Trăim vremuri când cei mai mulţi oameni au o opinie destul de proastă despre căsnicie. De fapt nu a existat în istoria omenirii vreo generaţie care să aibă o opinie exagerat de bună despre ea. Unele culturi sau generaţii pun un accent mai puternic asupra importanţei căsătoriei, altele unul mult mai slab. Cred că trăim într-o generaţie care pierde tot mai mult din importanţa şi esenţa căsătoriei.
În vremea când Domul Isus a umblat pe pământ, situaţia era asemenea. La întrebarea liderilor religioşi, dacă este îngăduit pentru bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină, răspunsul Domnului Isus: „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”, îi îngrozeşte chiar şi pe ucenici: „dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare”. (Matei 19:1–12)
Imaginea Domnului Isus despre căsătorie era aşa de diferită, încât ucenicii nu îşi puteau imagina lucrul acesta ca fiind un lucru bun. Trăim într-o lume în care învăţătura Bibliei pare o prostie pentru cei mai mulţi, viaţa şi imaginea lor despre căsnicie fiind trasată de filme de la Hollywood, seriale sud-americane, muzică de proastă calitate şi glume obscene.
Imaginea lui Dumnezeu despre căsnicie
Dar oare cum vede Dumnezeu căsătoria, care este imaginea Lui despre ea? Din Biblie aflăm că Dumnezeu Însuşi este ziditorul ei. Gândul căsniciei a luat naştere în mintea lui Dumnezeu, ca fiind ceva bun pentru om: „nu este bine pentru om să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:18, 24)
Scopul căsniciei este gloria lui Dumnezeu
Cum să fie posibil ca doi oameni, o fată şi un băiat, care poate nici nu s-au cunoscut în copilărie, poate că provin din culturi diferite, sau chiar vorbesc limbi diferite, să îndeplinească imaginea lui Dumnezeu despre căsătorie, ca ei să devină un singur trup, şi să nu se despartă? Ce îi uneşte pe aceşti doi, ca ei să nu caute alte relaţii, fie ele chiar trecătoare?
În Biblie găsim un răspuns la întrebările acestea: „Taina aceasta este mare” (Efeseni 5:32). Şi în continuare explică şi motivul pentru care bărbatul este capabil să-şi iubească soţia, şi soţia să fie supusă soţului. Motivul este exemplul Domnului Isus Cristos, care şi-a iubit Biserica, şi şi-a dat viaţa pentru ea. Domnul Isus rămâne credincios Miresei sale, niciodată nu o va lăsa, niciodată nu o va înşela. El a decis să rămână credincios, El a luat un angajament în privinţa aceasta. Exemplul lui Isus este baza căsătoriei, astfel căsnicia va fi spre gloria lui Dumnezeu.
Nunta Mielului şi cina bucuriei eterne
Prin moartea Lui, El ne-a logodit pentru El, ca să-I fim Mireasă, şi se apropie venirea nunţii Mielului (Apocalipsa 19:7–9). Dumnezeu ne trimite la fiecare din noi în parte o invitaţie prin Fiul Său şi prin Biserica Lui, la nunta aceasta. Citim în Apocalipsa că soţia Lui s-a pregătit! Ca să ajungem şi noi la nunta aceasta, trebuie să fim pregătiţi, pentru că nu ştim ziua venirii Lui, şi nu cumva să ne surprindă ziua aceea şi noi să fim nepregătiţi, să nu avem haine de nuntă. Ziua nunţii Mielului va fi o bucurie extraordinară pentru Mireasa Lui, Biserica, cei care au fost găsiţi pregătiţi. Însă va fi o zi de groază, de plânset pentru cei care nu şi-au albit haina, nu şi-au curăţit viaţa în sângele Lui. Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului! Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului şi soţia Lui s-a pregătit!
Pastor Csaba Borzasi, Chitighaz
Comentarii
Trimiteți un comentariu