Păţaniile drumului spre casă, din Delta Dunării până la Jula sau Modele de solidaritate umană, pe apă şi pe uscat

Între 18 şi 24 iulie, un grup de 37 de copii şi pedagogi români din Ungaria a participat la tabăra de la Sulina, judeţul Tulcea, organizată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, prin programul ARC. Frumoasele zile de tabără au trecut cu veselie şi folos, s-au legat prietenii, copii au avut ocazia să-şi pună în valoare cunoştinţele de limbă şi cultură română. Dar bucuria a fost umbrită chiar în momentele plecării spre casă, căci unul din copii a început să se simtă rău, iar starea lui s-a agravat, producând îngrijorare atât printre membrii grupului din Ungaria, cât şi printre organizatori. 

Drumul de la Sulina la Tulcea, unde pe copii îi aştepta un autobuz, pentru a-i duce la Bucureşti, ca să ia trenul de Arad, se poate face numai pe apă, cu vaporul, timp de 4 ore. Deoarece starea copilului era tot mai gravă, însoţitorul grupului din partea DRP a chemat o şalupă de salvare, care i-a dat băiatului primul ajutor, apoi l-a transportat la spitalul din Tulcea. În momentul în care copilul a început să se simtă mai bine, grupul s-a urcat în autocar, iar şoferul a gonit spre Bucureşti, pentru a ajunge la trenul de Arad. Cum timpul era foarte scurt, oficialităţile s-au pregătit, în cazul în care trenul ar fi plecat, să cazeze copiii într-un cămin, în Bucureşti, până a doua zi, ca să plece cu trenul următor. Dar au avut şi ideea de a cere conducerii SNCFR-ului să ţină acceleratul de Arad în Gara de Nord, maximum 50 de minute, pentru ca grupul să ajungă la tren. Autocarul cu copii a ajuns la tren cu 30 de minute mai târziu decât momentul stabilit în orarul de pornire al acestuia. Copiii s-au urcat în tren, dar, pe drumul spre Arad, a fost furtună cu descărcări electrice, trenul s-a oprit minute bune din cauza fulgerelor, apoi a înaintat cu greu. Astfel, acceleratul a ajuns la Arad cu trei ore întârziere. Acest lucru a stârnit, pe bună dreptate, revolta pasagerilor. Ştirea a fost prezentată la un canal de televiziune şi a fost preluată în presă, ca o critică adusă SNCFR-ului, care a făcut ca trenul să aştepte un grup din Ungaria.

– Eu cred că presa românească a exagerat problema noastră, ne-a explicat profesorul Zoltan Ruja din Micherechi, conducătorul grupului din Ungaria. Luni, 25 iulie, dimineaţa la ora şapte a trebuit să predăm camerele. Până la ora plecării am avut încă puţin timp, aşa că nu am părăsit tabăra, ci am rămas în curte, pe terenul de baschet. Băiatul care s-a îmbolnăvit a adormit pe o bancă. Probabil că din cauza insolaţiei i s-a făcut rău, i-a fost greaţă, a vomitat. Pe vapor tot nu i-a trecut. După o oră de la ora plecării, căpitanul vaporului a văzut că tot nu se simte bine copilul, i-a măsurat tensiunea şi a chemat salvarea. Băiatul a fost transportat cu vaporul de salvare la spitalul din Tulcea, unde a primit perfuzie şi injecţie. Între timp, şi grupul nostru a ajuns la Tulcea. Trenul din Bucureşti a avut plecarea la ora 23.45 de minute. După ce am făcut o scurtă socoteală, având în vedere că drumul de la Tulcea până la Bucureşti va dura aproximativ 4 ore, a trebuit să hotărâm ce să facem. Am văzut de bine să aşteptăm copilul şi însoţitorii lui, Vasile Cozma şi Medard Bucin. Am stat în legătură telefonică permanentă cu însoţitorul grupului din partea DRP, cu domnul Andrei Pavel. La plecarea din Tulcea spre Bucureşti ne-am dat seama că timpul este foarte scurt ca să ajungem trenul. Dar nu ne-am speriat, pentru că aceşti oameni foarte de treabă ne-au promis că ne vor organiza cazarea peste noapte. Între timp, domnul Andrei m-a sunat la telefon şi m-a informat că a reuşit să organizeze ca trenul din Bucureşti să pornească cu maxim 50 de minute întârziere. Am ajuns la Gara de Nord din Bucureşti la ora 24.10 minute, iar trenul ar fi pornit la 23.20 de minute, deci cu 35 de minute întârziere. Trenul până la Arad a oprit de câteva ori din cauza furtunilor şi fulgerelor. La ora 12 şi 31 de minute am ajuns la Arad. La gara din Arad am fost întâmpinat de doi tineri cu camera de filmat, care m-au întrebat dacă ştiu cât este ora. Sincer să fiu, nu mi-am dat seama, mai mult m-am bucurat de faptul că Petru, copilul bolnav, s-a simţit bine şi că am ajuns cu bine la Arad.

Pe această cale, grupul de români din Ungaria, care au pricinuit acest incident, doreşte să-şi ceară scuze pentru neplăcerile produse celor care au călătorit în acceleratul de Arad, care a întârziat trei ore. Totodată, aduc mulţumiri oficialităţilor româneşti, din ţară şi din diplomaţia românească din Ungaria, pentru modelul de solidaritate umană cu care s-au implicat în acest eveniment. Incidentul s-a încheiat cu bine, copiii au ajuns acasă sănătoşi, şi probabil nu vor uita niciodată că au pricinuit, pentru prima oară în istoria feroviară, oprirea unui tren în gară, pentru a aştepta un grup de copii români din Ungaria, care doreau să ajungă împreună acasă.

E.I.