 |
| Cel mai renumit portret al lui Emanuil Gojdu a fost realizat de pictorul Barabás Miklós |
Fiecare început de februarie ne aminteşte de Emanuil Gojdu.
Renumitul avocat şi filantrop din capitala Ungariei, s-a născut în Oradea şi a
murit în Pesta într-o zi de februarie. Lumina zilei a văzut-o pe 9 februarie
1802, într-o casă din vecinătatea Bisericii cu Lună din Oradea, fiind al doilea
copil al unei familii de origine aromână, cu rădăcini din oraşul Moscopole din
Macedonia. Sfârşitul vieţii l-a găsit pe avocatul Emanuil Gojdu în Pesta, pe 3
februarie 1870. În ziua de 5 februarie a fost înmormântat în cripta familiei
Gojdu aflată în cimitirul Kerepesi din Budapesta. Testamentul acestui mare
mecena al culturii române a contribuit foarte mult la întărirea
intelectualităţii române din Ungaria şi Transilvania prin acordarea burselor de
studii în perioada 1870–1918. Ultimele burse ale Fundaţiei Gojdu au fost
distribuite acum 100 de ani.
După o frumoasă carieră de avocatură, Gojdu a fost unul dintre cei mai
renumiţi avocaţi din Pesta de pe la mijlocul secolulu al XIX-lea. El a fost
primul jurist, care în anul 1827 a înlocuit limba latină cu cea maghiară în
intentarea acţiunilor judecătoreşti din Pesta şi Buda, asigurându-şi prin
aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria. Gojdu a fost şi un bun
administrator al veniturilor sale, banii investindu-i în mai multe imobile în
centrul Budapestei. Totuşi, numele lui nu pentru asta a rămas înscris pe veci
în istoria românilor din Ungaria şi Transilvania ci pentru renumitul lui
Testament, prin care a depus bazele Fundaţiei Gojdu, o fundaţie care i-a ajutat
cu burse pe tinerii studioşi de religie ortodoxă din Ungaria şi Transilvania.
 |
| Casa natală a lui Gojdu se află lângă Biserica cu Lună din Oradea |
Prin activitatea sa, Gojdu a cunoscut o
serie de intelectuali români din Pesta, şi prin ei a luat cunoştinţă de
aspiraţiile culturale ale românilor din imperiu. Tot atunci, Emanuil Gojdu l-a
cunoscut şi a legat o strânsă prietenie cu studentul la drept, Anastasiu
Şaguna, viitorul mitropolit al Ardealului. Mediul cultural şi religios în care
a trăit, i-au conturat lui Emanuil Gojdu o personalitate profund ataşată de
interesele naţiunii sale. Gojdu sprijinea apariţia tipăriturilor româneşti, editate
la Buda.
 |
| Gojdu pe coperta revistei „Familia” a lui Iosif Vulcan (din martie 1866) |
Ca om cu avere îndeplinea multe funcţii sociale şi
publice. A fost membru al unor
societăţi culturale, printre altele a fost şi membru fondator al Asociaţiei
Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA),
societate întemeiată de mitropolitul Andrei Şaguna în 1861, la Sibiu.
 |
| În anul 2004, guvernele de la Budapesta şi Bucureşti anunţau că vor înfiinţa o fundaţie comună româno-maghiară „în spiritul lui Emanuil Gojdu şi al prieteniei dintre cele două popoare”. Din promisiunea politică a rămas doar această placă memorială, aşezată în ziua de 25 aprilie 2004 la intrarea în Curţile Gojdu (str. Király nr. 13), fostele clădiri ale Fundaţiei Gojdu. |
Prima reprezentanţă a Fundaţiei Gojdu a fost aleasă în
1870, între membrii ei aflându-se şi mitropolitul Andrei Şaguna. Respectând
hotărârile testamentare ale lui Gojdu, reprezentanţa a acordat burse, începând
cu anul 1871. Printre bursierii Fundaţiei Gojdu s-au aflat oameni de cultură,
savanţi şi oameni politici de mai târziu, între care: Victor Babeş, Valeriu
Branişte, Octavian Goga, Silviu Dragomir, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Aurel Lazăr,
Aurel Vlad, Virgil Oniţiu, Nicolae Zigre, Teodor Neş, Petru Groza, Constantin
Daicoviciu şi mulţi alţii.
 |
| Cu ocazia bicentenarului naşterii lui Gojdu, românii din Budapesta au aşezat o placă memorială pe clădirea din str. Holló nr. 8, în care se află Capela ortodoxă română din Budapesta, dăruită pentru credincioşii ortodocşi români de către Fundaţia Gojdu |
După Primul Război Mondial, averea Fundaţiei Gojdu a
rămas aproape în întregime în Ungaria. Reprezentanţa fundaţiei funcţiona la
Sibiu, iar Administraţia bunurilor se afla la Budapesta. În urma conferinţei de
la Haga (august 1929), în 1930, s-a semnat la Paris un acord între România şi
Ungaria, referitor la Fundaţia Gojdu. În baza acestui acord, a avut loc o serie
de negocieri între guvernul maghiar şi guvernul român. Negocierile au fost
suspendate însă odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, iar
soarta Fundaţiei Gojdu a rămas pe veci nerezolvată şi uitată.
E.Ş.
 |
Monumentul funerar al lui
Gojdu din cimitirul Kerepesi din Budapesta
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu