Seara a fost una specială pentru că s-a concentrat pe un
singur cuvânt: MULŢUMIRE. Mulţumire pentru ajutoarele dăruite şi adunate de
micherecheni, mulţumire pentru că în toate deplasările la familii sau
instituţii din România donatorii au reuşit să aducă zâmbete pe faţa copiilor şi
să aline durerile adulţilor, mulţumire pentru că ei au mai multe decât ar avea
nevoie şi pot dărui şi altora, etc.
Toate aceste gânduri au fost transmise şi în deschiderea
seratei atât de amfitrioana evenimentului, Ana
Ruja, director adjunct al şcolii generale locale, cât şi de doamna primar Margareta Tat şi Preasfinţitul Părinte
Episcop Siluan, cel care a fost
alături de mişcarea de caritate din Micherechi de la bun început.
Cel care a pus în mişcare lucrurile în iarna anului 2007
a fost tânărul Robert Ruja, care a
pornit de la o idee simplă, dar la care i s-au alăturat numeroşi consăteni.
– Mi-aduc aminte clar de acea zi, când mi-a venit în
minte prima dată că ar trebui să facem acest lucru. Într-o zi priveam la
televizor. Am văzut că se împart daruri pentru săraci. Aşa de mult m-a
impresionat acest lucru că atunci m-am gândit că eu am foarte mulţi prieteni şi
dacă fiecare am dărui numai câte un pachet de haine sau câte un kilogram de
făină, zahăr, orice alimente, deoarece suntem foarte mulţi s-ar putea aduna
multe ajutoare pentru nevoiaşi. Mi-am sunat toţi prietenii şi aşa ne-a ajutat
Dumnezeu că, în primul an, în timp de două săptămâni, am adunat în jur de 300
kg de ajutoare. În primul an am mers cu ajutoare la Remeţi, unde ne-a îndrumat
o cunoştinţă din România. Acolo este o casă de copii, unde sunt copii de la
vârsta de bebeluşi până la 18 ani şi unde toţi sunt foarte grav bolnavi, sunt
copii cu handicap, orbi, paralizaţi. Ne-am gândit să mergem acolo şi să-i
ajutăm pe ei în primul rând. Ne-a marcat pe o viaţă întreagă ce am văzut acolo…
Îmi mai aduc aminte că în primul an am ajuns şi la o familie cu 11 copii, nu
mai ştiu cum se numea locul, dar stăteau în vârful muntelui şi aveam nevoie de
trei ore ca să le cărăm până acolo sus ajutoarele. S-au bucurat foarte mult de
noi, deoarece copiii din acea familie nu s-au întâlnit niciodată cu Moş
Crăciun. N-o să uit niciodată bucuria copiilor de 17–18 ani, care se bucurau de
noi ca cei de 2–3 ani. Toate astea ne-au marcat şi ne-au dat foarte multă
convingere că trebuie să continuăm să dăruim şi în anii următori. Serata de azi
a avut scopul de a mulţumi, pe de o parte, dar şi pentru a ne ajuta pe noi,
micherechenii, să rămânem uniţi în jurul dorinţei de a-i ajuta pe cei nevoiaşi.
În viitorul apropiat dorim să înfiinţăm o asociaţie caritabilă, ca să avem
formă juridică, deoarece sunt tot mai mulţi care ni s-ar alătura cu ajutoare
băneşti şi altele. Cei mai mulţi membri fondatori sunt micherecheni, dar ni se
alătură şi câţiva unguri din Şercad, care au fost alături de noi de la bun
început. Suntem foarte fericiţi că am reuşit să adunăm atâţia oameni în jurul
unei idei nobile pentru semenii noştri.
Programul cultural al serii a cuprins un montaj
literar-muzical în limba română al elevilor şcolii generale din Micherechi,
pregătiţi de profesoara Ana Ruja, o scenetă în limba maghiară despre
încoronarea Regelui Ladislau, prezentată de tinerii de la Casa de Copii din
Salonta şi evoluţia Echipei păstrătorilor de tradiţii „Gheorghe Nistor” care au
interpretat cu mult entuziasm dansuri populare româneşti din Micherechi. Programul
s-a încheiat cu prezentarea unui film ce a cuprins momente emoţionante de la
împărţirea darurilor din anii trecuţi la familii şi la mănăstiri din România.
Interesant a fost că acest film de documentare a fost realizat şi editat de un
copil de numai 12 ani, Pojnár Bence din Şercad, care a
participat şi el la aceste acţiuni caritative şi cu siguranţă a rămas marcat pe
o viaţă întreagă.
Serata s-a încheiat cu discuţii libere la o mică
recepţie, oferită de organizatori.
E.Ş.
Comentarii
Trimiteți un comentariu