Editorial - Criza de valori şi protejarea patrimoniului (şi) în cazul naţionalităţilor

La începutul anilor 2000, în Ungaria a început o mişcare care a avut ca scop colecţionarea şi identificarea valorilor naţionale pentru le declara protejate şi pentru a le transmite generaţiilor viitoare. În urma acestor strădanii s-a ajuns ca, exact acum cinci ani, în 2 aprilie 2012, să fie aprobată în Parlament, cu unanimitate de voturi, Legea XXX despre valorile naţionale maghiare şi hungaricumuri. În aceşti cinci ani, în toată ţara a început o activitate de construcţie piramidală, din jos în sus, pentru a identifica şi a proteja valorile naţionale. Construcţia piramidală înseamnă că propunerea şi argumentarea se face de consiliile locale, apoi zonale şi regionale, ca după aceasta să ajungă să fie inclusă într-un registru naţional.

Recent, Organizaţia Slovacilor din Bichişciaba a invitat la o conferinţă pe această temă naţionalităţile din judeţul Bichiş şi specialiştii în domeniu. La întâlnire am auzit nu doar prelegeri de specialitate despre colecţionarea valorilor naţionale, dar şi despre responsabilitatea celor de azi faţă de patrimoniul cultural imaterial la nivel naţional şi internaţional. Poate vă întrebaţi, pe bună dreptate, care este rolul şi locul naţionalităţilor din ţară în colecţionarea acestor valori. Tocmai acesta a fost scopul conferinţei de la Ciaba, de a aprinde lumina în minţile liderilor naţionalităţilor şi de a se apuca şi ei, până nu este prea târziu, de a-şi identifica şi proteja valorile proprii ale comunităţii. Legea pentru valorile naţionale şi hungaricumuri se referă, în preambulum, şi la naţionalităţile conlocuitoare, astfel orice propunere a unei comunităţi minoritare locale sau judeţene poate fi inclusă în registrul local, regional sau naţional, făcând parte integrantă în piramida de valori şi hungaricumuri. Fiecare naţionalitate are dreptul să decidă singură dacă vrea să-şi includă vreo valoare specifică în registrul central sau nu, ori vrea să-şi creeze o colecţie proprie a valorilor. Această mişcare de identificare a valorilor poate fi benefică pentru orice comunitate minoritară, au fost de părere toţi cei care au participat la conferinţa din Bichişciaba.
Din păcate, de la întâlnire au lipsit cu desăvârşire reprezentanţii românilor. Deşi au fost invitaţi. Motivele lipsei nu sunt cunoscute. Cu toate că am avea multe de făcut şi noi la acest capitol. În timp ce deja de mai bine de doi ani, Autoguvernarea pe Ţară funcţionează aproape doar ca un centru de dispecerat pentru şcolile şi grădiniţele din administrarea sa, restul comunităţii este abandonată. De mult nu se mai discută la noi, nici la AŢRU şi nici în alte foruri, despre fragilitatea situaţiei limbii noastre materne, despre sentimentele tot mai slabe de identitate sau despre spiritul de coeziune în jurul unei valori adevărate. În toate domeniile, fără nicio excepţie, ducem lipsă de specialişti bine pregătiţi. Vina este exclusiv a noastră, pentru că nu ni-i creştem, nu ne formăm şi nu ne îndrumăm tineretul, ne comportăm de parcă nu ne-ar păsa de viitorul comunităţii noastre. Pregătirea celor care ne conduc sau reprezintă nu atinge nivelul de a face diferenţa între valoare şi non-valoare. Nimeni nu se gândeşte la noi nici măcar la strategii de supravieţuire pe termen mediu.
Am venit acasă ciudoasă de la conferinţa slovacilor, la care au participat şi reprezentanţi ai nemţilor, polonezilor, sârbilor şi ţiganilor. Pe ei măcar îi preocupă problema identificării şi colecţionării valorilor specifice naţionalităţii lor şi a transmiterii acestora pentru generaţiile viitoare. Pe noi, nici asta…
Eva Şimon


Comentarii