„Parcă ne-am ţine oglinda unul altuia” - Dialog între scriitori români şi maghiari, la Festivalul Internaţional de Carte din Budapesta


Ca în fiecare an, la sfârşitul lunii aprilie, şi în primăvara acestui an, în perioada 19–22 aprilie, Budapesta a fost gazda Festivalului Internaţional de Carte. Evenimentul a ajuns în 2018 la cea de-a XXV-a ediţie şi a fost organizat tot în Complexul Millenaris. Acest festival internaţional găzduieşte anual aproximativ 100 de autori din 25 de ţări, peste 400 de autori maghiari, oameni de ştiinţă, oferind publicului cititor ocazia întâlnirii cu autorii preferaţi, lansări şi prezentări de carte, mese rotunde şi dezbateri.

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale din România, împreună cu Institutul Cultural Român Budapesta a organizat şi în acest an standul oficial al României, prin prezentări de cărţi, dialoguri între scriitori români şi maghiari. Invitaţii standului României au fost scriitorii Ana Maria Sandu şi Dan Lungu, iar moderatorul dialogurilor purtate a fost criticul literar Alexandru Goldiş. Au fost lansate trei volume traduse în limba maghiară: o selecţie de poeme de Nichita Stănescu (în traducerea Zsuzsannei Kiss), romanul „Omoară-mă!” („Ölj meg!”) de Ana Maria Sandu şi romanul „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” („A kislány, aki Istent játszott”) de Dan Lungu. Cele două romane au fost traduse de Koszta Gabriella. Lansările acestor volume traduse în limba maghiară au prilejuit şi dialoguri între scriitorii români Ana Maria Sandu şi Dan Lungu, dar şi un dialog între Dan Lungu şi scriitorul maghiar Dragomán György, originar tot din România.



În dialogul dintre cei doi scriitori români s-au abordat aspecte ale statutului literaturii române şi statutul scriitorului român, precum s-a vorbit şi despre libertatea de exprimare şi cenzură înainte de anii 1990, şi despre reconfigurarea scriitorului român după 1990. S-a mai discutat şi despre relaţia editor-redactor-autor, relaţie care după 1990 s-a deplasat din sfera politicului spre piaţă. Multe din temele abordate de scriitorii de azi din România sunt stimulate de absurdul cotidian, de aceea România a devenit şi un paradis ficţional, după cum s-a afirmat în cadrul dialogurilor. S-a mai menţionat că este suficient să fii realist în România ca să fii scriitor suprarealist.
Un dialog foarte interesant a avut loc între scriitorul Dan Lungu şi Dragomán György. Cei doi autori se cunosc deja, nu au fost la prima întâlnire. Au mărturisit că şi-au descoperit afinităţi şi complementarităţi comune. Scriitorul maghiar a precizat că, atunci când a citit romanul lui Dan Lungu, a descoperit aceeaşi atmosferă şi viaţă pe care o trăise cu un deceniu mai devreme şi pe care a ilustrat-o în romanul său „Regele alb” („A fehér király”). A arătat că romanul „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” e scris foarte amănunţit, ceea ce trădează mult talent. „Eu am plecat din România înainte de acţiunea cărţii lui Lungu. Nu mi-am putut imagina cum a putut fi viaţa copiilor după 1990, în anii tranziţiei, în acei ani turbulenţi. Cartea lui Lungu este o continuare a copilăriei pe care noi am trăit-o în România, înainte de 1990. Atunci când am scris »Regele alb«, mi-aş fi dorit să scriu o scenă în care nu se întâmplă nimic, iar băiatul, eroul meu, se urcă undeva, pe un acoperiş, şi nu se întâmplă nimic. Acest lucru lipseşte din romanul meu, pentru că nu ştiam cum să-l introduc. Şi iată, l-am găsit acum, după câţiva ani, în romanul lui Dan Lungu.”


Dan Lungu a arătat că relaţia sa cu literatura maghiară e la fel ca relaţia sa cu romanul „Regele alb”, deoarece consideră că, în anumite puncte, se completează. „Parcă ne-am ţine oglinda unul altuia”, a precizat Lungu.
La prezentarea cărţii, actriţa Csoma Judit de la Teatrul „Katona József” din Budapesta a citit câteva fragmente din romanul tradus în maghiară. Csoma Judit este şi cea care joacă pe scena Teatrului „Katona” monodrama „Egy komcsi nyanya vagyok”, scrisă pe baza romanului „Sunt o babă comunistă” de Dan Lungu, în traducerea lui Koszta Gabriella. Spectacolul de la „Katona” este jucat şi în aceste zile, pe 2 iunie ajungând la cea de-a 100-a reprezentaţie.
Traducătoarea Koszta Gabriella a fost numită de către editorul Kőrössi P. József ca fiind o adevărată „ambasadoare a literaturii contemporane române în Ungaria”. „Mi-aş dori foarte mult să fiu un agent dublu, şi să transmit şi valorile literaturii maghiare contemporane către publicul cititor din România.” Subiectul romanului „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” are tot mai multă actualitate şi pentru cei din Ungaria, deoarece Ungaria doar acum se loveşte de problema tot mai acută a migraţiei economice, ceea ce România a trăit-o deja de mai bine de un deceniu. Koszta Gabriella a mai arătat că traducerile reciproce în română şi maghiară ajută la autocunoaştere, iar artele, printre care şi literatura, repară ceea ce strică politica.
Gabriela Elekes – Eva Şimon

Comentarii