Spectacolul de teatru „Cu flori în gară”, la românii din Ungaria

Miercuri, 8 iunie, pe scena Centrului Cultural Românesc din Jula a fost prezentată tinerilor de la liceul „N. Bălcescu” piesa de teatru într-un singur act „Cu flori în gară” de Mircea Popa-Papiu, redactorul şef al revistei de cultură „Caietele Oradiei”. Piesa a fost interpretată de actorul Răzvan Vicoveanu, regia artistică purtând semnătura lui Bogdan Huşanu.

Piesa este o poveste cu şi despre Ion şi o Mărie, prinşi într-o realitate care îi transformă dramatic. Piesa a avut un succes cu totul deosebit în România şi a reuşit să captiveze din primele minute şi atenţia elevilor de la liceul „N. Bălcescu”.
„Cu flori în gară” este un text care necesită atenţie şi consumă stări diverse, lucruri pe care actorul Răzvan Vicoveanu le creează, le transmite de la început până la sfârşit pe scenă. Împotriva faptului că tinerii spectatori de la Liceul „Bălcescu” nu ştiu cum stăteau lucrurile în era comunistă, ei au înţeles bine mesajul piesei. În piesă este vorba, de fapt, despre drama lui Ion, bărbatul care sosit la domiciliul conjugal după o îndelungată absenţă, timp în care a muncit din greu pe un şantier pentru a asigura casei cele de trebuinţă, se destăinuie şi îşi proclamă fericirea revederii cu soţia, însă spectatorului i se oferă suficiente elemente pentru a înţelege că nu el, eroul dramei, este cel aşteptat în cameră (din spatele paravanului).
Ion, interpretat de Răzvan Vicoveanu, speră că tot ce a lăsat în urmă nu s-a schimbat: soţia, mediul din care provine… Însă realitatea este alta. Deci, ceea ce părea a fi la început un banc ajunge treptat o mărturie a unei vieţi cu speranţe construite şi, apoi, pierdute. Tinereţea, iluzia, căsnicia se dărâmă rând pe rând pentru Ion, întors după o pribegie de pe şantierul din zona barajului de la Porţile de Fier. În plus, Ion aude la radio un discurs ceauşist sec, lucru care nu-i provoacă nici bucurie şi niciun zâmbet pe faţa brăzdată de lacrimi reţinute, în căutarea celor dragi de acasă. Soţia din piesă la care vine acasă Ion şi pe care o aşteaptă cu nerăbdare şi cu multe vise pentru viitor nu va apărea niciodată pe scenă şi nici nu-l aşteaptă cu flori în gară, deoarece suferinţa e la persoana întâi. Maria e singura care va răspunde din depărtare, fantomatic, din camera conjugală, la chemările disperate ale soţului absent motivat.
Probabil că nu este lucru uşor pentru un actor să îşi apropie publicul din sală, la schimbările bruşte de registru, de stări, reacţii şi declaraţii (sensibilitate, umor, furie, revoltă), însă Răzvan Vicoveanu a reuşit acest lucru pe deplin.
În seara zilei de 14 iunie, piesa a fost prezentată şi românilor din Micherechi, pe scena Căminului Cultural „Gheorghe Dulău” din localitate. Conform informaţiilor primite de la scriitorul Mircea Popa-Papiu, în toamnă se plănuiesc alte două spectacole ale acestei piese, la românii din Seghedin şi Chitighaz.
A.B.




Comentarii