1 nov. 2017

Cât, ce și în ce limbă cuvântă naţionalităţile în Parlamentul de la Budapesta?

Revista ştiinţifică trimestrială REGIO, editată de Institutul de Cercetare a Naţionalităţilor din cadrul Academiei Maghiare de Ştiinţe a publicat în numărul 3/2017 un studiu referitor la influenţa purtătorilor de cuvânt ai naţionalităţilor asupra ordinii de zi a Parlamentului de la Budapesta. Articolul semnat de politologul M. Balázs Ágnes, cu titlul „Szólnak a szószólók?” („Cuvântă purtătorii de cuvânt?”) trage câteva concluzii care ar putea da de gândit pentru alegerile viitoare: în marea majoritate a cazurilor o problemă este mai degrabă rezolvată atunci când ajunge în competenţa unui parlamentar cu origini de naţionalitate, decât de către un purtător de cuvânt care nu are drept de vot; interpelările purtătorilor de cuvânt ai naţionalităţilor sunt foarte reduse la număr, fapt care se datorează şi restricțiilor referitoare la posibilitatea acestora de a lua cuvântul doar când e vorba de vreun subiect legat direct de naţionalităţi. Odată cu apariţia instituţiei purtătorilor de cuvânt ai naţionalităţilor au crescut în primul rând cheltuielile bugetare necesare acestei comisii de parlamentari.


Articolul semnalează de la bun început că problema reprezentanţei parlamentare a naţionalităţilor din ţară a apărut ca o necesitate imediat după schimbarea sistemului, soluţionarea acesteia s-a putut înfăptui numai după adoptarea Legii electorale din 2011. Această lege cuprinde însă nişte condiţii cărora nicio naţionalitate nu a putut face faţă la alegerile din 2014, astfel nici una dintre cele 13 naţionalităţi nu are parlamentar cu drepturi depline, ci doar aşa-numiţi „purtători de cuvânt” (szószóló), care nu au drept de vot, funcţionează doar în cadrul Comisiei pentru Naţionalităţi şi pot lua cuvântul la şedinţele plenare doar când este vorba de vreo problemă legată de naţionalităţi.
Cercetarea a comparat perioada electorală 2010–2014 cu cea de acum în ceea ce priveşte numărul interpelărilor şi întrebărilor legate de naţionalităţi, precum şi faptul dacă a crescut sprijinul financiar acordat naţionalităţilor de când există instituţia purtătorilor de cuvânt.



Cum se face că doar românul tace?
În ultimii trei ani de ciclu electoral, din 6 mai 2014 şi până pe 8 mai 2017, în Parlament au fost rostite în total 20.575 interpelări ale deputaţilor sau purtătorilor de cuvânt. Din acest total, doar 126 de interpelări au sosit din partea purtătorilor de cuvânt al naţionalităţilor. Tabelul alăturat prezintă numărul intervenţiilor plenare ale fiecărui reprezentant în parte. Codaşul listei este reprezentantul românilor, Traian Kreszta, care în primii trei ani de mandat nicio singură dată nu a luat cuvântul la şedinţele plenare ale Parlamentului.
Menţionăm că faţă de situaţia din 8 mai a.c., până la ora actuală (24 octombrie 2017), numărul total al interpelărilor naţionalităţilor a crescut la 144, deoarece neamţul Ritter a mai vorbit de 9 ori, slovena Kissné de 3 ori, sârbul Ljubomir de 2 ori, iar slovacul Fuzik, bulgarul Varga şi ucraineanca Hartyanyi au mai vorbit o dată, precum şi românul Kreszta a avut o luare de cuvânt în ziua de 4 octombrie 2017. În acest fel, noi, românii i-am ajuns în urmă pe ţigani, în privinţa numărului de interpelări parlamentare (n.red.).



Singura luare de cuvânt a lui Kreszta n-a fost despre noi
În ziua de 4 octombrie, Parlamentul de la Budapesta a dezbătut în şedinţă plenară Raportul pe anul 2016 al Ombudsmanului pentru drepturile fundamentale cetăţeneşti, referitor la activitatea acestuia şi a adjuncţilor săi, printre care se află şi cel responsabil cu drepturile naţionalităţilor. Traian Kreszta a transmis poziţia Comisiei Parlamentare a Naţionalităţilor, care a apreciat că Ombudsmanul şi adjuncţii săi au desfăşurat o activitate consistentă, cu rezultate remarcabile. Acesta a trecut în revistă în special câteva dintre activităţile adjunctului dr. Szalayné dr. Sándor Erzsébet, care a rezolvat în cursul anului trecut cu 50% mai multe cazuri legate de respectarea drepturilor naţionalităţilor, a întreţinut relaţii strânse cu organizaţiile naţionalităţilor, a făcut numeroase vizite la toate cele 13 naţionalităţi, etc.

N-ar trebui să fie purtătorii de cuvânt un exemplu și o încurajare pentru folosirea limbii materne?
Revenind la studiul realizat de politologul M. Balázs Ágnes, acesta a analizat şi limba în care purtătorii de cuvânt ai naţionalităţilor au luat cuvântul. Reprezentanţii romilor şi ai armenilor au vorbit numai în limba maghiară, pe când cei mai mulţi şi-au început discursul în limba maternă trecând apoi la cea maghiară. Reprezentantul slovenilor este singurul care a avut un discurs ţinut în totalitate în limba sa maternă. Politologul maghiar subliniează că vorbirea în limba naţionalităţilor în Parlament este foarte rară, având în primul rând doar un rol de a atrage atenţia.
În încheierea studiului, M. Balázs Ágnes consideră că ar fi necesar de cercetat în viitor şi activitatea Comisiei Parlamentare a Naţionalităţilor. Pentru a trage concluzii mai elocvente, analiza ar trebui reluată şi la încheierea acestui prin ciclu parlamentar al purtătorilor de cuvânt.

E. Şimon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...