Orice turist sau emigrant ajuns peste Ocean îşi doreşte, cu glas tare sau în gând: „Iubeşte-mă, America!”. Cu un astfel de gând a plecat spre America şi Iosif Ardelean din Micherechi, în urmă cu 13 ani. De atunci şi-a văzut părinţii şi fraţii doar în fotografii şi i-a auzit doar vorbind la telefon. La vârsta de 20 de ani, Iosif Ardelean a plecat în America pentru un trai mai bun, iar soarta i-a arătat o altă cale. A rămas peste Ocean şi a reuşit să obţină aprecierea americanilor. Şi-a întemeiat o familie, iar bogăţia lui sunt cei şase copii pe care îi creşte în America în spirit românesc, alături de soţia sa, Carmen. Unii cred că numărul 13 aduce ghinion, lui Iosif Ardelean însă acest număr i-a adus bucurie. După 13 ani de străinătate, a venit acasă să-şi vadă mama, fraţii şi nepoţii.
Reîntoarcere în satul natal
Pe 21 mai 1999, Iosif Ardelean din Micherechi a luat zborul spre America pentru a-şi face o viaţă mai bună. Se poate numi un om curajos, pentru că nu oricine are puterea să-şi încerce norocul într-o ţară atât de îndepărtată. „Am pornit cu gânduri copilăreşti, că o să mă întorc peste şase luni cu o grămadă de bani şi n-o să mai am probleme apoi… Primul loc de muncă nu mi-a adus norocul râvnit, fiindcă lucram ore puţine şi abia câştigam ceva. Iar când m-am gândit să mă întorc acasă nu prea am avut bani, aveam în buzunar în jur de 3.000 de dolari. Cu aceştia nu am fost mulţumit şi atunci am hotărât să mai stau câteva luni şi să mai muncesc. Lunile au trecut şi, iată, s-au făcut ani”, ne-a mărturisit Iosif. În America soarta i-a adus-o în cale pe Carmen, o româncă originară din România, care îi devine parteneră de viaţă. Carmen ajunge, împreună cu părinţii ei, la doar 5 ani în America, refugiindu-se din România. „Acum, după 22 de ani, de când stau în America, aceasta este prima mea ieşire pe pământ european. Locuim în Carolina de Nord, în localitatea Vale, unde abia aşteptăm să ne întoarcem la cei şase copilaşi ai noştri, 4 fete şi 2 băieţei, pe care a trebuit să-i lăsăm cu bunicii,” ne-a destăinuit Carmen.
Pentru noi, America este acasă
Familia Ardelean ne-au mărturisit că oriunde s-ar afla în lumea asta, nu vor putea nega rădăcinile strămoşeşti, iar copiii i-au învăţat să vorbească în ambele limbi, română şi engleză. Însă consideră America ca pe o mamă care i-a adoptat. Când sunt în America gândesc nostalgic despre ţara lor de baştină, dar acolo le este acum tot ce au în ţara adoptivă. „Am o capacitate extraordinară de a mă adapta în orice loc. Şi mai ales acolo unde simt că oamenii de lângă mine îmi simt sufletul şi dăruirea pentru ei. Cred că locul cel mai minunat este acolo unde îţi este inima. Familia este acum totul pentru noi. Nu m-aş mai întoarce acasă niciodată. În America se lucrează mult mai greu decât aici, şi mai multe ore. Dolari facem, dar şi cheltuim, pentru că toate sunt scumpe. În clipa când am pus piciorul pe pământul american, am ştiut că America este ţara mea. Acolo mi-am găsit locul. Mi-a plăcut stilul de viaţă al oamenilor. Am găsit uşor locuri de muncă, am avut în scurt timp maşină proprie, fiind mecanic-auto am putut să-mi cumpăr, fără probleme, tot felul de scule şi tot ceea la ce aici doar visam. Pe lângă această meserie pun parchet, faianţă, granit, mă descurc, iar, cum v-am mai spus, familia însemnă o bucurie pentru mine. Avem şase copilaşi frumoşi, sănătoşi şi îl aşteptăm pe cel de-al şaptelea”, a mai adăugat Iosif.
Aici am găsit mulţi oameni trişti
„Acolo unde stăm noi, oamenii sunt mai prietenoşi, sunt aproape la fel ca şi aici. Spre partea de est, oamenii ţin distanţa, trăiesc mai în viteză. La biserica penticostală din oraşul în care stăm, am găsit foarte buni prieteni. Cu toate acestea viaţa este destul de grea şi în America. Pentru realizările mele am lucrat acolo aşa de mult că aici lucram în două vieţi. Pentru a fi acceptat eu cred că trebuie să îndeplineşti aceleaşi condiţii ca oriunde pe pământ, Trebuie să fii sincer, să respecţi legile, să fii de omenie. De exemplu, am avut un prieten care a pescuit ilegal, fără carnet şi a fost dat afară din ţară. Aici mi se par oamenii mai îngânduraţi, mai trişti, mai necăjiţi, mai apăsaţi. Dar a fost bine să mă revăd cu familia şi cu amicii din trecut.
Ana Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu