7 oct. 2017

„Predarea este cam singurul lucru pe care știu să-l fac foarte bine și îmi și place” - Convorbire cu Szabó Zsolt, noul lector al Catedrei de română a Universității de Științe din Seghedin

Universitatea de Științe din Seghedin a decis numirea lui Szabó Zsolt ca lector de limba română începând cu anul universitar 2017/2018. Szabó Zsolt, în vârstă de 34 de ani, este născut la Gheorgheni, în județul Harghita, și are limba maternă română. S-a format exclusiv la instituții de învățământ românești la Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Cluj, București și Craiova. Este doctor în filologie, obținându-și recent doctoratul cu disctinția Magna cum laude la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. A predat timp de 14 ani literatura română la Colegiul Tehnic Batthyány Ignác din Gheorgheni numai pentru elevi de naționalitate maghiară, la Seghedin însă întâmpină o nouă provocare – predă limba română pentru tineri de naționalitate română din Ungaria și „basic romanian” pentru studenți străini care se află în orașul de pe Tisa cu bursă Erasmus Plus. Profesorul Szabó Zsolt a fost invitatul emisiunii radiofonice „O voce românească”.


Pentru început, v-aş ruga să ne prezentaţi un CV al dumneavoastră. Veniţi din Secuime, de la Gheorgheni, dar limba maternă a dumneavoastră este limba română…
– Am venit din localitatea Gheorgheni, am 34 de ani, sunt proaspăt absolvent al unui doctorat, la Univesitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș, am predat la Colegiul TehnicBatthyány Ignác” timp de 14 ani la ciclul liceal, la clasele 9–12. Predarea este cam singurul lucru pe care știu să-l fac foarte bine și îmi și place.
Ați predat la clase de limbă maternă maghiară?
Da. Am considerat că întotdeauna un loc de muncă trebuie să fie în primul rând o provocare, pentru a avea parte de rata aceea de succes, pentru care încercăm în fiecare zi să fim mai buni și mai buni, și mai buni. Nu este ușor să predai româna la elevi care au ca limba maternă limba maghiară, dar nu este imposibil.
Mai ales în Secuime nu este ușor, nu?
Da.
Sau s-a schimbat situația în ultimii 20 de ani, să zicem?
Nu știu cum era în urmă cu 15 ani situația, în schimb eu am observat că s-a schimbat pe parcurs. O schimbare în bine, pentru că atât sistemul, cât și autoritățile din Secuime pun un accent mai mare pe predarea, învățarea limbii române. Nu mai există, sau cel puțin eu nu am mai întâlnit, mentalitatea de genul „noi nu avem nevoie de limba română pentru că noi suntem unguri, sau noi suntem secui”. Am înțeles că a fost cândva și această mentalitate, însă nu mai cred că există așa ceva. Ne aliniem la standardele europene, nu?
Să ne întoarcem la dumneavoastră. Spuneați că limba dumneavoastră maternă este cea română, dar aveți nume unguresc. Vă numiți Szabó Zsolt. Ne explicați vă rog?
Bineînțeles. Este o situație cel puțin bizară, pentru că în mediile românești toată lumea se miră că vorbesc românește și am nume unguresc, iar în mediul unguresc la fel, același lucru. Am fost crescut în comuna Voșlobeni, de lângă Gheorgheni, de către părinții mamei mele. Bunica din partea mamei era româncă. Am crescut acolo până la vârsta de șase ani, așadar am însușit limba română în proporție de 100%. La noi în casă se vorbea și limba maghiară, însă părinții mei au decis să merg la școală la secția de limba română. În Gheorgheni există un singur liceu, cu predare în limba română. Am fost elev al Liceului Teoretic „Sfântul Nicolae”, pe urmă la facultate am ales la fel secția română-engleză, și apoi toate formele de învățământ pe care le-am absolvit au fost în limba română. Limba maghiară am învățat-o cu ajutorul părinților, al prietenilor, al colegilor și, nu în ultimul rând, în mod autodidact, pentru că dacă voiam să citesc un anumit text trebuia să-mi sacrific timp mai mult pentru a înțelege cuvintele, pentru a le traduce. Însă la noi în zonă sunt mulți în astfel de situaţii. Eu cred că există o barieră la un moment dat, o barieră pe care, dacă nu o poți trece, rămâi blocat între cele două limbi.
Asta se întâmplă foarte des și în comunitatea românească din Ungaria... Familie aveți?
Da, am o familie foarte frumoasă, formată dintr-o soție, ea este profesoară la Colegiul TehnicBatthyány Ignác”. Acolo ne-am întâlnit, acolo ne-am cunoscut. Avem o fiică, Zsanett, de opt ani, ea este o pianistă în devenire. Azi pășește în clasa a doua în mod oficial, fiind prima zi de școală. Suntem o familie mică, o familie fericită… Am venit singur aici, pentru că am căzut de comun acord cu soția mea să aleg a-mi deschide viziunea, de a-mi face o altă viziune asupra predării limbii române și a alege acest post de la Seghedin. Să știți că aveam emoții, pentru că nu știam ce mă așteaptă. Nu știam cum va fi, nu știam ce fel de oameni mă așteaptă aici. Aveam emoții uriașe, pentru că știam că am doar de predat limba română aici și atât. Însă am avut un șoc în sens pozitiv, pentru că toată lumea de la Seghedin, începând cu doamna Mihaela Bucin, şefa Catedrei, până la colegii de la Catedră, inclusiv redacția de la radio „O voce românească”, domnul prof. Gheorghe Petrușan, am întâlnit oameni deschiși, ajutători, așa îi văd eu acum, care își doresc să integreze și pe altcineva în comunitatea lor. Aici am găsit prietenie și pe această cale vă mulțumesc la toți.
De ce ați decis să vă înaintați dosarul pentru acest post de lector?
Am văzut anunțul de la Institutul Limbii Române din București și am decis ca în anul școlar următor să fac și altceva, dintr-un alt punct de vedere. Și astfel mi-am întocmit dosarul, am participat la concursul organizat de ILR, am fost mai mulți pe post, nu a fost ușor, însă am ajuns să fiu eu lectorul de la Seghedin și mă bucură foarte mult acest fapt.
Cu ce planuri ați sosit?
Sper să las urmă de bunătate și sunt singur că și alți oameni vor păși după mine. Îmi doresc să realizez toate sarcinile, lucrurile pe care le voi face aici în Seghedin cât mai bine, cât mai corect pentru toată lumea.
În Ungaria anul universitar a început deja. Care este situația cu studenții?
Studenți nu avem foarte mulți, însă acei studenți puțini pe care îi avem sunt silitori, m-am întâlnit cu fiecare pe rând. Sunt dornici să învețe limba română. Avem studenți din mediul bilingv din Ungaria, din Micherechi și Jula, și, ca surpriză, s-au prezentat și studenți din Franța, Israel, Rusia, Italia. Sunt studenți veniți cu bursă Erasmus Plus, și își doresc să învețe limba română.
Ce o să predați la Catedră?
La Catedră predau deja fonetică și fonologie, noțiuni de gramatică, noțiuni de limbă și comunicare, tot ceea ce ține de limba română. Literatură nu predau deocamdată, acasă am predat numai literatură, aici este o experiență nouă.

Iulia Kaupert

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...