îl văd pe scriitorul rus Nikolai Vasilievici Gogol (adică bustul lui), care a vizitat Veveyul în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Vecinătatea celor două busturi probabil îi bucură pe fraţii noştri din Republica Moldova care dau cu ochii de ele, pe Cheiul Perdonnet, ei fiind ataşaţi cultural de ambii scriitori prezenţi în manualele şcolare.
M-am întors la bustul lui Eminescu, păşind pe pietrele frumos aranjate, care alcătuiesc cărarea prin iarbă. I-am şters praful imaginar de pe papionul de bronz şi i-am recitat:
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă…
Eminescu însă privea neclintit, cu o privire de bronz, spre Furculiţa uriaşă, impasibil la sporovăiala veselă a grupului de japonezi care se pozau cu statuia lui Charlot.

Mihaela Bucin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...