Independenţa de stat a României, sărbătorită la Micherechi

Cu siguranţă mulţi s-au întrebat sâmbăta trecută, pe 12 mai: Ce are proclamarea independenţei de stat a României (1877) cu comuna Micherechi? Un răspuns rapid şi nu prea gândit ar putea fi: nimic! De ce s-a aniversat totuşi acest eveniment istoric (pentru prima dată) şi la Micherechi? „Pentru că fără cunoaşterea istoriei noastre, de fapt nu ne cunoaştem nici pe noi înşine. Fără conştiinţă naţională nu putem aparţine unei naţiuni”, a explicat moderatorul şi iniţiatorul evenimentului dr. Gheorghe Petruşan din Seghedin. „Trăind prea mult timp izolaţi de restul neamului, a apărut vrând-nevrând şi la noi nedoritul fenomen al dezrădăcinării, al înstrăinării de spiritualitatea românească, de limba şi cultura română. Fiind conştienţi de această situaţie, pentru a contracara sau măcar încetini procesul de asimilare, am iniţiat, la începutul anului trecut, cu sprijinul profesorilor de la Catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Seghedin şi al altor intelectuali români, cursuri de cultură şi civilizaţie română pentru intelectualitatea din comuna noastră. La 24 ianuarie, anul curent, am comemorat împlinirea a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române, iar azi aniversăm un alt moment fundamental al istoriei neamului nostru: proclamarea independenţei de stat a României. Ne simţim onoraţi pentru faptul că putem evoca acest eveniment istoric remarcabil în satul nostru”, au fost cuvintele cu care a deschis manifestarea din 12 mai primăriţa comunei Micherechi, Margareta Tat.

Evenimentul a continuat apoi cu un scurt program literar al şcolarilor, prin care s-a dat tonul festivităţii. Au fost recitate următoarele poezii: „Satul meu” de Gheorghe Dulău (în interpretarea Lidiei Somogyi), „Peneş Curcanul” de Vasile Alecsandri (Diana Bogdan), „O scrisoare de la Muselim-Selo” de George Coşbuc (Carina Iuhas), „Trei, Doamne, şi toţi trei” de George Coşbuc (Ana Bodnar) şi „În limba ta” de Grigore Vieru (Bianca Madarasi).

Evenimentele legate de Proclamarea independenţei de stat a României au fost rememorate de conf. univ. dr. Marius Grec, istoric, decanul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad („Războiul de independenţă reflectat în presa de largă circulaţie din zona Aradului”); dr. Adrian Şimon, director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Arad („Rolul monarhiei în făurirea statului român modern”); conf. dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin („Războiul de independenţă reflectat în arta românească”).

Profesorul Marius Grec a prezentat înainte de toate universitatea arădeană de la care vine şi rolul lui Vasile Goldiş la evenimentele istorice din perioada Marii Uniri a tuturor românilor. Apoi a evocat figurile importante ale acelei perioade de la mijlocul secolului al XIX-lea, ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, regele Carol I, etc. „Azi, în România, ziua de 9 mai este cunoscută mai ales ca Ziua Europei, şi nu atât ca ziua cuceririi independenţei statului nostru. Părerea mea este că 9 mai este o bornă importantă pentru toată Europa. Ea semnifică înfrângerea Germaniei naziste, pe de o parte, dar în acelaşi timp semnifică viitorul. 9 mai ne arată că nu trebuie să uităm trecutul, ci trebuie să-l cunoaştem, să-l analizăm, dar trebuie să privim spre viitor. Pentru noi, românii, acest 9 mai 1877 înseamnă o etapă importantă în realizarea statului naţional unitar român”, a subliniat profesorul Marius Grec.

Decanul Facultăţii arădene a oferit şi două premii din partea Universităţii „V. Goldiş”: pentru ambasadorul Victor Micula şi pentru directoarea şcolii, Ana Rocsin Sárközi.

