9 oct. 2017

Ana Ruja, noua directoare a Şcolii generale româneşti din Micherechi

Noul an şcolar a adus în viaţa Şcolii generale din Micherechi şi un nou director, în persoana tinerei profesoare, Ana Ruja, fiică a acestui sat, dar care după terminarea studiilor superioare a predat mai întâi în şcoala românească din Aletea, iar apoi la o şcoală ungurească din Şercad. Experienţele acumulate la alte şcoli o va ajuta cu siguranţă să îşi îndeplinească toate planurile pe care le are în această şcoală în a cărei bănci a învăţat şi ea timp de 8 ani, ne-a mărturisit Ana Ruja, care la începutul mandatului de director îşi doreşte să lucreze cât mai strâns cu părinţii, cu familiile pentru binele copiilor de la şcoala din Micherechi.
 
– Am reuşit să-i cunosc deja de anul trecut pe copiii de la această şcoală şi familiile lor, după ce anul trecut m-am transferat de la şcoala din Şercad aici, la Micherechi. Am lucrat un an de zile ca director adjunct, iar acum, pe 3 august, am fost aleasă pentru funcţia de director de către Centrul Klebelsberg din districtul Jula, de care aparţinem. Acest an şcolar l-am început cu 107 elevi, dintre aceştia 17 sunt în clasa întâi, ceea ce ne-a bucurat foarte mult, ştiind că în ultimii ani tot mai puţini copii se nasc la noi în sat.
– De când lucrezi în învăţământ?
– Acesta este al nouălea an şcolar pentru mine, de când lucrez ca profesoară. Pot să spun că în judeţul Bichiş eu sunt cea mai tânără directoare, şi mă mândresc cu acest lucru, nu atât pentru că am doar 30 de ani, dar mai ales pentru că cei care m-au ales au avut încredere în mine că voi putea îndeplini această misiune de director al unei şcoli. În anul 2009, când am terminat la Facultatea Pedagogică din Seghedin, la secţiile română şi istorie, am şi început să lucrez la şcoala românească din Aletea, care pe acele vremuri a fost o şcoală foarte mică, cu un număr total de doar 36 de copii. La Aletea am predat doi ani, după care m-am mutat la şcoala din Şercad. După aceste şcoli, pot să spun că cea din Micherechi este una mult mai echilibrată, într-o situaţie mai bună în ce priveşte elevii. Pot să spun că, în majoritatea cazurilor, copiii din Micherechi vin din familii destul de stabile, cu părinţi şi bunici în jurul lor. Într-o comunitate mai mică, unde aproape cu toţii ne cunoaştem, uneori e mai uşor să lucrăm bine, decât în şcolile mari cu multe probleme sociale, cum este de exemplu cea de la Şercad. Aici conlucrăm doar 13 profesori, care ne străduim zi de zi să asigurăm un învăţământ de calitate şi un cămin cald şi primitor pentru cei 107 elevi.
– Cum a fost să te întorci la şcoala ta „natală”? Ce planuri ai ca director al acestei instituţii?
– Înainte să-mi depun dosarul, am analizat mult problema aceasta. Ştiam că va trebui să lucrez împreună cu unii dintre foştii mei profesori, ceea ce uneori este ciudat, altă dată însă este bine. Cred că tinereţea este totuşi şi un avantaj, deoarece fiind profesoară tânără sunt mai flexibilă, îmi place să învăţ, să mă perfecţionez tot timpul, să ascult sfaturile celor mai cu experienţă. În şcoală mi-am propus să creez o atmosferă cât mai paşnică, echilibrată, atât pentru cadrele didactice cât şi pentru copii şi părinţi. Cred că asta e baza unei activităţi instructiv-educative de calitate, ca la terminarea studiilor fiecare copil de aici să fie mândru că a fost elevul şcolii din Micherechi. Îmi propun să întreţin legături cât mai bune şi strânse cu toate şcolile generale româneşti, precum şi cu şcolile maghiare din zona noastră. Voi căuta să avem cât mai multe proiecte cultural-educative atât în Ungaria cât şi în România, copiii noştri să aibă cât mai multe legături cu Ţara-Mamă, atât prin excursii, cât şi prin evenimente culturale. Pe de altă parte, îmi propun să întreţinem cât mai strânse legături cu familiile, pentru a le conştientiza că succesul şcolii în pregătirea copiilor în păstrarea limbii materne şi a identităţii româneşti poate fi garantat numai cu ajutorul lor, într-o colaborare strânsă dintre profesori şi familii.
E.Ş.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...