20 feb. 2017

Editorial - Românii rezistă în toată lumea

Rezist. Acesta este cuvântul rostit şi scris cel mai mult în ultimele zile atât de către cei din România cât şi de către românii răsfiraţi în toate colţurile lumii. Rezist – cu # (hashtag) sau fără – am văzut scris pe pancartele din Bucureşti, Cluj, Timişoara şi din toată ţara, la protestele de la Paris sau Budapesta, pe conturile de Facebook ale miilor de români, scris pe salatele de boef sau pe cozonacii celor mai înflăcărate bucătărese românce, dar până şi un actor maghiar din România a intrat pe covorul roşu al festivalului BAFTA afişând mesajul: rezist. Un cuvânt ce se înţelege în aproape toate limbile, având la bază latinul resistere.

Zeci de mii, iar în week-enduri sute de mii, de români rezistă gerului de februarie ieşind în stradă pentru a protesta contra hoţiei, minciunii, pentru a ţine piept unui guvern ales în mod legal dar care văzându-se odată la cârma ţării crede că poate să conducă fără a mai da seamă de greşelile făcute. Asistăm deja de peste două săptămâni la cel mai important fenomen social şi civic din România postcomunistă. Societatea românească, şi în primul rând generaţiile între 20–40 de ani, s-a trezit din somnul adânc şi din nepăsarea anemică, spunând: până aici şi nu mai departe. Primele semne serioase ale nemulţumirii lor faţă de instituţiile statului au apărut deja ca urmare a tragediei de la Clubul Colectiv. Tânăra generaţie de români vrea să schimbe mentalitatea dăunătoare „las că-i bine şi aşa” într-una care să le asigure un viitor cinstit în România, vor o ţară cu sistem instituţional solid şi bazat pe regulile democraţiei, o ţară cu guvernare deschisă, care să asigure acces la informaţiile de interes public.
Lumea şi-a aţintit ochii pe Bucureşti. Cele mai mari agenţii şi ziare din America şi Europa simpatizează cu mişcările stradale ale românilor. Protestele conţin atât elemente naţionaliste sănătoase (cum ar fi formarea celui mai mare drapel uman în piaţa Victoriei sau intonarea repetată a imnului naţional) cât şi mesaje adânc umane şi de normalitate (ieşirea familiilor cu copiii sau cu căţeii). Protestatarii au răspuns până şi la acuzele că sunt manipulaţi sau plătiţi pentru a ieşi în stradă cu un umor original şi cu bună dispoziţie.
Proteste se ţin şi în faţa Palatului Cotroceni, unde i se cere demisia preşedintelui ţării. Marea diferenţă între piaţa Victoriei şi Cotroceni este însă una de atitudine şi de nivel: primul este un protest civic, iar celălalt politic. Aici se cere normalitate, dincolo se susţine un partid politic. Aici se cere o „ţară ca afară”, dincolo se susţine în continuare o adunătură de şmecheraş care nu aduc cinste poporului român. Aici ceaiul cald este primit cu plăcere, dincolo cu suspiciune. Toate astea spun multe despre societatea actuală a României. O parte a societăţii vrea să se vindece, să devină sănătoasă şi normală, cealaltă parte încă nu-şi dă seama că e bolnavă.
Şi-au spus cuvântul în aceste zile şi cele mai însemnate instituţii ale statului, cum sunt Biserica Ortodoxă Română sau Academia Română, care au atras atenţia asupra ameninţărilor la adresa democraţiei şi libertăţii din România şi au încurajat mişcările societăţii civile. „Românii încep să se contureze, din nou, ca popor, datorită unităţii de care au dat dovadă protestatarii din faţa Guvernului”, este opinia filosofului român Gabriel Liiceanu. „Am devenit un popor. Până acum, nu aveam conștiinta unui eu colectiv. Ce este minunat când te duci în piață este că simți că ceilalți oameni îți seamănă și că există o întâlnire în orizontul binelui a sute de mii și, cred eu, milioane de oameni. Or, această încredere ne-o pierdusem pe drum… Acum, senzația de ființă colectivă, unită pe valorile eterne ale Europei, este extraordinară. În ochii multora ne-am spălat de senzația că suntem un popor cu care se poate face orice.”

Eva Şimon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...