Biserica Baptistă din Micherechi a întâmpinat la serviciul divin din după-masa zilei de 9 octombrie un grup de fraţi din bisericile baptiste din Hidişel şi „Bet-Adonai” din Oradea, însoţiţi de pastorul Vali Ţenţ. După serviciul divin, în care fraţii au slujit prin cântări, poezii şi mărturii, am stat de vorbă cu fratele Ţenţ, care este o veche cunoştinţă a fraţilor micherecheni. Depănând amintirile, fratele ne-a mărturisit cum a început această relaţie, cunoştinţa dintre dânsul şi Biserica Baptistă din Micherechi.
– Prima întâlnire pe care am avut-o cu Biserica Baptistă din Micherechi a fost în anul 1997, când împreună cu un grup de studenţi am venit în misiune pentru a sluji pe Domnul şi a începe relaţii de prietenie şi de colaborare cu Biserica Baptistă Română din Ungaria. Am venit de la Institutul Biblic „Emanuel” din Oradea, eram la Teologie. De atunci, colaborarea s-a fructificat şi a fost tot mai intensă până în anii 2003.
– După terminarea institutului din Oradea ai fost ordinat ca păstor şi ai început să activezi în biserici din Bihor. Care sunt acele biserici unde tu slujeşti?
– Am început lucrarea pastorală în Căuaşd, în anul 2000, după terminarea studiilor teologice. După aceea, m-am implicat într-un mod mai intens şi în partea muzicală a bisericii, am desfăşurat misiuni în Austria, Italia ceea ce a consolidat relaţii cu biserica română din Gratz şi alte biserici din Austria. Apoi mi-am continuat studiile postuniversitare, am făcut două masterate în studii teologice şi alte cursuri pe care le-am aprofundat în domeniul biblic şi teologic-pastoral. După aceea am simţit chemarea lui Dumnezeu pentru Hidişelu de Sus, de a sluji în această biserică. Tot în aceeaşi perioadă, Dumnezeu m-a binecuvântat cu un ajutor potrivit, soţia mea, Iulia Ştefania Ţenţ. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu doi copii, David şi Estera. Suntem onoraţi să-L slujim pe Dumnezeu. Ne-am mutat din oraşul Ineu în Hidişel de a fi aproape de fraţi, în a simţi cu ei, în a începe lucrări de evanghelizare prin relaţii. Dumnezeu a binecuvântat lucrarea şi s-a format o biserica în Hidişelu de Jos, unde este filiala bisericii noastre. Mai târziu, prin anul 2008, Dumnezeu m-a chemat să slujesc şi în biserica „Maranata” din Oradea, actualmente „Bet-Adonai”. Avem peste 150 de persoane care vin la biserică, peste 80 de tineri care sunt implicaţi în tot felul de departamente şi totodată am înţeles că voia lui Dumnezeu este să ne implicăm nu doar spiritual, ci şi social. Avem proiectul de la azilul de noapte, unde tinerii pregătesc hrana pentru peste 80–90 de persoane şi totodată împărtăşim Evanghelia. Sunt şi copii de la orfelinat care vin la noi la biserică pentru a vedea viaţa bisericească şi totodată sunt preluaţi în familii pentru a vedea iubirea şi relaţia de familie şi de căsnicie, pentru a-şi forma o părere despre ceea ce înseamnă o familie sănătoasă. Sunt şi alte proiecte pe care le demarăm, de exemplu revista bisericii „Mesagerul”, însă cea mai fructificată lucrare este grupul „Celula” care încurajează împărtăşia, închinarea şi formarea de lideri, dar în special şi evanghelizarea. Avem un alt departament de ucenicizare, avem peste 32 de ucenici şi cred că secretul unei biserici sănătoase este marea chemare pe care Domnul ne-a făcut-o, de a merge şi a face ucenici în toate neamurile. Un alt proiect pe care l-am desfăşurat sunt conferinţele de tineret. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o face şi totodată pentru harul pe care l-am avut, ca după ani îndelungaţi în care m-am angrenat în lucrarea Domnului am avut timp să poposesc pe la Biserica Baptistă Română din Micherechi şi să mă bucur împreună cu fraţii.
