E destul de interesant să credem că bisericile din estul
Europei, incluzând pe cele din Ungaria și România, sunt în cea mai bună stare,
din această cauză m-am gândit să vă prezint modelul capitalist modern cu
termenul de biserică din vestul Europei, prin care se diferă de cele din est.
În timp ce lăcașele noastre de cult stau să cadă sau de
mai mulți ani sunt în construcții de renovare, altele fiind închise din cauza
enoriașilor tot mai puțini sau, în cele mai nefericite cazuri, demolate fără să
fi lăsat vreo urmă în spate, bisericile din vestul Europei şi unii dintre
conducătorii lor au tras o concluzie cât se poate de interesantă, dar totodată
neobişnuită în ochii nostri. În loc de a face praf și pulbere din acel loc
destinat închinării și pentru a se menține financiar, aceștia au format „biserica
modernă”, cea transformată de exemplu în: restaurant, pub, berărie, care să
folosească ca loc de distracție, unele dintre ele având un loc special și
separat destinat închinării enoriașilor, altele din nefericire neavând acest
privilegiu, ulterior pierzându-și scopul intițial pentru care a fost ridicată.
Trist, dar cu totul adevărat.
Senzația aceea când te plimbi pe străzile orașelor vest-europene
admirând priveliștea parcă fascinantă și dintr-odată te lovești de ceva care
întrece toate limitele, neputând să nu îți întorci privirea și să te asiguri că
vezi bine. O mulțime de țări, care nu pun preț pe ceea ce se întâmplă în realitate,
ignorând total cultele religioase, pentru a putea rezista au fost nevoite de a
se reprofila și adapta cerințelor epocii. Deoarece trăim într-o epocă în care
biserica este văzută ca o simplă clădire și nu un loc de închinare, alinare
sufletească, în care ne putem adăposti de rău, în epoca unde a te închina este
oarecum o rușine sau o prostie, biserica rămâne pe zi ce trece cu tot mai
puțini enoriași care să creadă în cuvântul lui Dumnezeu și tot ceea ce înseamnă
a fi credincios, a crede, respectiv a îți oferi o mică părticică din viață
pentru a fi mai bun. Comparativ cu modelul est-european, care și până în zilele
noastre în majoritatea țărilor bisericile și-au menținut cu bune și rele
caracteristica pentru care au și fost concepute, poate peste puteri omenești de
către strămoși, numai pentru ca generațiile următoare să se poată valida ca și
națiune, respectiv simțământul la apartenența de neamul din care făcea parte.
Chiar dacă au fost și încă sunt prezente vremuri nu prea
luminate în acea parte a continentului, atât oamenii cât și autoritățile
religioase nu și-au pierdut cumpătul de a le reprofila, transforma, ceea ce
este un bun exemplu pentru multe regiuni și țări ale globului pământesc, astfel
dând dovadă încă odată că valorile culturale și religioase ale unui popor numai
atunci rămân valori, dacă le ocrotim de diferitele influențe venite din țările
mai bine dezvoltate.
Comparația dintre cele două părţi ale Europei se poate
vedea astfel prin faptul că termenul de biserică în vest este asociat cu locul
de distracție, în timp ce în est e acel loc unde îți poți găsi răspunsul la
alinarea sufletească. Cert este faptul că mai există unele locuri de închinare
în vest, dar sunt mai mult sau mai puțin nesemnificative, aproape inexistente,
odată cu ele dispărând și aspectul rustic și unic glorios de altădată ce îi
fascinează mereu pe turiștii veniți din acea parte a continentului pentru a
vizita diferitele regiuni ale statelor est-europene unde, din întâmplare,
descoperă aceste construcții minunate, parcă neatinse de scurgerea veacurilor.
Un lucru este sigur: poporul român s-a născut creştin şi
cu siguranţă va rămâne pentru mult timp de acum încolo.
Andrei
Sebastian Csiplo, Cluj
Comentarii
Trimiteți un comentariu