Oameni şi istorii cu care ne mândrim - Ioan Cavaler de Puşcariu, fondator al reprezentanţei „Fundaţiei Gojdu”
 |
| Ioan Cavaler de Puşcariu |
Dintre
membrii reprezentanţei „Fundaţiei Gojdu”, rolul hotărâtor în bunul mers al
afacerilor Fundaţiei l-a avut Ioan Cavaler de Puşcariu (1824–1911). În mai
multe rânduri, Fundaţia a fost ameninţată cu desfiinţarea. Pentru a-şi putea
desfăşura activitatea în condiţii optime, potrivit prevederilor testamentului
lui Emanuil Gojdu, reprezentanţa fundaţiei şi-a elaborat, de-a lungul vremii, o
serie de acte normative.
La
iniţiativa lui Puşcariu s-a alcătuit şi un Regulament pentru afacerile interne
ale Fundaţiei. După înlăturarea multor piedici – cu implicarea directă a lui
Ioan Puşcariu –, s-a putut trece, din 1871, la împărţirea burselor, anual, mai
târziu la repararea imobilelor lăsate de Gojdu, la construirea unor noi imobile
la începutul anilor 1900.
În calitatea sa de preşedinte al Comitetului executiv
al Reprezentanţei, Ioan Puşcariu a contribuit la vânzarea, în condiţii
avantajoase, a vilei lui Gojdu din afara Budapestei şi la cumpărarea unor noi
spaţii imobiliare în 1883–1884, la întocmirea Statutelor Fundaţiei cu
dispoziţii privitoare la obiectul şi scopul Fundaţiei, la alegerea membrilor
Reprezentanţei, la modul de acordare a burselor etc. Tot el a iniţiat şi s-a
ocupat de publicarea Analelor Fundaţiei Gojdu. Ioan Puşcariu a activat în
cadrul Reprezentanţei şi în Comitetul executiv timp de peste 40 de ani.
Ioan Cavaler
de Puşcariu a participat activ şi la acţiunile culturale şi bisericeşti din
capitala Ungariei. Era prieten bun cu mai multe personalităţi cunoscute. A
sprijinit scopul lui Iosif Vulcan şi al fraţilor Mocioni pentru constituirea
Societăţii pentru fond de teatru. Câţiva ani, el a fost cassarul societăţii.
Puşcariu a
fost prezent în viaţa culturală şi prin lucrările sale literare, lingvistice,
juridice şi mai ales istorice, datorită cărora a fost ales în cel mai înalt for
cultural-ştiinţific, Academia Română, întâi ca membru onorar (1877), apoi ca
membru activ sau titular din 1900. El este ales membru onorar şi la Ateneul
Român.
Preocupat de
trecutul românilor, Puşcariu a alcătuit studii de istorie, între care se
disting cele două volume cuprinzând Date istorice privitoare la familiile
nobile române (1892, 1895). Volumele sale de amintiri: Reminiscenţie din anul
1860 (semnat cu pseudonimul Un contemporan) şi Notiţe despre întâmplările
contemporane (1913), cuprind date despre viaţa politică şi socială a
Transilvaniei până în 1890 şi sunt scrise într-o limbă cursivă, vioaie. S-a
implicat şi în disputele filologice ale timpului, dar a militat, ca şi Timotei
Cipariu şi George Bariţiu, şi pentru ortografia etimologică, numită şi cipariană.
În anul 1878 a tipărit mai multe articole cu titlul Consideraţiuni ortografice,
în revista Familia a lui Iosif Vulcan.
Maria Berényi
Comentarii
Trimiteți un comentariu