În ultima zi din luna septembrie, în fosta şcoală
românească din Jula (azi biblioteca orăşenească) s-au adunat foştii elevi ai
promoţiei 1963–1967 a Liceului N. Bălcescu din Jula. La întâlnire au participat
15 foşti elevi din totalul de 32, iar diriginte „onorific" a fost rugat să
fie domnul Gheorghe Marc, care le-a
fost diriginte în şcoala generală. Diriginta acestei clase de liceu, doamna Ana Crişan, de cinci ani nu mai este
printre noi, la fel cum şi patru dintre foştii colegi s-au mutat pe lumea
cealaltă. După un moment de reculegere, întâlnirea a continuat cu multe-multe
amintiri şi povestiri plăcute din anii de liceu şi din experienţele de viaţă...
Cum a remarcat unul dintre participanţi, toamna este cel
mai potrivit anotimp pentru a aniversa o jumătate de secol de la despărţirea de
anii de liceu, cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om. Ziua de 30
septembrie a fost o zi de toamnă minunată, numai bună pentru a depăna amintiri
nostalgice. Alături de foştii elevi ai promoţiei 1963–1967 s-au aflat trei
dintre profesorii lor de odinioară: Iuliana
Jurău Rad, Ion Budai şi Gheorghe Marc.
Recunosc, unele poveşti de viaţă eu le cunoşteam deja,
deoarece am participat şi la întâlnirea acestei clase de liceu de acum cinci
ani (având o legătură personală, pentru că mama mea a fost eleva acestei
promoţii). Oricât aş fi crezut însă că mă voi plictisi, am petrecut ore plăcute
ascultând poveştile de viaţă şi amintirile din băncile şcolii ale celor
prezenţi la întâlnirea de promoţie. Au răspuns prezent la citirea catalogului
următorii: Gheorghe B. Zsíros (originar
din Bedeu), Magdalena Unc (Cenadul
Unguresc), Maria Trippon (Apateu), Maria Pui (Micherechi), Gheorghe Papp (Apateu), Ana Munteanu (Jula), Maria Oros (Micherechi), Cornelia Mocan (Chitighaz), Petru Mihok (Otlaca-Pustă), Doina Misaroş (Jula), Teodor Kozma (Micherechi), Maria Gros (Chitighaz), Maria Magdalena Ţirle (Micherechi), Vasile
Banyuta (Vecherd) şi Maria Aletean (Chitighaz).
În paranteze am însemnat localităţile de unde au
sosit în urmă cu 50 de ani elevii din această clasă, nu locurile unde trăiesc
ei azi, demonstrând că, pe acele vremuri, clasa era alcătuită din tineri care au venit din aproape toate
localităţile româneşti din Ungaria, din satele bihorene şi până în cele din
judeţul Ciongrad. Erau unii care nici nu cunoşteau limba română… Alţii au venit
de-acasă ştiind limba română, dar mai puţin pe cea maghiară. Mulţi dintre ei
şi-au făcut o carieră cu ajutorul limbii române. Alţii doar după mai multe
decenii de la terminarea liceului şi-au dat seama că le este utilă în viaţă
folosirea limbii române.
Un moment impresionant a fost când la finalul
întâlnirii foştii elevi au cântat câteva melodii, în română, în maghiară şi una
în limba rusă, învăţate cu decenii în urmă.
Ora de diriginţie de la fosta şcoală a continuat la
restaurant, la masa albă, cu depănarea amintirilor comune şi a poveştilor de
viaţă.
E.Ş.
Comentarii
Trimiteți un comentariu