În ziua de 29 martie, Floarea Oros Cozma şi-a sărbătorit cea de-a 90-a aniversare, aceasta fiind a doua cea mai în vârstă femeie din Micherechi, după Maria Sava Marc (95 de ani). Cu ocazia aniversării, primăriţa Margareta Tat i-a înmânat o diplomă, un tort şi un buchet de flori. Viaţa nanei Floare a fost una fericită, pentru că – aşa cum ne spune ea însăşi – a fost sănătoasă şi a trăit o viaţă fără griji, alături de soţul ei.
Floarea Oros s-a născut la Micherechi, pe 30 martie 1922. Fiindcă pe acele vremuri a fost o lume săracă, a făcut doar 6 clase elementare. La vârsta de 8 ani mama ei a luat-o cu ea şi împreună au lucrat pe pământurile domniilor de la Chisa.
„Ne-am petrecut toată viaţa pe pământurile oamenilor mai bogaţi. Îmi amintesc de acele vremuri grele, când împreună cu mama mergeam să lucrăm pe pământurile de la Chisa. Distanţa din sat până acolo era de zece kilometri, cale pe care o făceam pe jos. La vârsta crudă şi fragedă dormeam prin şanţurile din apropierea pământurilor, pentru că razele soarelui mă încălzeau. Aşa am lucrat aproape până la vârsta de 18 ani, când m-am măritat. La vârsta de 12 ani am fost lunăşiţă, lucram din martie până la sfârşitul lunii mai, de luni până sâmbătă, dormeam în băracă. Numai sâmbătă după muncă veneam acasă. La lucru umblam desculţă, pentru că părinţii nu au avut bani să ne cumpere încălţăminte. Aveam doar două rânduri de haine, una cu care eram îmbrăcată, iar cealaltă era spălată. Plata pe săptămână era de 2 penghei şi 40 de fileri, din care m-am cumpărat rochie de sărbători. Când se apropiau sărbătorile de Paşti, mama m-a dus la Şercad să-mi cumpăr material de haine. Mi-amintesc de croitoreasa nană Floare a Ferului care mi-a cusut rochia de Paşti. Rochiţa nouă a însemnat cea mai mare bucurie pentru mine”, îşi aminteşte nană Floare.
„Doamne nu lăsa, să vină încă odată lumea în care am trăit noi. Am trăit mai multe rele decât bune. Dar cel mai frumos lucru a fost că am fost sănătoasă şi că am avut ocazia să lucrez împreună cu bărbatul meu”, ne-a destăinuit.
„La vârsta de 18 ani, în 1940, m-am măritat cu soţul meu Iosif Cozma. Am lucrat împreună la sapă, la cules de cucuruz, la secerat peste Vimer şi prin mai multe locuri. La vârsta de 96 de ani, soţul meu s-a mutat la Domnul. Pe 27 aprilie se împlinesc 5 ani de la moartea lui. A ajuns să plece din această lume fără să fi avut cartonaş la medicul de familie din sat, fiindcă niciodată nu a fost bolnav. Am trăit împreună aproape 70 de ani. La bătrâneţe m-am învăţat să fiu singură. Familia, rudele, nepoţii mă ajută la cumpărături. Am început deja să-mi îngrijesc propria grădină, mi-am plantat nişte flori. În fiecare zi mă uit la televizor, atât la programele româneşti cât şi la cele ungureşti, ascult ştirile la radio, sunt abonată la ziarul românesc, aşa că sunt la curent cu toate lucrurile care se întâmplă în comunitate şi în toată ţara.”
Fiindcă am vrut să aflu despre secretul vieţii lungi şi sănătoase, am aflat de la nană Floare că secretul se ascunde în alimentaţie: „Când mergeam la plevit, maica mi-a pus în traistă croampe cu coaje, ceapă, pită cu mălai sau pită neagră, pită cu croampe şi ulei de mâncat, cu acestea am crescut. Acesta este secretul vieţii sănătoase.”
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu