21 oct. 2016

Oameni şi istorii cu care ne mândrim - Ioan Cavaler de Puşcariu, fondator al reprezentanţei „Fundaţiei Gojdu”

Ioan Cavaler de Puşcariu
Dintre membrii reprezentanţei „Fundaţiei Gojdu”, rolul hotărâtor în bunul mers al afacerilor Fundaţiei l-a avut Ioan Cavaler de Puşcariu (1824–1911). În mai multe rânduri, Fundaţia a fost ameninţată cu desfiinţarea. Pentru a-şi putea desfăşura activitatea în condiţii optime, potrivit prevederilor testamentului lui Emanuil Gojdu, reprezentanţa fundaţiei şi-a elaborat, de-a lungul vremii, o serie de acte normative.
La iniţiativa lui Puşcariu s-a alcătuit şi un Regulament pentru afacerile interne ale Fundaţiei. După înlăturarea multor piedici – cu implicarea directă a lui Ioan Puşcariu –, s-a putut trece, din 1871, la împărţirea burselor, anual, mai târziu la repararea imobilelor lăsate de Gojdu, la construirea unor noi imobile la începutul anilor 1900.
În calitatea sa de preşedinte al Comitetului executiv al Reprezentanţei, Ioan Puşcariu a contribuit la vânzarea, în condiţii avantajoase, a vilei lui Gojdu din afara Budapestei şi la cumpărarea unor noi spaţii imobiliare în 1883–1884, la întocmirea Statutelor Fundaţiei cu dispoziţii privitoare la obiectul şi scopul Fundaţiei, la alegerea membrilor Reprezentanţei, la modul de acordare a burselor etc. Tot el a iniţiat şi s-a ocupat de publicarea Analelor Fundaţiei Gojdu. Ioan Puşcariu a activat în cadrul Reprezentanţei şi în Comitetul executiv timp de peste 40 de ani.
Ioan Cavaler de Puşcariu a participat activ şi la acţiunile culturale şi bisericeşti din capitala Ungariei. Era prieten bun cu mai multe personalităţi cunoscute. A sprijinit scopul lui Iosif Vulcan şi al fraţilor Mocioni pentru constituirea Societăţii pentru fond de teatru. Câţiva ani, el a fost cassarul societăţii.


Puşcariu a fost prezent în viaţa culturală şi prin lucrările sale literare, lingvistice, juridice şi mai ales istorice, datorită cărora a fost ales în cel mai înalt for cultural-ştiinţific, Academia Română, întâi ca membru onorar (1877), apoi ca membru activ sau titular din 1900. El este ales membru onorar şi la Ateneul Român.
Preocupat de trecutul românilor, Puşcariu a alcătuit studii de istorie, între care se disting cele două volume cuprinzând Date istorice privitoare la familiile nobile române (1892, 1895). Volumele sale de amintiri: Reminiscenţie din anul 1860 (semnat cu pseudonimul Un contemporan) şi Notiţe despre întâmplările contemporane (1913), cuprind date despre viaţa politică şi socială a Transilvaniei până în 1890 şi sunt scrise într-o limbă cursivă, vioaie. S-a implicat şi în disputele filologice ale timpului, dar a militat, ca şi Timotei Cipariu şi George Bariţiu, şi pentru ortografia etimologică, numită şi cipariană. În anul 1878 a tipărit mai multe articole cu titlul Consideraţiuni ortografice, în revista Familia a lui Iosif Vulcan.

Maria Berényi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...