În zilele de 12–13 noiembrie, la
Jula s-a desfăşurat cel de-al XXVI-lea simpozion ştiinţific, organizat de
Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria. Acţiunea a avut loc cu
sprijinul acordat de Ministerul Afacerilor Externe, de Departamentul Politici
pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi de Ministerul Resurselor Umane de
la Budapesta. La desfăşurarea lucrărilor au participat, alături de numeroşi
invitaţi din Ungaria şi România, şi ambasadorul României în Ungaria, domnul Marius
Lazurca şi consulul general Florin
Vasiloni de la Jula.
Cuvântul
de deschidere şi de închidere a simpozionului i-a revenit conducerii Institutului,
în persoana doamnei dr. Maria Berényi,
care a salutat cu entuziasm ediţia prezentă. Aceasta a subliniat faptul că
acest un sfert de secol de existenţă a adus în portofoliul Institutului în jur
de o sută de volume, sute de articole ştiinţifice, apărute în reviste
academice, precum şi în periodicele proprii. S-a reuşit consolidarea unui
colectiv de excepţie printre care se numără şi protagoniştii simpozionului
actual, devenit tradiţional şi de prestigiu.
„Organizarea
simpozioanelor am început-o în toamna anului 1990. Am avut grija apoi ca aceste
evenimente să aibă loc în fiecare an şi, iată, am ajuns în al 26-lea an de
existenţă. Împrejurările de la început nu erau, poate, cu mult mai prielnice
decât cele neprilenice, de astăzi. Institutul a întâmpinat mereu diferite
obstacole. Ne-am asumat organizarea acestui simpozion cu intenţia declarată de
a redescoperi şi de a împărtăşi valorile spirituale şi culturale ale
comunităţii româneşti din Ungaria. Simpozionul a devenit un model, acela al
proiectelor culturale, care nu sunt abandonate cu uşurinţă, aşa cum se întâmplă
adesea în lumea de astăzi. Apoi, sutele de comunicări ştiinţifice, susţinute
timp de două decenii şi jumătate în cadrul lucrărilor simpozionului, care au
fost publicate şi au ajuns astfel să fie larg popularizate, pentru că din
fericire volumele simpozionului ajung la mulţi oameni. Viaţa unei publicaţii
este efemeritatea însăşi. Aşa că o publicaţie atingând douăzeci şi cinci de ani
e deja un fenomen…”,
a spus doamna Maria Berényi în deschiderea evenimentului.
Pe parcursul celor două zile, au
fost susţinute mai multe comunicări cultural-ştiinţifice, paleta acestora fiind
foarte variată. Prof. univ.dr. Cornel Sigmirean, de la Facultatea de
Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş, fidel
susţinător al simpozionului, a prezentat o lucrare despre primul şi cel mai
mare istoric al tuturor românilor, Gheorghe Şincai, de la a cărui moarte la
începutul acestei luni s-au împlinit 200 de ani. Interesante şi ample biografii
culturale despre Sfântului Andrei Şaguna şi Magnatul de la Lucareţ, dr. Iosif
Gall (cel de-al doilea mare mecenat după Andrei Şaguna) au fost prezentate cu
pricepere de către istoricii Mircea Gheorghe Abrudan şi Ovidiu Iudean
din Cluj-Napoca. Iulia Mărgărit din Bucureşti a dezvăluit cele mai importante părţi ale
basmului popular, cu întâmplări la care participă personaje supranaturale dar şi
reale ce trec prin situaţii fabuloase. A făcut şi o comparaţie cu basmul lui
Vasile Gurzău „Împăratul şi săracul”, basm care susţine ordinea valorică a
binelui, triumfând împotriva forţelor răului. Dr. Elena Rodica Colta, etnolog la Complexul Muzeal Arad a susţinut o
cumunicare despre ieşirea din patriarhatul tradiţional al femeii şi plecarea sa
din sat, emanciparea acesteia, în lucrarea intitulată „Adio diferenţei. Ieşirea
tărăncii române din imobilism”. Elena Csobai, muzeograf, colaborator al
Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria s-a ocupat, în detaliu, de
comunitatea ortodoxă românească din Homorogul Unguresc şi Komádi (jud. Bihor),
care au funcţionat ca filiale ale bisericii ortodoxe din Săcal şi ale căror
vestigii au fost donate în anul 1925 bisericii din Săcal. Doamnele Maria
Marin şi Daniela Răuţu
(Bucureşti) au adus în faţa publicului elemente arhaice sau învechite în
morfosintaxa graiurilor româneşti din Ungaria în prezentarea „De ce un
dicţionar al graiurilor româneşti din Ungaria?”. Dr. Anna Borbély de la Institutul de Cercetări Lingvistice
al Academiei din Budapesta a prezentat o statistică despre bilingvism, în urma
unor cercetări la o familie de români din Chitighaz. Jasmina Glişici şi Iviţa Glişici din Golubac (Timoc,
Serbia) au făcut o prezentare succintă despre viaţa românilor din Serbia de
Nord-Est, despre posibilitatea de a utiliza limba română şi drepturile
acestora.
La finalul primei zile au fost prezentate şi
noile publicaţii ale Institutului, care apar în mod tradiţional în fiecare an
în preajma simpozionului, fiind vorba despre revista etnografică „Izvorul”
(redactor: Emilia Martin), revista
culturală „Lumina” (redactor: Elena Csobai), şi „Simpozion” (redactor: Maria
Berényi),
publicaţie care cuprinde comunicările simpozionului ştiinţific de anul trecut.
„În anul 2016 trăim momentul aniversar în care
cultura română a primit un nume nou, devenit simbolul ei în universalitate:
Eminescu. La 9 martie 1866, revista Familia, publicație românească cu sediul la
Pesta, lansează un nou poet care avea să se impună atenției publice din chiar
acel an”, a spus Maria Berényi la vernisajul expoziţiei „150 de ani de la
debutul lui Mihai Eminescu în revista Familia de la Pesta”, în cadrul căreia au
fost expuse lucrări ale artiştilor plastici români din Ungaria, pe nume: Adela Kiss, Ştefan Oroian, Emilia Nagy şi Elena
Csobai Botyánszki.
Cinci elevi ai Liceului „N. Bălcescu” din Jula
(Nicoleta Solcan, Csaba Cefan, Kata
Martin, Cristian Bigu şi Anita László) au prezentat, legat de
aniversarea a 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu, poezii din creaţia
poetului nemuritor.
Lucrările din a doua zi au cuprins: o
prelegere de-a tânărului profesor de muzică Grigore
Poiendan din Micherechi, care la fel ca anul trecut şi-a încântat publicul
nu doar cu rezultate ale unor cercetări muzicologice în satul său natal, dar şi
cu câteva înregistrări de la oameni mai în vârstă din Micherechi. Două
profesoare, mamă şi fiică, Stella Nikula
şi Iuliana Machhour ne-au convins,
prin prelegerile lor, că bijuteria este mai mult decât un simplu obiect de
decor. Iuliana a prezentat o lucrare mai generală despre acest subiect, Stella
însă a adus şi exemple despre credinţele românilor legate de bijuterii.
Istoricul Gabriel Moisa din Oradea a
vorbit despre cercetările istoriografice din Bihor, iar Emilia Martin ne-a
dezvăluit întâmplări mai puţin cunoscute din trecutul Micherechiului, şi anume,
emigraţia în America reflectată în memoria culturală a micherechenilor. Ultima
prelegere a fost cea a directoarei Institutului, dr. Maria Berényi, care a evocat cei 150
de ani de la constituirea Academiei Române, punând accentul pe manuscrisele şi
documentele lui Moise Nicoară găsite la Biblioteca Academiei.
Evenimentul s-a încheiat cu gânduri optimiste
în legătură cu viitorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria şi
cu simpozionul său anual, care a devenit, în cei 26 de ani, o întâlnire de
prestigiu a intelectualilor români.
A.B.–E.Ş.
Comentarii
Trimiteți un comentariu