„Ridicaţi case
culturale, bănci, monumente, biserici, şcoli, organizaţi coruri, fanfare,
cooperative – pentru ca să aduce-ţi laudă neamului vostru. Să nu lipsească
nimenea dintre voi din Partidul Naţiei şi fiecare să citească foaea, pentru ca
mândria voastră să nu cunoască margini”, sunt ultimele
două porunci din Decalogul românilor din Serbia, Croaţia şi Slovenia, publicate
în ziarul „Nădejdea” din Vârşeţ, în anul 1921. Românii din fostul Regat al
Iugoslaviei se aseamănă cu românii din Ungaria prin faptul că ei niciodată nu
au făcut parte din Statul Român, nici pe vremea României Mari (1920–1940) şi
nici de atunci. Deci, poruncile supravieţuirii ca neam român din afara
graniţelor României pot fi aceleaşi.
Orice comunitate de naţionalitate numeric mai mică, din
orice colţ al lumii, trăieşte zi de zi chinurile luptei contra asimilării, iar identitatea
naţională, limba maternă, credinţa, cultura, tradiţiile specifice fiind
elementele de bază pentru care trebuie conştient să se lupte.
La fel fac şi comunităţile de maghiari cu număr mai redus, cum sunt de exemplu, maghiarii din Slovenia, din regiunea râului Mur, Muravidék (Prekmurje). Dacă ar fi să-i comparăm pe românii din Ungaria cu cineva şi situaţia lor actuală cred că aceştia ar fi cei mai potriviţi. (Cu singura diferenţă că ungurii din Prekmurje au făcut parte, până în 1920, din Regatul Ungariei.) Trăitori în câteva sate şi orăşele din apropierea graniţei cu Ungaria, ungurii din Slovenia sunt în jur de 6000 de suflete, conform recensământului din 2002, conducătorii lor apreciind că numărul celor care simt ungureşte ar fi totuşi în jur de 10.000. La fel ca la noi, şi la ei sunt în jur de 1000 de copii care învaţă la şcolile generale bilingve maghiaro-slovene. Un fel de Jula al lor este oraşul Lendva (Lendava, în slovenă), unde se găsesc majoritatea instituţiilor comunităţii maghiare. Faţă de noi însă ei au la Lendva şi instituţii fondate şi finanţate de Ungaria, cum ar fi de exemplu Centrul Bánffy, în cadrul căruia funcţionează până şi o librărie cu cărţi în limba maghiară, ca să nu mai pomenim de cele 45(!) de grupuri de păstrare a tradiţiilor, coruri, echipe de dansuri, precum tot aici există şi cercuri de cercetători, istorici, etnografi, sociologi.
La fel fac şi comunităţile de maghiari cu număr mai redus, cum sunt de exemplu, maghiarii din Slovenia, din regiunea râului Mur, Muravidék (Prekmurje). Dacă ar fi să-i comparăm pe românii din Ungaria cu cineva şi situaţia lor actuală cred că aceştia ar fi cei mai potriviţi. (Cu singura diferenţă că ungurii din Prekmurje au făcut parte, până în 1920, din Regatul Ungariei.) Trăitori în câteva sate şi orăşele din apropierea graniţei cu Ungaria, ungurii din Slovenia sunt în jur de 6000 de suflete, conform recensământului din 2002, conducătorii lor apreciind că numărul celor care simt ungureşte ar fi totuşi în jur de 10.000. La fel ca la noi, şi la ei sunt în jur de 1000 de copii care învaţă la şcolile generale bilingve maghiaro-slovene. Un fel de Jula al lor este oraşul Lendva (Lendava, în slovenă), unde se găsesc majoritatea instituţiilor comunităţii maghiare. Faţă de noi însă ei au la Lendva şi instituţii fondate şi finanţate de Ungaria, cum ar fi de exemplu Centrul Bánffy, în cadrul căruia funcţionează până şi o librărie cu cărţi în limba maghiară, ca să nu mai pomenim de cele 45(!) de grupuri de păstrare a tradiţiilor, coruri, echipe de dansuri, precum tot aici există şi cercuri de cercetători, istorici, etnografi, sociologi.
Cel mai mult ne-a atras atenţia, însă, presa în limba
maghiară din Slovenia, şi vom da doar exemplul radioului şi al singurului lor
săptămânal. Ungurii de acolo au emisiuni radio în limba maghiară zilnic timp de
16 ore! Numărul estimat al ascultătorilor este în jur de 40.000 din care doar
2000 sunt din Muravidék,
toţi ceilalţi fiind din Ungaria, deoarece emisiunile lor se prind până în
zona Balatonului. Cele 16 ore zilnic sunt redactate de o echipă de 14 angajaţi
pe post întreg şi 12 colaboratori externişti!
Singurul lor săptămânal, Népújság, a fost înfiinţat în anul 1958. Are un tiraj
de 1500 de exemplare. Preţul unui ziar este de 1,10 euro (cca 340 forinţi).
Redacţia este compusă din 4 jurnalişti, 1 director, 1 redactor-şef, 1 redactor
tehnic, 1 lector, 1 secretar de redacţie, cărora li se alătură în permanenţă
peste 10 colaboratori externişti. Acest săptămânal apare cu finanţare atât din
Slovenia (în cea mai mare parte) cât şi din Ungaria. În anul 2015, revista
maghiarilor din Slovenia a fost finanţată cu 360.000 euro (circa 110 milioane
forinţi). Suma am dat-o doar ca să vă faceţi idee de diferenţa uriaşă cât se
acordă pentru un săptămânal al ungurilor din Slovenia şi cât pentru cel al
românilor din Ungaria, „Foaia românească” primind de la Budapesta anual 60.000
de euro, la care România mai adaugă, când cum poate, circa 10–15.000 de euro.
În redacţiile românilor din Ungaria, atât la radio, cât şi
la televiziune şi la „Foaia românească” lucrează, deja de ani de zile, doar
câte 2 jurnalişti. O situaţie imposibilă. Presa românilor din Ungaria este la
un singur pas de prăpastie. Până când?
Eva
Şimon
Oferta excelenta pentru anul 2017. Minim 491,52 euro. Nu trebuie sa aveti experienta. Asiguram instruire GRATIS la distanta si online. Cerinte: cunostinte minime de utilizare a calculatorului (word, pdf, email, internet), seriozitate, lucru 2 ore pe zi, in timpul liber. Oferim seriozitate si un mediu excelent de lucru. Pentru a aplica și dvs la aceasta oferta, trimiteti mesajul APLIC la una dintre adresele de email ale departamentului de informatii: afacere.profi.deacasa@gmail.com
RăspundețiȘtergere