„Nu pot să-mi imaginez să fi ales o altă profesie: muzica mă face fericit” - Interviu cu cornistul David Frătean din Chitighaz

Cunoaşterea unor tineri pasionaţi şi talentaţi este întotdeauna o deosebită bucurie, şi mai ales dacă acel tânăr îşi păstrează şi sentimentul identitar, legăturile vii cu comunitatea românească din care a plecat şi în care, din când în când, se mai întoarce. O astfel de întâlnire plăcută am avut zilele trecute cu David Frătean, un tânăr originar din Chitighaz, care revine în satul natal nu doar ca să-şi viziteze părinţii şi neamurile, dar şi să-i facă fericiţi pe fraţii lui de credinţă, baptiştii din Chitighaz, cărora le-a dăruit de Crăciunul trecut, alături de alţi opt tineri şi mai puţin tineri artişti originari din Chitighaz, un concert de neuitat. Cu David am stat de vorbă despre acest concert-cadou oferit chitighăzenilor, dar şi despre viaţa, studiile, ambiţiile şi pasiunile lui.


– Te rog, David, să te prezinţi cititorilor revistei noastre! Ce trebuie să ştim despre tine şi pasiunile tale?
– Sunt născut în Chitighaz, în anul 1991, şi aici, în satul meu natal, la biserica baptistă unde umblam împreună cu părinţii mei, m-am întâlnit prima dată cu muzica religioasă. Prima mea amintire care m-a marcat este un concert de Crăciun al fanfarei baptiste. Cred că atunci aveam doar vreo 4–5 ani, eram încă la grădiniţă. Ţin minte şi azi că au cântat Noapte Sfântă. Mai târziu şi eu am cântat asta la fluier. Părinţii m-au înscris de mic copil la şcoala de muzică, la fel ca pe toţi fraţii mei. Deci, muzica era permanent în viaţa noastră, nu doar noi copiii cântam, dar şi părinţii şi bunicii. Tocmai din acest motiv, ca să pot să fac studii muzicale, părinţii m-au înscris la o şcoală generală din Bichişciaba, ca să fiu mai aproape şi de şcoala de muzică. Studiile medii mi le-am făcut la Şcoala de muzică „Kodály Zoltán” din Dobriţân.
– În toţi aceşti ani de studii muzicale la ce instrumente ai învăţat să cânţi?
– Din anul 2000 am început să cânt la corn, acest instrument l-am studiat mai mult, dar uneori am cântat şi la trompetă sau la clarinet. La Dobriţân am învăţat să cânt şi la pian, pentru că era materie obligatorie. Apoi din 2010 mi-am continuat studiile superioare la Academia de Muzică „Liszt Ferenc” din Budapesta, unde anul acesta am terminat.
– Ai început să profesezi deja din anii de studii. Unde ai cântat, cu ce formaţii ai lucrat?
– Din anul 2012 am început să lucrez permanent cu Filarmonica din Szolnok, dar am mai cântat şi cu orchestra Operei de la Budapesta şi cu multe alte filarmonici din ţară.
– Cum se poate ajunge să fii membru într-o formaţie? Prin relaţii sau prin recomandările profesorilor?
– În situaţiile mai fericite, profesorii sunt cei care se ocupă de cariera studenţilor. Pot să spun că am avut parte de profesori foarte buni, atât la Dobriţân cât şi la Budapesta, care m-am ajutat foarte mult, dar şi prin relaţiile cu alţi colegi am reuşit să aflu formaţii unde era nevoie de cornist.


– Cred că cel mai important moment din cariera ta profesională a fost acum câteva luni, când ţi-ai susţinut examenul final de masterat la Academia de Muzică. Cum a fost?
– Aşa este. S-a întâmplat pe data de 26 aprilie, când a fost încheierea unei perioade de pregătire foarte intensă, de 4–5 luni. Deoarece eu nu sunt solist ci muzician într-o orchestră, am avut norocul că am primit foarte mult ajutor de la colegii din Orchestra Radio, care mi-au fost alături şi la examen. Comisia de examinare a fost alcătuită din şapte profesori, iar concertul-examen mi l-am ţinut în sala mare a Academiei de Muzică. Asta a fost o deosebită onoare, deoarece anual doar doi muzicieni suflători pot să-şi susţină examenul în acest centru concertistic. Sunt mândru că eu am putut să fiu unul dintre aceştia. Examenul-concert s-a desfăşurat cu uşile deschise, cred că au fost vreo 500 de persoane în public. Deci, emoţii mari. Examenul-concert a durat 90 de minute, cu pauză. Am cântat o piesă contemporană, apoi o piesă clasică de Mozart şi o piesă romantică de August Kiel.
– Cum a apreciat juriul producţia ta?
– Am luat nota maximă, nota cinci. Am primit şi câteva critici constructive, dar toţi profesorii au fost mulţumiţi de prestaţia mea.
– Ce înseamnă pentru tine să lucrezi, să cânţi în Orchestra Radio din Budapesta?
– Avem multe concerte atât în ţară cât şi în străinătate. În octombrie vom pleca într-un turneu în vestul Europei, în Bruxelles, Zürich, Berlin şi Viena. Pe de altă parte, avem foarte multe înregistrări la radio, în primul rând muzică contemporană maghiară sau muzică pentru filme. Uneori avem concerte şi la serbări naţionale.
– Să revenim un pic la satul tău natal, la Chitighaz, unde te-ai întâlnit prima dată cu muzica religioasă şi clasică. De Crăciunul trecut, alături de alţi muzicieni originari din această localitate, aţi oferit sătenilor o surpriză de neuitat…
– Iniţiativa organizării unui concert de Crăciun a venit de la trompetistul Petru Tulcan, care lucrează şi predă muzică la Budapesta. El a fost cel care şi pe mine m-a ajutat mult când am ajuns la Budapesta. Deci, ideea lui a fost că aşa mulţi membri ai Bisericii Baptiste din Chitighaz au ajuns muzicieni că ar fi frumos să ne unim odată şi să oferim un concert-cadou satului nostru natal. Aşa am ajuns ca împreună cu domnul Tulcan, Balázs Andre, Balázs György, Balázs Péter, sora mea Nicoleta Frătean, Ştefan Sarca, Attila Stan şi Teodor Stan să cântăm pentru Chitighaz. Anul trecut ne-am adunat doar nouă persoane, nu toţi muzicienii originari de aici au putut veni, dar ne dorim mult ca această iniţiativă să mai aibă continuare. Când şi cum încă nu ştim.
– Ce înseamnă muzica pentru tine?
– Pot să spun că este o misiune frumoasă. Pentru mine asta nu este o distracţie ci o muncă serioasă. Cu cât învăţ mai mult simt că mai am şi mai mult de învăţat, niciodată nu poţi zice că eşti perfect. Unii cred că e uşor să fii muzician pentru că acesta îţi este în acelaşi timp şi hobby-ul, adică tot timpul faci ce-ţi place. Sigur că îmi place foarte mult ceea ce fac, dar în spatele unui concert reuşit sunt multe-multe ore de învăţare şi muncă serioasă. Nu pot să-mi imaginez să fi ales o altă profesie: muzica mă face fericit.

E. Şimon

Comentarii