Următorul conferenţiar, dr. Adrian Şimon, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Arad a prezentat un istoric al ideii monarhice la poporul român, evoluţie care conduce în mod firesc la apariţia monarhiei constituţională, de tip occidental, aşa cum o ştim astăzi. În anii dinaintea Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească (24 ianuarie 1859), s-au ivit multe situaţii nefavorabile, care până la urmă toate s-au întors în folosul românilor. A apărut problema unei noi forme de guvernământ, care frământa societatea românească. Din ce în ce mai mulţi români se conving că unirea Principatelor şi o domnie străină vor putea constitui factorii de stabilitate necesară. Un principe străin, dintr-o mare casă domnitoare europeană, ar putea obţine un sprijin diplomatic pe plan extern, şi ar pune totodată capăt luptelor interne pentru putere („virusul fanariot” a infectat deja toată clasa conducătoare). Tratatul de pace de la Paris, în urma războiului Crimeii (1853–1856), pune problema Principatelor de la Dunăre, care între timp fusese ocupate de austrieci. Pentru prima dată în istorie, puterile occidentale consultă poporul român, după ce în prealabil impun austriecilor să părăsească ţara. Atunci românii formulează patru dorinţe: 1. Garantarea autonomiei ţării, 2. Unirea Principatelor, 3. Domn străin, 4. Guvern constituţional. Convenţia de la Paris nu acceptă niciun punct în întregime. Românii reuşesc însă să întoarcă şi această situaţie în favoarea lor. Convenţia cerea domn separat în Moldova şi Ţara Românească, dar niciun text nu împiedica ca aceasta nu poate fi aceeaşi persoană. Aşa au ajuns să-l aleagă în ambele principate pe Alexandru Ioan Cuza. În a doua parte a domniei sale, acesta avea un comportament dictatorial, astfel clasa politică i-a cerut să abdice. Atunci a apărut ideea unei noi forme de guvernământ, monarhia constituţională. „Monarhul constituţional nu mai este singurul stăpânitor al ţării, ci primul servitor. El are în primul rând datorii, şi nu privilegii. Are drepturile mult mai îngrădite decât un simplu cetăţean de rând”, a explicat Adrian Şimon pentru publicul din Micherechi. Şi astfel au ajuns românii, ca dintr-un popor sfâşiat de intrigi şi dezbinări, monarhia să-i închege într-o naţiune, egală cu oricare altă naţiune din Europa.

Ca un moment de odihnă după multele informaţii auzite, înainte de ultima prelegere a zilei, preşcolarii de la grădiniţa din Micherechi au prezentat un scurt program dedicat Zilei Mamelor, iar dansatorii Echipei de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” au prezentat o suită de dansuri locale româneşti.

Ultima prelegere a fost însoţită de imagini şi muzică, deoarece profesoara Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Română din Seghedin şi-a propus să prezinte reflecţiile Războiului de independenţă în arta românească (în pictură, fotografie, muzică şi film). Războiul de Independenţă din 1877–1878 a fost ultimul mare conflict european al secolului XIX şi, în acelaşi timp, unul din ultimele conflicte în care presa a apelat masiv la artişti ilustratori. Corespondenţii de front, în majoritatea cazurilor civili, se înrolau practic în armatele pe lângă care erau ataşaţi şi împărţeau cu ceilalţi ostaşi greutăţile, lipsurile şi riscurile vieţii de campanie. Războiul de la 1877–1878 a determinat folosirea primilor corespondenţi de front români, precum şi apariţia presei ilustrate române.

Unul dintre cei mai importanţi artişti care au înregistrat pentru posteritate Războiul de independenţă este Nicolae Grigorescu. Însoţind trupele dincolo de Dunăre, artistul urmăreşte, cu mapa de desen în mână, luptele şi schiţează momentele de răgaz ale soldaţilor. Stilul deprins la şcoala impresioniştilor îi permite să surprindă şi să comunice momentul fiecărei acţiuni, iar culoarea pusă în tuşe mici, fragmentate, redă tumultul mişcării. Desenele lui Grigorescu sunt primele reportaje de front în imagini din istoria României. Printre aceste lucrări se numără: „Atacul de la Smârdan”, „Spionul”, „Prizonieri turci”, „Dorobanţul” etc.

Un alt pictor român renumit pentru lucrările sale pe tema războiului este Sava Henţia, fiu de preot din Ardeal, din judeţul Alba. Pe front a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele „Soldat călare”, „Trecerea Dunării la Corabia”, „Lângă Lagărul din Calafat”, „Întâlnirea”.

Rolul lui Carol Pop de Szathmary din Cluj a fost primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa. El ne-a lăsat multe fotografii realizate pe front.

Profesoara Mihaela Bucin a mai vorbit şi despre primul film al cinematografiei româneşti, care a fost un film istoric, şi a avut titlul: „Independenţa României”. Un film mai nou realizat, „Restul e tăcere” de Nae Caranfil, este un film despre cum s-a realizat primul film românesc. Întâlnirea din 12 mai de la Micherechi s-a încheiat cu melodia filmului realizat în 1911–1912, al compozitorului Ştefan Nosievici, melodie cu titlul „Drum bun, drum bun”.

Evenimentul de la Micherechi din 12 mai 2012 a fost organizat de Consiliul Local, Şcoala Generală Românească şi Autoguvernarea Românească Locală din Micherechi, împreună cu Consulatul General al României la Seghedin şi cu Catedra de limbă română a Şcolii Pedagogice Superioare „Juhász Gyula” a Universităţii din Seghedin.

E. Şimon