La
începutul anilor 2000, în Ungaria a început o mişcare care a avut ca scop
colecţionarea şi identificarea valorilor naţionale pentru le declara protejate
şi pentru a le transmite generaţiilor viitoare. În urma acestor strădanii s-a
ajuns ca, exact acum cinci ani, în 2 aprilie 2012, să fie aprobată în Parlament,
cu unanimitate de voturi, Legea XXX despre valorile naţionale maghiare şi
hungaricumuri. În aceşti cinci ani, în toată ţara a început o activitate de
construcţie piramidală, din jos în sus, pentru a identifica şi a proteja
valorile naţionale. Construcţia piramidală înseamnă că propunerea şi
argumentarea se face de consiliile locale, apoi zonale şi regionale, ca după
aceasta să ajungă să fie inclusă într-un registru naţional.
Recent,
Organizaţia Slovacilor din Bichişciaba a invitat la o conferinţă pe această
temă naţionalităţile din judeţul Bichiş şi specialiştii în domeniu. La
întâlnire am auzit nu doar prelegeri de specialitate despre colecţionarea
valorilor naţionale, dar şi despre responsabilitatea celor de azi faţă de
patrimoniul cultural imaterial la nivel naţional şi internaţional. Poate vă
întrebaţi, pe bună dreptate, care este rolul şi locul naţionalităţilor din ţară
în colecţionarea acestor valori. Tocmai acesta a fost scopul conferinţei de la
Ciaba, de a aprinde lumina în minţile liderilor naţionalităţilor şi de a se
apuca şi ei, până nu este prea târziu, de a-şi identifica şi proteja valorile
proprii ale comunităţii. Legea pentru valorile naţionale şi hungaricumuri se
referă, în preambulum, şi la naţionalităţile conlocuitoare, astfel orice propunere
a unei comunităţi minoritare locale sau judeţene poate fi inclusă în registrul
local, regional sau naţional, făcând parte integrantă în piramida de valori şi hungaricumuri.
Fiecare naţionalitate are dreptul să decidă singură dacă vrea să-şi includă
vreo valoare specifică în registrul central sau nu, ori vrea să-şi creeze o
colecţie proprie a valorilor. Această mişcare de identificare a valorilor poate
fi benefică pentru orice comunitate minoritară, au fost de părere toţi cei care
au participat la conferinţa din Bichişciaba.
Din
păcate, de la întâlnire au lipsit cu desăvârşire reprezentanţii românilor. Deşi
au fost invitaţi. Motivele lipsei nu sunt cunoscute. Cu toate că am avea multe
de făcut şi noi la acest capitol. În timp ce deja de mai bine de doi ani,
Autoguvernarea pe Ţară funcţionează aproape doar ca un centru de dispecerat
pentru şcolile şi grădiniţele din administrarea sa, restul comunităţii este
abandonată. De mult nu se mai discută la noi, nici la AŢRU şi nici în alte
foruri, despre fragilitatea situaţiei limbii noastre materne, despre
sentimentele tot mai slabe de identitate sau despre spiritul de coeziune în
jurul unei valori adevărate. În toate domeniile, fără nicio excepţie, ducem
lipsă de specialişti bine pregătiţi. Vina este exclusiv a noastră, pentru că nu
ni-i creştem, nu ne formăm şi nu ne îndrumăm tineretul, ne comportăm de parcă
nu ne-ar păsa de viitorul comunităţii noastre. Pregătirea celor care ne conduc
sau reprezintă nu atinge nivelul de a face diferenţa între valoare şi
non-valoare. Nimeni nu se gândeşte la noi nici măcar la strategii de
supravieţuire pe termen mediu.
Am venit
acasă ciudoasă de la conferinţa slovacilor, la care au participat şi
reprezentanţi ai nemţilor, polonezilor, sârbilor şi ţiganilor. Pe ei măcar îi
preocupă problema identificării şi colecţionării valorilor specifice
naţionalităţii lor şi a transmiterii acestora pentru generaţiile viitoare. Pe
noi, nici asta…
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu