Excursie de toamnă în România

Este ora 5 și jumătate dimineața, ziua de 16 octombrie, anul 2017. Ceasul sună la mai mulți, care mergem în excursie în România.Trebuie să ne trezim, pentru că astăzi avem de mers mai multe sute de kilometri. Grupul nostru, format din turiști, membri ai comunităţii românilor din Ungaria, este alcătuit din 17 de persoane. Programul nostru s-a realizat în organizarea Autoguvernării Româneşti din Szentendre.

Ne întălnim la „Népliget” și nu peste mult timp fiecare avem deja locurile ocupate. Ori lângă geam, ori – care așa vrea – mai spre fața microbuzului.

În doar câteva ore am și ajuns până la frontiera de la Nădlac, dar abia se simte că suntem la graniță, căci nu este mare diferenţă între „pământul românesc” şi „pământul unguresc”. Doar după Arad, spre Deva, începem să zărim munții. Nu peste mult ajungem la Cetatea Deva, unde am urcat şi noi cu funicularul. Aici am avut o panoramă extraordinară, de unde se vedea până și Câmpul Pâinii, unde s-a petrecut renumita bătălie, unde ardelenii au învins armata otomană. Chiar lângă cetate se află clubul sportiv de gimnastică din Deva, unde de fapt și în zilele de astăzi se desfășoară pregătirea echipei româneşti de gimnastică. Pe vremuri, în această sală se ducea la antrenamente și Nadia Comăneci.

În prima zi spre seară, după Deva, am ajuns la Hunedoara, unde am dormit o noapte și după cafeaua de dimineață ne-am dus să vizităm Castelul Huneazilor. Această clădire este, de fapt, originalul castelului din Budapesta (Vajdahunyad vára), care este o „copie” mai mică a castelului din Hunedoara. Aici am văzut ce arhitectură binegândită și imensă au stăpânit constructorii pe vremuri. Lângă intrare se află temnița cu ușa originală din lemn și obiectele de tortură contemporană.

A doua și a treia noapte am petrecut-o la Brașov, unde ne-am plimbat prin oraș, am vizitat Biserica Neagră și statuia marelui preot și învățător Honterus.

Din Brașov am făcut excursii la Castelul Bran și la Castelul Peleș. La Castelul Bran am aflat lucruri interesante despre istoria clădirii, în legătură cu familia regală. Mulțumită familiei regale am putut admira niște mobiliere formidabile cu detalii grațioase și construcții foarte caracteristice, cum sunt de pildă cuptoarele din clădire și dormitorul Reginei Maria. Pentru mine, personal, Castelul Bran mi s-a părut ca un castel „vrăjit”, deoarece clădirea este plină cu colțuri, cu uși, cu coridoare așa bine proiectate și legate una de alta, încât după ghidaj și eu am fost puțin vrăjită.

La Castelul Peleș am avut aceeași senzație ca la Castelul Bran, din cauza locului plin de istoriei și artă românească. România a dobândit prin aceste clădiri o comoară unică. La Castelul Peleș am descoperit și viața de fiecare zi a familiei regale, cu băi particulare, cu scări secrete și săli, sufragerii oficiale unde s-a petrecut viața oficială regală. A fost un lucru incredibil că am avut ocazia să ne plimbăm și noi prin spații unde cu câteva decenii în urmă regele şi regina României primeau vizite ale unor nobili europeni. La Sinaia, spre castel, și drumul a fost puțin mai emoționant din cauza ascensiunii, dar noi deja după trei zile am fost antrenați cu aceste fenomene.

La Sibiu am avut timp doar pentru un singur muzeu, dar acest muzeu ne-a lăsat impresii de neuitat. Este vorba de muzeul din Palatul Brukenthal. Acolo am văzut expuse picturi foarte valoroase și din arta românească (Andreescu, Grigorescu, Aman, Iser, Tonitza, Luchian, Pallady,etc), dar și din arta europeană (van Eyck, Bruegel, Van Dick, Tiziano, Cranach, etc.). Dacă la Peleș și la Bran puteam să ne simțim în cadrul unei ore de istorie, la Brukenthal am putut să ne simțim în cadrul unei ore de istoria artei.

În drum spre casă, ca să ne mai bucurăm puţin de aerul curat și ca să mai vedem peisajul extraordinar al munţilor, ne-am dus la Păltiniș. Aici doar cu telefericul nu am avut noroc, pentru că era în pauză, dar drumul spre pârtii a fost plin de farmec din cauza frunzelor, care îmbrăcau natura în toate culorile lumii.

A cincea zi ne-am întors iarăși la „Népliget”, în Budapesta. Eram mai obosiți, dar plini cu amintiri foarte frumoase și cu sute de bucăți de batoane de ciocolăți, căci doar pe lângă locurile culturale şi istorice am mai descoperit și alimentele specifice din România, cum ar fi ciorba de burtă, papanașii, mititeiul, mămăliga, şi multe alte bunătăţi.

Adela Kiss, Budapesta

(Foto: Ana Borbély)