Sfârşitul săptămânii trecute a fost unul intens pentru
mulţi dintre intelectualii comunităţii noastre, care vineri au luat parte la
conferinţa „Inovaţie şi creativitate în învăţământul românesc din Ungaria”, ţinută
la Liceul „N. Bălcescu” din Jula, iar sâmbătă şi duminică la Simpozionul
ştiinţific al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, ţinut tot la
Jula, cu participarea mai multor cercetători români din Ungaria şi România. Au
fost trei zile în care s-a vorbit, s-a analizat nu doar trecutul ci şi viitorul
comunităţii istorice române din Ungaria.
La conferinţa de vineri au fost lansate zece manuale noi
şi moderne pentru şcolarii români din Ungaria, alături de numeroase manuale
traduse din maghiară în română. Am văzut cum majoritatea autorilor şi-au
prezentat propriile volume, explicându-ne metodele după care şi-au conceput
operele, iar cei aproape 200 de profesori veniţi la conferinţă de la toate
şcolile în care se învaţă limba română în Ungaria îi ascultau cu deosebită
curiozitate şi interes cum le vor ajuta aceste manuale activitatea zilnică de
la catedră. Cu un singur lucru au fost de acord cu toţii: de pe acum nimeni nu
se va mai putea plânge de lipsa manualelor. Optimiştii cred că aceste manuale
noi vor fi de mare ajutor atât pentru profesori cât şi pentru elevii care
într-adevăr vor să înveţe limba, literatura română, sau orice altă disciplină
în limba română. Scepticii spun că, din păcate, e tot mai greu cu copiii de
azi, care nu mai aduc de acasă din familie limba română. Poate dacă aveam
aceste manuale acum douăzeci de ani se mai puteau face lucruri mari…
Oricum,
timpul va demonstra cine va avea dreptate. Cert este că de pe acum atât munca
profesorilor cât şi cea a elevilor va fi mult uşurată prin aceste noi manuale.
Printre autorii acestor cărţi pentru elevi găsim nu doar
profesori, dar şi cercetători români din Ungaria. Mai ales manualele care
prezintă istoria, etnografia sau cultura tradiţională a comunităţii româneşti
fac multe referiri la lucrările, publicaţiile apărute sub egida Institutului de
Cercetări al Românilor din Ungaria. Până să apară manuale pentru aceste
discipline, mulţi profesori se foloseau în munca lor de predare de scrierile
cercetătorilor. Tocmai din acest motiv, la toate cele 26 de ediţii ale
simpozionului câte s-au organizat până acum au participat în număr semnificativ
profesori, pedagogi de la şcolile noastre. Aşa s-a întâmplat şi la simpozionul
din zilele trecute, când alături de istorici, etnografi, lingvişti consacraţi din
România şi Ungaria s-au înscris cu comunicări şi doi tineri profesori din
cadrul comunităţii, unul cu diplomă obţinută în arte plastice la o universitate
din România, iar celălalt cu diplomă în domeniul muzicii, obţinută în Ungaria,
dar ambii cercetând subiecte interesante din cultura românească.
Cele două conferinţe la care am participat timp de trei
zile ne-au demonstrat că, de fapt, cercetătorii, profesorii, intelectualii în
general au un singur scop comun: supravieţuirea comunităţii noastre româneşti,
răspândirea limbii române la tinerele generaţii, întărirea identităţii române
prin cunoaşterea trecutului istoric şi cultural. „Identitatea minorităţilor,
din pricina lipsei adevăratelor forţe istorico-politice, se afirmă prin
cultură, artă şi literatură. Aspiraţia spre autodefinire este deosebit de
sugestiv dublată de nevoia de a i se recunoaşte propriul specific, originalitatea
şi excepţionalitatea”, a spus cercetătoarea şi poeta Maria Berényi în deschiderea
lucrărilor simpozionului. Nu ştim dacă domnia sa a fost influenţată de prezenţa
cercetătorilor şi artiştilor tineri care au contribuit la reuşita actualului
simpozion, primii prin prelegeri iar cei din urmă prin lucrări artistice, dar
de această dată parcă plutea în aer mai multă speranţă de viitor decât în anii
trecuţi. Sperăm să nu ne înşelăm.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu