10 nov. 2017

În timp ce bisericile din estul Europei stau în ruine, cele din vest se reprofilează

E destul de interesant să credem că bisericile din estul Europei, incluzând pe cele din Ungaria și România, sunt în cea mai bună stare, din această cauză m-am gândit să vă prezint modelul capitalist modern cu termenul de biserică din vestul Europei, prin care se diferă de cele din est.
În timp ce lăcașele noastre de cult stau să cadă sau de mai mulți ani sunt în construcții de renovare, altele fiind închise din cauza enoriașilor tot mai puțini sau, în cele mai nefericite cazuri, demolate fără să fi lăsat vreo urmă în spate, bisericile din vestul Europei şi unii dintre conducătorii lor au tras o concluzie cât se poate de interesantă, dar totodată neobişnuită în ochii nostri. În loc de a face praf și pulbere din acel loc destinat închinării și pentru a se menține financiar, aceștia au format „biserica modernă”, cea transformată de exemplu în: restaurant, pub, berărie, care să folosească ca loc de distracție, unele dintre ele având un loc special și separat destinat închinării enoriașilor, altele din nefericire neavând acest privilegiu, ulterior pierzându-și scopul intițial pentru care a fost ridicată. Trist, dar cu totul adevărat.

Senzația aceea când te plimbi pe străzile orașelor vest-europene admirând priveliștea parcă fascinantă și dintr-odată te lovești de ceva care întrece toate limitele, neputând să nu îți întorci privirea și să te asiguri că vezi bine. O mulțime de țări, care nu pun preț pe ceea ce se întâmplă în realitate, ignorând total cultele religioase, pentru a putea rezista au fost nevoite de a se reprofila și adapta cerințelor epocii. Deoarece trăim într-o epocă în care biserica este văzută ca o simplă clădire și nu un loc de închinare, alinare sufletească, în care ne putem adăposti de rău, în epoca unde a te închina este oarecum o rușine sau o prostie, biserica rămâne pe zi ce trece cu tot mai puțini enoriași care să creadă în cuvântul lui Dumnezeu și tot ceea ce înseamnă a fi credincios, a crede, respectiv a îți oferi o mică părticică din viață pentru a fi mai bun. Comparativ cu modelul est-european, care și până în zilele noastre în majoritatea țărilor bisericile și-au menținut cu bune și rele caracteristica pentru care au și fost concepute, poate peste puteri omenești de către strămoși, numai pentru ca generațiile următoare să se poată valida ca și națiune, respectiv simțământul la apartenența de neamul din care făcea parte.




Chiar dacă au fost și încă sunt prezente vremuri nu prea luminate în acea parte a continentului, atât oamenii cât și autoritățile religioase nu și-au pierdut cumpătul de a le reprofila, transforma, ceea ce este un bun exemplu pentru multe regiuni și țări ale globului pământesc, astfel dând dovadă încă odată că valorile culturale și religioase ale unui popor numai atunci rămân valori, dacă le ocrotim de diferitele influențe venite din țările mai bine dezvoltate.
Comparația dintre cele două părţi ale Europei se poate vedea astfel prin faptul că termenul de biserică în vest este asociat cu locul de distracție, în timp ce în est e acel loc unde îți poți găsi răspunsul la alinarea sufletească. Cert este faptul că mai există unele locuri de închinare în vest, dar sunt mai mult sau mai puțin nesemnificative, aproape inexistente, odată cu ele dispărând și aspectul rustic și unic glorios de altădată ce îi fascinează mereu pe turiștii veniți din acea parte a continentului pentru a vizita diferitele regiuni ale statelor est-europene unde, din întâmplare, descoperă aceste construcții minunate, parcă neatinse de scurgerea veacurilor.
Un lucru este sigur: poporul român s-a născut creştin şi cu siguranţă va rămâne pentru mult timp de acum încolo.

Andrei Sebastian Csiplo, Cluj

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...