„Parcă ne-am ţine oglinda unul altuia” - Dialog între scriitori români şi maghiari, la Festivalul Internaţional de Carte din Budapesta
Ca în fiecare an,
la sfârşitul lunii aprilie, şi în primăvara acestui an, în perioada 19–22
aprilie, Budapesta a fost gazda Festivalului Internaţional de Carte.
Evenimentul a ajuns în 2018 la cea de-a XXV-a ediţie şi a fost organizat tot în
Complexul Millenaris. Acest festival internaţional găzduieşte anual aproximativ
100 de autori din 25 de ţări, peste 400 de autori maghiari, oameni de ştiinţă,
oferind publicului cititor ocazia întâlnirii cu autorii preferaţi, lansări şi
prezentări de carte, mese rotunde şi dezbateri.
Ministerul Culturii
şi Identităţii Naţionale din România, împreună cu Institutul Cultural Român Budapesta
a organizat şi în acest an standul oficial al României, prin prezentări de
cărţi, dialoguri între scriitori români şi maghiari. Invitaţii standului
României au fost scriitorii Ana Maria
Sandu şi Dan Lungu, iar
moderatorul dialogurilor purtate a fost criticul literar Alexandru Goldiş. Au fost lansate trei volume traduse în limba maghiară:
o selecţie de poeme de Nichita Stănescu (în traducerea Zsuzsannei Kiss), romanul „Omoară-mă!” („Ölj meg!”) de Ana Maria
Sandu şi romanul „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” („A kislány, aki Istent
játszott”) de Dan Lungu. Cele două romane au fost traduse de Koszta Gabriella. Lansările acestor
volume traduse în limba maghiară au prilejuit şi dialoguri între scriitorii
români Ana Maria Sandu şi Dan Lungu, dar şi un dialog între Dan Lungu şi
scriitorul maghiar Dragomán György,
originar tot din România.
În dialogul dintre
cei doi scriitori români s-au abordat aspecte ale statutului literaturii române
şi statutul scriitorului român, precum s-a vorbit şi despre libertatea de
exprimare şi cenzură înainte de anii 1990, şi despre reconfigurarea
scriitorului român după 1990. S-a mai discutat şi despre relaţia
editor-redactor-autor, relaţie care după 1990 s-a deplasat din sfera
politicului spre piaţă. Multe din temele abordate de scriitorii de azi din
România sunt stimulate de absurdul cotidian, de aceea România a devenit şi un
paradis ficţional, după cum s-a afirmat în cadrul dialogurilor. S-a mai
menţionat că este suficient să fii realist în România ca să fii scriitor
suprarealist.
Un dialog foarte interesant
a avut loc între scriitorul Dan Lungu şi Dragomán György. Cei doi autori se
cunosc deja, nu au fost la prima întâlnire. Au mărturisit că şi-au descoperit
afinităţi şi complementarităţi comune. Scriitorul maghiar a precizat că, atunci
când a citit romanul lui Dan Lungu, a descoperit aceeaşi atmosferă şi viaţă pe
care o trăise cu un deceniu mai devreme şi pe care a ilustrat-o în romanul său
„Regele alb” („A fehér király”). A arătat că romanul „Fetiţa care se juca de-a
Dumnezeu” e scris foarte amănunţit, ceea ce trădează mult talent. „Eu am plecat
din România înainte de acţiunea cărţii lui Lungu. Nu mi-am putut imagina cum a
putut fi viaţa copiilor după 1990, în anii tranziţiei, în acei ani turbulenţi.
Cartea lui Lungu este o continuare a copilăriei pe care noi am trăit-o în
România, înainte de 1990. Atunci când am scris »Regele alb«, mi-aş fi dorit să
scriu o scenă în care nu se întâmplă nimic, iar băiatul, eroul meu, se urcă
undeva, pe un acoperiş, şi nu se întâmplă nimic. Acest lucru lipseşte din
romanul meu, pentru că nu ştiam cum să-l introduc. Şi iată, l-am găsit acum,
după câţiva ani, în romanul lui Dan Lungu.”
Dan Lungu a arătat
că relaţia sa cu literatura maghiară e la fel ca relaţia sa cu romanul „Regele
alb”, deoarece consideră că, în anumite puncte, se completează. „Parcă ne-am
ţine oglinda unul altuia”, a precizat Lungu.
La prezentarea
cărţii, actriţa Csoma Judit de la
Teatrul „Katona József” din Budapesta a citit câteva fragmente din romanul
tradus în maghiară. Csoma Judit este şi cea care joacă pe scena Teatrului
„Katona” monodrama „Egy komcsi nyanya vagyok”, scrisă pe baza romanului „Sunt o
babă comunistă” de Dan Lungu, în traducerea lui Koszta Gabriella. Spectacolul
de la „Katona” este jucat şi în aceste zile, pe 2 iunie ajungând la cea de-a
100-a reprezentaţie.
Traducătoarea
Koszta Gabriella a fost numită de către editorul Kőrössi P. József ca fiind o adevărată „ambasadoare a literaturii
contemporane române în Ungaria”. „Mi-aş dori foarte mult să fiu un agent dublu,
şi să transmit şi valorile literaturii maghiare contemporane către publicul
cititor din România.” Subiectul romanului „Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu”
are tot mai multă actualitate şi pentru cei din Ungaria, deoarece Ungaria doar
acum se loveşte de problema tot mai acută a migraţiei economice, ceea ce
România a trăit-o deja de mai bine de un deceniu. Koszta Gabriella a mai arătat
că traducerile reciproce în română şi maghiară ajută la autocunoaştere, iar
artele, printre care şi literatura, repară ceea ce strică politica.
Gabriela Elekes – Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu