ISUS SALVATORUL: „Punem în cântare pasiunea, inima şi toată fiinţa noastră” - De vorbă cu pastorul Nelu Aliman din Arad

După cum am relatat şi săptămâna trecută, în după masa zilei de 18 septembrie, Biserica Baptistă din Chitighaz a fost vizitată de Corul Bărbătesc al Bisericii Maranata din Arad şi pastorul-dirijor Nelu Aliman. Oaspeţii arădeni au vizitat fraţii români chitighăzeni datorită prieteniei dintre cei doi pastori Nelu Aliman şi Csaba Borzási, pastorul bisericii din Chitighaz.

După serviciul divin, în cadrul căruia au cântat cei 50 de corişti şi dirijorul lor, pastorii ne-au mărturisit despre antecedentele întâlnirii fraţilor români la Chitighaz, dar am aflat şi despre misiunea pe care o face pastorul Nelu Aliman în Arad şi împrejurimi.

Cu toate că la Biserica Baptistă din Chitighaz se cere tot mai mult din partea membrilor să se folosească limba maghiară la serviciile divine, la programul din după masa zilei de 18 septembrie, desfăşurat exclusiv în limba română, a participat un număr mare de credincioşi.

Pastorul Csaba Borzási, care împreună cu soţia Anca Borzási s-au mutat cu un an în urmă de la Baia Mare, ne-a mărturisit că s-au acomodat foarte bine la Chitighaz: „A trecut aproape un an. Ne-am acomodat, ne simţim bine aici ca şi acasă. Nu a fost chiar uşor, mai ales pentru soţia, ea fiind însărcinată când am venit aici, după aceea ni s-a născut fiica, iar acum suntem singuri cu copilul mic. Dar ne simţim iubiţi, fraţii ne ajută şi noi le suntem recunoscători pentru asta. Am zis la fraţi să invite pentru acest serviciu divin cunoscuţi, prieteni şi vecini care ştiu româneşte, şi am văzut că au fost prezenţi mai mulţi decât suntem de obicei. E bine să ţinem din când în când numai în limba română serviciile divine. Actualmente mai mult se cere ca limba folosită la servicii să fie cea maghiară, pentru că deşi sunt doar câţiva care nu ştiu deloc româneşte, nici cei care ştiu româneşte nu cunosc toate cuvintele acestea mai moderne din România, pe care le foloseşte un pastor.”

Pastorii Csaba Borzási şi Nelu Aliman s-au cunoscut prin internet, s-au împrietenit şi au decis să realizeze această întâlnire. Fratele Aliman a subliniat că este chemat să ajute pe lucrătorii care stau la început de drum

– Amândoi cu Csaba suntem pe un site de socializare. Acolo l-am găsit pe Csaba sincer, parcă neavând niciun apropiat. Una din vocaţiile mele din chemarea mea lăuntrică este să şi sprijin un lucrător care este mai la început de lucrare. Pe mine nimeni nu m-a sprijinit niciodată. Am început să ne scriem, să ne comunicăm, i-am trimis nişte studii biblice, viziunea mea, să vadă cum gândesc, cum judec lucrarea lui Dumnezeu. Eu sunt un om organizat, ceea ce poate este şi defect, dar şi har în acelaşi timp. Defectul, pentru că eu nu pot lucra cu oameni neorganizaţi, dar har, pentru că cu mine nimeni nu se încurcă. Toată lumea ştie când-unde mă găseşte. Pentru acest lucru este stilul mai milităresc în cor, dar nu ne deranjează lucrul acesta, nu?! Ne-am găsit atunci cu Csaba, ne-am legat într-o prietenie. Cert este că reţeaua respectivă a fost bun augur pentru relaţia noastră. În Ungaria am mai fost în 1990, prin luna mai, la Micherechi. Dirijam atunci un cor de tineri într-o altă biserică din Arad. Dar la Chitighaz sunt pentru prima dată. Am văzut că fraţii de aici aşteaptă să li se vorbească în limba lor, au avut sufletul deschis. Când am ocazia să dirijez, eu simt totdeauna când cineva ascultă cu pasiune şi când are o inimă deschisă. Mi s-a părut că oamenii de aici au o inimă deschisă.

– În Biserica Maranata sunteţi responsabil pentru domeniul misiunii, dar în acelaşi timp dirijaţi şi corul bărbătesc. Cum rezolvaţi toată această activitate supraîncărcată?

– Într-adevăr am un program supraîncărcat. Eu în Maranata la Arad lucrez pe sectorul „Misiune” şi această lucrare înseamnă echiparea copiilor. De patru ani e format un proiect cu copiii, „Micul Spurgeon” şi în cadrul grupului învăţ pe băieţi între 8 şi 13 ani să ţină Biblia în mână s-o cunoască, şi tot ce ştiu eu îi învăţ şi pe ei. Deja avem un grup de 12 copii care studiază Biblia şi pot memora într-o săptămână un capitol. Acesta este luni de la ora 17.00. Luni de la ora 19.00 am repetiţia de cor. Marţea am şedinţa de comitet. Miercuri am un grup de studiu biblic intensiv. Dar eu mai scriu şi studii. Iar cu Grupul „Apolo” care îl întâlnesc miercurea facem un studiu mai profund al Sfintelor Scripturi. De exemplu în ultimul an am studiat un an întreg numai Coloseni 1:1–28. Joia avem serviciu în biserică. Vinerea e ziua mea liberă. Vinerea mă puteţi găsi într-o relaxare, când scriu. Sâmbăta mă pregătesc, pentru că duminică am patru servicii. De 18 ani şi jumătate am duminică de patru servicii, la ora 10, la ora 14.00, la ora 15.00 şi la ora 17.00, în bisericile din Bârsa, Aldeşti, Hodiş. În Biserica Maranata sunt programat într-o duminică din lună şi în fiecare zi de joi. Aici păstoresc alături de fratele Dorel Popa, pastor senior, Daniel Cojiţă, pastor cu tineretul şi relaţional, Nicu Adnagea, pastor coordonator al studiilor biblice şi al ucenicizării, al instruirii, al creşterii oamenilor în biserică, evanghelistul Ovidiu Măduţă şi un presbiter Petrică Bulbac. Cam asta este viaţa mea. Acum am pe inimă un proiect foarte mare, să ducem 5000 de Biblii pentru 5000 de prieteni din oraşul Arad. Am făcut proiectul acesta la ţară, unde am dus 800 de Biblii pentru 800 de familii. Şi toţi le-au primit cu bucurie. În Arad ne rugăm pentru 5000 de Biblii şi mă gândesc că se vor găsi oameni disponibili să împartă Sfânta Scriptură. Dacă nu ne adunăm în jurul Sfintelor Scripturi, nu avem nicio şansă să ne adunăm în jurul unui alt subiect. Bineînţeles, cântarea are un rol special în biserica noastră. Viziunea mea este că fiecare cântare trebuie să fie o predică şi fiecare predică trebuie să fie o bornă de referinţă în viaţa fiecărui om. Cântarea, cel puţin pentru mine şi corul pe care îl conduc, trebuie să ia omul din starea în care este şi să-l mute, să-i schimbe starea. Pentru asta punem în cântare pasiune, punem inimă şi punem tot ce suntem, toată fiinţa noastră. Noi ne investim în oameni prin muzică.

Rita Pătcaş