5 feb. 2018

100 de ani de la acordarea ultimelor burse ale Fundaţiei Gojdu

Cel mai renumit portret
al lui Emanuil Gojdu a fost realizat
de pictorul Barabás Miklós
Fiecare început de februarie ne aminteşte de Emanuil Gojdu. Renumitul avocat şi filantrop din capitala Ungariei, s-a născut în Oradea şi a murit în Pesta într-o zi de februarie. Lumina zilei a văzut-o pe 9 februarie 1802, într-o casă din vecinătatea Bisericii cu Lună din Oradea, fiind al doilea copil al unei familii de origine aromână, cu rădăcini din oraşul Moscopole din Macedonia. Sfârşitul vieţii l-a găsit pe avocatul Emanuil Gojdu în Pesta, pe 3 februarie 1870. În ziua de 5 februarie a fost înmormântat în cripta familiei Gojdu aflată în cimitirul Kerepesi din Budapesta. Testamentul acestui mare mecena al culturii române a contribuit foarte mult la întărirea intelectualităţii române din Ungaria şi Transilvania prin acordarea burselor de studii în perioada 1870–1918. Ultimele burse ale Fundaţiei Gojdu au fost distribuite acum 100 de ani.

După o frumoasă carieră de avocatură, Gojdu a fost unul dintre cei mai renumiţi avocaţi din Pesta de pe la mijlocul secolulu al XIX-lea. El a fost primul jurist, care în anul 1827 a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acţiunilor judecătoreşti din Pesta şi Buda, asigurându-şi prin aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria. Gojdu a fost şi un bun administrator al veniturilor sale, banii investindu-i în mai multe imobile în centrul Budapestei. Totuşi, numele lui nu pentru asta a rămas înscris pe veci în istoria românilor din Ungaria şi Transilvania ci pentru renumitul lui Testament, prin care a depus bazele Fundaţiei Gojdu, o fundaţie care i-a ajutat cu burse pe tinerii studioşi de religie ortodoxă din Ungaria şi Transilvania.

Casa natală a lui Gojdu se află lângă Biserica cu Lună din Oradea
Prin activitatea sa, Gojdu a cunoscut o serie de intelectuali români din Pesta, şi prin ei a luat cunoştinţă de aspiraţiile culturale ale românilor din imperiu. Tot atunci, Emanuil Gojdu l-a cunoscut şi a legat o strânsă prietenie cu studentul la drept, Anastasiu Şaguna, viitorul mitropolit al Ardealului. Mediul cultural şi religios în care a trăit, i-au conturat lui Emanuil Gojdu o personalitate profund ataşată de interesele naţiunii sale. Gojdu sprijinea apariţia tipăriturilor româneşti, editate la Buda.

Gojdu pe coperta revistei „Familia” a lui Iosif Vulcan (din martie 1866)

Ca om cu avere îndeplinea multe funcţii sociale şi publice. A fost membru al unor societăţi culturale, printre altele a fost şi membru fondator al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), societate întemeiată de mitropolitul Andrei Şaguna în 1861, la Sibiu.

În anul 2004, guvernele de la Budapesta şi Bucureşti anunţau că vor înfiinţa o fundaţie comună româno-maghiară „în spiritul lui Emanuil Gojdu şi al prieteniei dintre cele două popoare”. Din promisiunea politică a rămas doar această placă memorială, aşezată în ziua de 25 aprilie 2004 la intrarea în Curţile Gojdu (str. Király nr. 13), fostele clădiri ale Fundaţiei Gojdu.

Prima reprezentanţă a Fundaţiei Gojdu a fost aleasă în 1870, între membrii ei aflându-se şi mitropolitul Andrei Şaguna. Respectând hotărârile testamentare ale lui Gojdu, reprezentanţa a acordat burse, începând cu anul 1871. Printre bursierii Fundaţiei Gojdu s-au aflat oameni de cultură, savanţi şi oameni politici de mai târziu, între care: Victor Babeş, Valeriu Branişte, Octavian Goga, Silviu Dragomir, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Aurel Lazăr, Aurel Vlad, Virgil Oniţiu, Nicolae Zigre, Teodor Neş, Petru Groza, Constantin Daicoviciu şi mulţi alţii.

Cu ocazia bicentenarului naşterii lui Gojdu, românii din Budapesta au aşezat o placă memorială pe clădirea din str. Holló nr. 8, în care se află Capela ortodoxă română din Budapesta, dăruită pentru credincioşii ortodocşi români de către Fundaţia Gojdu

După Primul Război Mondial, averea Fundaţiei Gojdu a rămas aproape în întregime în Ungaria. Reprezentanţa fundaţiei funcţiona la Sibiu, iar Administraţia bunurilor se afla la Budapesta. În urma conferinţei de la Haga (august 1929), în 1930, s-a semnat la Paris un acord între România şi Ungaria, referitor la Fundaţia Gojdu. În baza acestui acord, a avut loc o serie de negocieri între guvernul maghiar şi guvernul român. Negocierile au fost suspendate însă odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, iar soarta Fundaţiei Gojdu a rămas pe veci nerezolvată şi uitată.

E.Ş.

Monumentul funerar al lui Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...