– Eşti un pastor tânăr şi cred că te înţelegi mai bine cu generaţia mai tânără. Cum s-ar putea face un parteneriat între tinerii pe care îi păstoreşti şi între tinerii Bisericii Baptiste din Micherechi?
– În inima mea întotdeauna a existat dragostea frăţească. Mi-aş dori să văd în tinerii mei ceea ce a existat în generaţia noastră, şi anume pasiune pentru Domnul, implicare, slujire, devotament şi totodată o viziune deschisă pentru relaţii cu alţi tineri, aşa cum noi am avut viziunea pentru relaţia cu tinerii din biserica română din Micherechi. Din partea mea există un „da” pozitiv. Totul depinde de inima lor deschisă pentru relaţii, prietenie, slujire şi colaborare şi pentru împărtăşirea proiectelor şi viziunilor pe care Domnul ni le-a pus pe inimă.
– În seara aceasta ai vorbit din cartea Daniel despre cei trei tineri din Babilon, care nu s-au închinat în faţa chipului de aur, la porunca împăratului. Ai vorbit despre faptul că nu este bine dacă se face amestecul cu lumea, dacă mai adăugăm la credinţa noastră lucruri străine. La încheiere, te-aş ruga să ne spui câteva gânduri despre aceasta!
– De multe ori, la şcoală ni se predă lecţia şi după aceea primim examenul. În ceea ce priveşte relaţia noastră ca şi credincioşi, de multe ori Dumnezeu prima dată ne dă examenul, ne încearcă şi după aceea învăţăm din încercare. Însă ceea ce Domnul m-a pus pe inimă în a comunica bisericii, considerând că este ceva relevant, e faptul că trăim vremuri ale amestecului în care biserica este lipsită de putere, de dinamism, de viaţă. Datorită faptului că permitem lucruri care ne afectează spiritual. Am chemat biserica la credincioşie, la curăţenie de inimă, la sfinţenie, la a nu a mesteca lucrurile pentru a nu fi privaţi de puterea lui Dumnezeu şi de ajutorul Lui. E foarte important să avem lecţia învăţată şi să fim pregătiţi pentru examenul vieţii. Iată câteva lecţii pe care le-am enumerat şi amintit în faţa bisericii: prima lecţie este atunci când umblăm cu Domnul. Când vine încercarea Dumnezeu va intra cu noi în cuptor. Dumnezeu va fi alături de noi şi nu va îngădui nimic rău să ni se întâmple. A doua lecţie, pe care am învăţat-o împreună cu biserica e faptul că sunt momente în viaţă, în care trebuie să tăcem înaintea lui Dumnezeu, pentru că e mult mai înţelept decât să aducem jertfa nebunilor să vorbim la nervi, la supărare şi după aceea să realizăm că am greşit. A treia lecţie pe care am învăţat-o, chiar dacă acestor trei tineri captivi în Babilon li s-a schimbat numele, acest fapt nu le-a schimbat caracterul, ei au rămas oameni credincioşi Domnului. Am chemat biserica şi am provocat-o la a muri faţă de lume şi a învia cu Cristos la o nouă viaţă, slăvind pe Domnul mai mult decât orice. O altă lecţie pe care am învăţat-o împreună, a fost faptul că dacă sapi groapa altuia vei cădea tu în ea. Eu cred că în asemenea vremuri de multe ori suntem atât de egoişti şi ne pasă doar de noi, încât nu suntem sensibili la nevoile celor din jurul nostru. Ultima lecţie a vorbit despre faptul când ai intrat în cuptor cu Dumnezeu, El va ieşi cu tine chiar dacă la început ai părut fanatic în faţa oamenilor, Dumnezeu va fi glorificat. Cel mai minunat moment al glorificării Lui este tocmai în faţa cuptorului, în faţa încercărilor. În biserică e nevoie de mărturie, de o lumină care să strălucească în acest întuneric.
Gheorghe Ruja
Comentarii
Trimiteți un comentariu