Consulatul General al României la Seghedin şi Catedra de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin a sărbătorit Mărţişorul în seara zilei de 1 martie. A fost pentru prima dată când sediul Consulatului General s-a dovedit a fi prea mic pentru numeroşii invitaţi care au sosit din localităţile din jurul Seghedinului, dar şi de mai departe, din Timişoara şi Republica Moldova. În deschiderea evenimentului, publicul a fost salutat de gerantul interimar de Seghedin, Dan Constantin, care i-a invitat pe cei prezenţi să admire expoziţia de mărţişoare realizată de profesorii Catedrei de Română, între care se regăseau şi câteva mărţişoare foarte vechi, de prin anii 1970, unele cu semnificaţii deosebite. Pe un alt panou au fost aranjate mărţişoare realizate de Bianca Son, fostă elevă a liceului „N. Bălcescu” din Jula, în prezent studentă la Facultatea de Design din Arad, care a făcut şi o demonstraţie a confecţionării mărţişoarelor. De asemenea, profesorul Zoltan Ruja din Micherechi a adus felicitări legate de ziua de 1 martie, executate de copiii de la şcoala generală din localitate.
Oaspeţii din Timişoara şi Chişinău s-au aflat la Seghedin printr-o fericită coincidenţă dintre două activităţi – prima care a dat naştere acestei întâlniri a fost derularea proiectului „Povestea carierelor – învăţarea valorilor prin puterea exemplului”, proiect care angrenează Universităţile din Timişoara, Chişinău şi Catedra de Română a Universităţii din Seghedin. Proiectul a avut până acum câteva etape, miza lui fiind de a pune laolaltă, comparativ, prezentările felului în care s-au studiat disciplinele umaniste în aceste ţări din Răsăritul Europei în perioada comunistă.
Decanul Facultăţii de Litere, Istorie şi Filozofie a Universităţii de Vest din Timişoara, prof. univ. dr. Otilia Hedeşan a vorbit despre cum s-a păstrat şi a evoluat obiceiul Mărţişorului în România, de la începuturi şi până în prezent, punctând unele etape mai importante, cum a fost cea comunistă. „În perioada comunistă, Mărţişorul a fost unul din puţinele obiceiuri care funcţionau cu voie de la stăpânire. Era o adevărată educaţie în grădiniţele şi şcolile româneşti, cine oferă, cine primeşte mărţişor, ce se scrie pe mărţişor. În jurul anilor ’70, la Bucureşti, în practica studenţilor de la arte plastice şi de la arhitectură, a luat naştere un fenomen de compensare a unui întreg set de restricţii: într-o Românie comunistă, în care nu exista niciun fel de practică comercială în afara celei de la stat, se vindeau, printre alte lucruri, în scurtul interval din jurul lui 1 martie, nu oriunde, ci în Piaţa Universităţii, în acest punct zero al României pe care acum, de 20 de ani, şi-l revendică toate grupările care îşi doresc să îşi formuleze un punct de vedere despre România. Nu era vorba de o chestiune simbolică, ci în primul rând despre un câştig financiar absolut substanţial. Lucrurile s-au redezvoltat după 1990. S-au schimbat în sensul că în toţi aceşti 20 de ani o serie de mode, de gusturi, de practici artistice au început să funcţioneze ca elemente pentru crearea de mărţişoare. Mărţişorul e ortodox, mărţişorul e dacic, mărţisorul e slav, e balcanic, e postmodern, e românesc. Ceea ce înseamnă că mărţişorul e viu şi acesta este lucrul cel mai important care trebuie notat”, a conchis profesoara Otilia Hedeşan.
Profesoara Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Liuba Petrenco a vorbit la rândul ei despre cum se păstrează tradiţia Mărţişorului la românii din Basarabia, într-o ţară care se află în tranziţie veşnică şi care nu a oferit niciodată continuitatea culturilor, ci dimpotrivă, le-a pus la încercare. Totuşi, Mărţişorul este una din tradiţiile care s-a păstrat şi a avut de câştigat în toată această perioadă, având chiar o complexitate şi o dezvoltare superioară celei pe care o are Mărţişorul în România. „Mărţişorul tradiţional era confecţionat şi în Basarabia din două fire, una roşie şi una albă, dar mai întâi din lână, apoi din cânepă. În centrul Moldovei sunt zone în care acest mărţişor era unicolor, de culoarea roşie şi era legat la degetul inelar şi la încheietura mâinii sau a piciorului stâng. În unele zone din nordul Moldovei s-a păstrat tradiţia unui mărţişor tricolor, pe lângă firele de lână roşie şi albă mai apare şi un fir de aţă verde. Tradiţia de a lega mărţişoarele la gât, la încheietura mâinii şi la picior este un fel de ritual, se leagă acolo pe unde poate răul trece sub haine, punându-se astfel stavilă acestui rău. La sfârşitul lunii martie, mărţişorul ori este agăţat pe un pom fructifer, ori se pune sub o piatră sau la rădăcina unui copac. A doua zi, cei care au pus mărţişorul sub o piatră sau la rădăcina unui copac, se uită ce gâze s-au urcat pe mărţişor, de la sat la sat, fiecare gâză având o altă semnificaţie care vesteşte viitorul”, ne-a destăinuit profesoara Liuba Petrenco.
Profesorul Zoltan Ruja din Micherechi ne-a spus că tradiţia Mărţişorului este prea puţin cunoscută de copiii din sat, iar ideea profesoarei Mihaela Bucin din Seghedin, ca elevii să confecţioneze felicitări de 1 Martie, a fost primită cu bucurie de copii. Au fost realizate şi felicitări cu tehnica tridimensională kirigami. Toate au fost vândute, iar din banii adunaţi, suma de 18 mii de forinţi, băieţii din clasele 5, 6, şi 7 vor organiza o mică sărbătoare de 8 Martie dedicată colegelor.
Bianca Son, studentă la Facultatea de Design din Arad şi vicepreşedinta ONG-ului Asociaţia ProgressOn Youth Power a făcut o demonstraţie de confecţionare a mărţişoarelor cu o tehnică ce constă în lucrul cu pastă polimerică, un fel de plastelină, care după ce ai modelat-o trebuie s-o introduci în cuptor. „În România foarte mult se practică Mărţişorul, dar nu prea mai înseamnă nimic… Aşa că eu încerc prin lucrul meu să dau însemnătate. De obicei fac simboluri, care pot fi luate ca amulete: buburuze, trifoi cu patru foi, potcoave, hornari. Mă bucur că românii din Ungaria poartă mărţişor, dar condiţia este să-l poarte 12 zile, ca babele. Şi mă bucur că înseamnă ceva, nu doar un dar pe care-l dau bărbaţii femeilor. Tot ce e simplu e frumos. Şi cu cât eşti mai simplu cu atât eşti mai apropiat de oameni, cu cât eşti mai apropiat de oameni cu atât câştigi mai mult şi tu şi cei din jur”, a spus Bianca Son. Mărţişoarele lucrate de ea au fost oferite de membri Consulatului General din Seghedin doamnelor şi domnişoarelor participante la eveniment.
I. Kaupert
Comentarii
Trimiteți un comentariu