20 feb. 2017

Bucuria de a dărui îi uneşte pe micherecheni

O iniţiativă foarte interesantă a avut loc sâmbăta trecută, 11 februarie, la Micherechi, când localnicii au fost invitaţi la o serată de mulţumire pentru a evoca numeroasele acte de caritate pe care le-au făcut în ultimii 10 ani pentru familiile sărace din România. Am relatat şi noi an de an, în paginile revistei noastre, despre tonele de donaţii adunate de către micherecheni şi dăruite, în prag de Crăciun, pentru copii şi bătrâni sau familii nevoiaşe din România. Alături de micherecheni au sărbătorit şi câţiva prieteni maghiari din Şercad, care s-au oferit şi ei să ajute, iar invitaţii speciali ai serii a fost un grup de tineri de la Casa de Copii din Salonta şi directorul lor domnul Makai István.

Seara a fost una specială pentru că s-a concentrat pe un singur cuvânt: MULŢUMIRE. Mulţumire pentru ajutoarele dăruite şi adunate de micherecheni, mulţumire pentru că în toate deplasările la familii sau instituţii din România donatorii au reuşit să aducă zâmbete pe faţa copiilor şi să aline durerile adulţilor, mulţumire pentru că ei au mai multe decât ar avea nevoie şi pot dărui şi altora, etc.



Toate aceste gânduri au fost transmise şi în deschiderea seratei atât de amfitrioana evenimentului, Ana Ruja, director adjunct al şcolii generale locale, cât şi de doamna primar Margareta Tat şi Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, cel care a fost alături de mişcarea de caritate din Micherechi de la bun început.


Cel care a pus în mişcare lucrurile în iarna anului 2007 a fost tânărul Robert Ruja, care a pornit de la o idee simplă, dar la care i s-au alăturat numeroşi consăteni.
– Mi-aduc aminte clar de acea zi, când mi-a venit în minte prima dată că ar trebui să facem acest lucru. Într-o zi priveam la televizor. Am văzut că se împart daruri pentru săraci. Aşa de mult m-a impresionat acest lucru că atunci m-am gândit că eu am foarte mulţi prieteni şi dacă fiecare am dărui numai câte un pachet de haine sau câte un kilogram de făină, zahăr, orice alimente, deoarece suntem foarte mulţi s-ar putea aduna multe ajutoare pentru nevoiaşi. Mi-am sunat toţi prietenii şi aşa ne-a ajutat Dumnezeu că, în primul an, în timp de două săptămâni, am adunat în jur de 300 kg de ajutoare. În primul an am mers cu ajutoare la Remeţi, unde ne-a îndrumat o cunoştinţă din România. Acolo este o casă de copii, unde sunt copii de la vârsta de bebeluşi până la 18 ani şi unde toţi sunt foarte grav bolnavi, sunt copii cu handicap, orbi, paralizaţi. Ne-am gândit să mergem acolo şi să-i ajutăm pe ei în primul rând. Ne-a marcat pe o viaţă întreagă ce am văzut acolo… Îmi mai aduc aminte că în primul an am ajuns şi la o familie cu 11 copii, nu mai ştiu cum se numea locul, dar stăteau în vârful muntelui şi aveam nevoie de trei ore ca să le cărăm până acolo sus ajutoarele. S-au bucurat foarte mult de noi, deoarece copiii din acea familie nu s-au întâlnit niciodată cu Moş Crăciun. N-o să uit niciodată bucuria copiilor de 17–18 ani, care se bucurau de noi ca cei de 2–3 ani. Toate astea ne-au marcat şi ne-au dat foarte multă convingere că trebuie să continuăm să dăruim şi în anii următori. Serata de azi a avut scopul de a mulţumi, pe de o parte, dar şi pentru a ne ajuta pe noi, micherechenii, să rămânem uniţi în jurul dorinţei de a-i ajuta pe cei nevoiaşi. În viitorul apropiat dorim să înfiinţăm o asociaţie caritabilă, ca să avem formă juridică, deoarece sunt tot mai mulţi care ni s-ar alătura cu ajutoare băneşti şi altele. Cei mai mulţi membri fondatori sunt micherecheni, dar ni se alătură şi câţiva unguri din Şercad, care au fost alături de noi de la bun început. Suntem foarte fericiţi că am reuşit să adunăm atâţia oameni în jurul unei idei nobile pentru semenii noştri.




Programul cultural al serii a cuprins un montaj literar-muzical în limba română al elevilor şcolii generale din Micherechi, pregătiţi de profesoara Ana Ruja, o scenetă în limba maghiară despre încoronarea Regelui Ladislau, prezentată de tinerii de la Casa de Copii din Salonta şi evoluţia Echipei păstrătorilor de tradiţii „Gheorghe Nistor” care au interpretat cu mult entuziasm dansuri populare româneşti din Micherechi. Programul s-a încheiat cu prezentarea unui film ce a cuprins momente emoţionante de la împărţirea darurilor din anii trecuţi la familii şi la mănăstiri din România. Interesant a fost că acest film de documentare a fost realizat şi editat de un copil de numai 12 ani, Pojnár Bence din Şercad, care a participat şi el la aceste acţiuni caritative şi cu siguranţă a rămas marcat pe o viaţă întreagă.
Serata s-a încheiat cu discuţii libere la o mică recepţie, oferită de organizatori.

E.Ş.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...