– De aproape două săptămâni avem la Jula un nou consul, în persoana
domnului Dragoş Ţigău. După plecarea domnului Călin
Cămărăşan, aţi ocupat această funcţie, dar nu aţi venit de la Bucureşti, cum
se întâmplă de obicei, ci de la Budapesta. Cum s-a întâmplat această schimbare?
– Eu aş putea spune că toată această schimbare, tranziţie, s-a desfăşurat
în mod normal şi poate că este mai bine că s-a întâmplat aşa. Eu oricum trebuia
să-mi termin misiunea la Ambasada României din Budapesta şi consider că e de
bun augur că la Jula a venit un om care este la curent cu ceea ce se întâmplă
în Ungaria şi are cunoştinţele necesare la problemele şi necesităţile cu care
se confruntă comunitatea românească din Ungaria.
– La Budapesta nu aţi avut o activitate aşa de vizibilă pentru comunitatea
românească din Ungaria. Concret care a fost sarcina dumneavoastră la Ambasadă?
– Într-adevăr, la Budapesta am avut un portofoliu exclusiv politic, am avut
atribuţii programatice, precum politica de securitate, NATO, OSCE, politica de
securitate şi apărare comună a Uniunii Europene, securitate energetică, un
subiect foarte la modă şi de foarte mare interes în această perioadă şi pentru
această zonă a Europei, relaţiile Ungariei cu ţările Occidentale importante,
SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, relaţiile Ungariei cu Federaţia Rusă,
Ucraina şi statele ex-sovietice şi, de asemenea, am avut şi o însărcinare mai
specială şi cu caracter specialitate strictă, am fost supleantul reprezentantului
permanent al României la Comisia Dunării.
– Vă rog să ne prezentaţi puţin activitatea Dumneavoastră diplomatică de
dinaintea misiunii de la Budapesta!
– Sunt absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Matematică,
secţia matematici aplicate, matematică-mecanică. Am intrat prin concurs în
Ministerul de Externe în decembrie 1991. Am avut o perioadă în care am avut o
bursă oferită de Statul Federal Austriac la Academia Diplomatică la Viena în
perioada 1992–1993, unde am obţinut un master în Relaţii Internaţionale. Cariera
mea în Ministerul de Externe eu zic că a urmat un curs normal, evolutiv. Am
lucrat la Ambasada României la Londra în perioada 1996–2000, unde am avut o
primă parte dedicată sectorului politic, ulterior timp de trei ani şi jumătate
am fost şeful secţiei consulare de la Londra. După aceea, am fost directorul
adjunct al direcţiei America de Nord din Ministerul de Externe, de unde am plecat
ca adjunct al ambasadorului României în Canada şi unde am avut şi o perioadă de
aproape un an de zile în care am asigurat interimatul la conducerea ambasadei
României de la Ottawa. De asemenea, în acea perioadă 2002–2007, un an de zile
am asigurat derularea activităţii consulare la Consulatul General al României
la Montreal, unde pe o perioadă de şapte ani am fost exact în aceeaşi poziţie
în care sunt în acest moment la Jula. Din Canada m-am întors în România şi am
făcut parte din echipa care a lucrat pentru pregătirea derulării summit-ului
NATO la Bucureşti, în anul 2008, iar în toamna anului 2008 am venit la
Budapesta.
– Sunteţi de două săptămâni în oraşul Jula. Aţi reuşit să cunoaşteţi câţiva
reprezentanţi ai comunităţii, aţi avut câteva întâlniri, vizite în localităţile
din apropierea Julei. Care sunt primele impresii?
– Primele impresii sunt extraordinare. Jula este un oraş minunat, dat fiind
aerul pe care îl are, un oraş care aduce aminte de o îngemănare a spiritului
germanic cu aerul românesc şi cu tradiţiile ungureşti în anumitele părţi. Pot
să vă spun că am încercat de la bun început să-i cunosc pe oamenii din zonă,
să-i cunosc atât pe români, cât şi pe reprezentanţii autorităţilor ungare. Deci
am reuşit să mă văd pentru primele contacte de rutină cu reprezentanţii
poliţiei ungare atât la nivel local, cât şi la nivelul poliţiei de frontieră,
cu şefii de sectoare de la poliţia de frontieră română de la Vărşand şi Salonta
şi, în primul rând, aş putea spune că am vizitat până în acest moment trei
localităţi cu comunitate românească. Am fost la Micherechi, un sat căruia i se
spune centrul românismului din Ungaria şi cam aşa este. Am fost la Chitighaz,
unde părerea mea e că este de datoria noastră să acordăm o atenţie sporită
comunităţii româneşti din Chitighaz şi ieri am fost la Aletea, unde am avut o
discuţie îndelungată şi deosebit de interesantă cu primarul localităţii. Am
vizitat capela ortodoxă română, am fost la cimitirul ortodox, mi s-au prezentat
realităţile cu care se confruntă nu numai comunitatea românească din Aletea ci şi
întreaga populaţie. Mi s-a repetat că Aletea reprezintă un caz special în
Ungaria prin multitudinea culturală şi multietnică a populaţiei. Orice zi petrecută
la Jula e plină de informaţii noi. Mă străduiesc ca nu doar să stochez
informaţia, dar şi să o analizez şi să încerc să o folosesc cât se poate de
bine.
– Aţi sosit într-o perioadă în care în centrul atenţiei sunt şcolile, având
loc serbările de sfârşit de an şcolar. Aţi şi luat parte la câteva serbări.
Diferă cele de aici de cele din România?
– Diferenţele nu aş putea să spun că sunt esenţiale, copiii sunt la fel
peste tot. Important este să le oferi acele condiţii în care să-şi păstreze
inocenţa, iar bucuria sosirii vacanţei este peste tot la fel.
– După întâlnirile pe care le-aţi avut, în această perioadă de cunoaştere,
care credeţi că ar fi cele mai grave probleme şi mai urgent de rezolvat în
viaţa comunităţii româneşti din Ungaria?
– În acest moment nu aş putea să mă pronunţ la gravitatea problemelor cu
care se confruntă comunitatea română. Ceea ce este important şi principalul meu
scop aici este de a sprijini toate acele proiecte, iniţiative cu adevărat
veritabile, care vin în sprijinul menţinerii păstrării identităţii naţionale şi
de cultură a comunităţii române. Uşa consulatului este deschisă pentru oricine,
care cu adevărat doreşte să stăm de vorbă, pentru că sunt de părere şi cred cu
tărie în faptul că numai prin dialog se poate rezolva orice.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu