Autorităţile
din Bucureşti sunt şi după 27 de ani tot la faza de a asculta problemele
românilor din afară, şi nu la soluţionarea acestora. România, dacă nu va fi
atentă, în câţiva ani îi va pierde definitiv nu doar românii din jurul
graniţelor, deşi sigur cel mai mult pe noi ne doare asimilarea şi dispariţia
comunităţii istorice româneşti din Ungaria, dar suntem convinşi că vor fi
maghiarizaţi şi cetăţenii români de naţionalitate română de pe lângă graniţa cu
Ungaria.
Mai nou, în
presa centrală (şi centralizată) din Ungaria este la modă să se arunce în
stânga şi în dreapta cu miliardele: 1 miliard de forinţi pentru funcţionarea şi
programele asociaţiilor civile ale naţionalităţilor! (Cum ajung în oala asta şi
autoguvenările minoritare, nu prea ne dăm seama…) Alte 2,6 miliarde pentru
funcţionarea asociaţiilor civile. (Bineînţeles, cu excepţia celor şoroşiste!) 54
de miliarde pentru instituţiile de învăţământ susţinute de biserică!
(Menţionăm: noi, românii, nu avem nici o şcoală susţinută de biserica
românească, adică de BOR, căci baptiștii români teoretic pot înființa școli pe
baza legii din Ungaria, dar sunt prea puțini, nu întrunesc condițiile numerice.)
150 de milioane de forinţi sprijin suplimentar pentru grădiniţele şi şcolile
naţionalităţilor! (Da, de aici a primit şi grădiniţa din Micherechi un singur
milion. Şi ce bine ne-a picat.) Poate dacă ar fi finanţate în mod corespunzător
nu ar mai fi nevoie de suplimentare. Atunci însă ar dispărea ştirile
bombastice.
În legătură cu
finanţarea naţionalităţilor se pune mai mult accentul pe sume, decât pe
conţinut. Asta nu interesează pe nimeni. Nici pe ei, nici pe ai noştri. Vitrina
să fie arătoasă, conţinutul nu contează. Se dau miliarde şi milioane pentru
Autoguvernările pe Ţară ale naţionalităţilor, care sunt întruchiparea mult
trâmbiţatei autonomii culturale. Cu asta se pot scoate ochii tuturor vecinilor,
care nu fac la fel.
Dacă sumele destinate
naţionalităţilor din ţară vi se par enorme, adăugaţi mai multe zerouri şi veţi
primi exact cât se dă pentru etnicii maghiari din Ardeal, Voivodina, Ţara de
Sus (Felvidék din Slovacia), Transcarpatia sau Prekmurje (Muravidék din Slovenia). Aşa cum le
place autorităţilor din Budapesta să spună, evitând cu mare grijă ca nu cumva
să rostească numele ţărilor vecine. Zilele trecute s-a anunţat că Guvernul
Ungariei acordă 17,2 miliarde de forinţi pentru grădiniţele ungureşti din jurul
Ungariei. Din acest fond se vor construi 68 de grădiniţe noi, se vor face
îmbunătăţiri la alte 215, şi se vor crea minimum 1500 de „colţuri ungureşti”. Aşa
cum a anunţat secretarul de stat responsabil pentru acest domeniu, aceste
finanţări au şi un scop concret: „ca să-i «prindă» pe copii din primul moment
pentru cauza ungurească, pentru instituţiile ungureşti şi ca să le menţină
identitatea ungurească” (citat din presa maghiară). Momentan numărul copiilor
care frecventează grădiniţele ungureşti din jurul graniţelor este de 48 de mii,
dar se preconizează ca acesta să crească la 60 de mii. „Ne dorim ca şi copiii
din căsătoriile mixte să frecventeze instituţiile maghiare”, a mai spus
politicianul maghiar.
Autorităţile de la Budapesta ştiu foarte bine: pe bani
ungureşti poţi să faci şcoli şi grădiniţe bilingve perfecte. Au făcut deja
experienţe pe naţionalităţile din ţară. Şi funcţionează. Din toate ies tineri
cu identitate ungurească. Trebuie doar ca ţările din jur, în cazul nostru
România, să continue să se joace de-a baba-oarba, să dea vina şi pe mai departe
pe alte probleme mult mai urgente şi importante. Sigur şi noi dorim autostrăzi
de la Nădlac până la Bucureşti şi de la Borş până la Iaşi, şi noi vrem
desfiinţarea corupţiei şi a hoţiei, dar în acelaşi timp vrem şi o viaţă etnică
echilibrată, normală, la graniţa româno-maghiară. Vrem prea mult?
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu