Editorial - Etnointelectualismul

Până în acest an, tinerii români din Ungaria nu se prea îmbulzeau să plece la studii în România. Erau ani când se înscriau pentru bursele statului român doar 2–3 persoane. Pentru anul şcolar 2012–2013, încă de prin primăvară, şi-au exprimat intenţia de a studia în România 15 absolvenţi ai liceului „N. Bălcescu” din Jula. De ce acum acest mare interes? Cu siguranţă nu din dragostea nemărginită faţă de ţara-mamă, ci dintr-un motiv mult mai realist: pentru că în Ungaria costă tot mai mult învăţământul superior, deoarece s-au redus semnificativ locurile fără plată la universităţi.

Zilele trecute a apărut metodologia înscrierii pentru bursele statului român a tinerilor români din afara României. Pentru Ungaria au fost rezervate 15 locuri, aşa cum liceul de la Jula şi diplomaţia română a cerut încă dinainte. La prima vedere am putea fi mulţumiţi, pentru că ni s-a dat ceea ce am cerut. Dar se pare că nu este aşa. Cele 15 locuri nu s-au dat în acele oraşe şi la acele secţii unde tinerii noştri ar fi vrut. Dintre absolvenţii de anul acesta, 6 ar fi dorit să studieze medicina generală, 3 stomatologia şi 2 medicina veterinară. Conform datelor de pe site-ul Ministerului Educaţiei din România, pentru Ungaria au fost repartizate numai 3 locuri la medicină generală, 2 la stomatologie şi 1 loc la medicină veterinară. Nemulţumirea este mare din partea unor tineri (şi a părinţilor lor), care au sperat să intre sigur pe un loc în România. E justă oare această supărare în condiţiile în care tinerii noştri ajung la studii în România fără examen de admitere, numai pe baza rezultatelor de la bacalaureat? Iar alţii nu prea înţeleg, de ce dă România burse la limba şi literatura română sau la finanţe (nici nu oriunde, ci la ASE Bucureşti) când tinerii noştri toţi vor să se facă medici? Cei care vrem, putem să credem că repartizarea din acest an a locurilor este un semnal din partea Bucureştiului cum ar trebui în viitor să-i direcţionăm pe tinerii noştri.

Conform datelor culese de „Foaia românească”, actualmente studiază în România 16 tineri din comunitatea românească din Ungaria. Majoritatea acestora învaţă medicina. Poate ar trebui să ne bucure că toţi aceşti viitori medici vor spori numărul doctorilor români de la spitalul din Jula, dar, din păcate, niciun tânăr nu se duce să înveţe de profesor de limba şi literatura română pentru ca, întorcându-se acasă, să se angajeze la vreo şcoală şi să transmită elevilor frumoasa limbă românească.

Ar fi de responsabilitatea noastră, a comunităţii şi, în primul rând, a liceului unde termină aceşti elevi, să le arătăm tinerilor calea pe care să apuce. Să-i informăm atât pe tineri cât şi pe părinţii lor că România nu este obligată să dea aceste burse de studii, ci ne oferă un cadou. Un cadou pe care suntem datori să-l primim cu cinste: 1. Să ne îndemnăm copiii ca în România să înveţe în limba română! (Suntem nevoiţi să accentuăm acest lucru, pentru că, din păcate, în cazul unor studenţi din Ungaria nu este de la sine înţeles, deoarece unii trec la secţiile de limbă maghiară, ceea ce nu este un lucru prea etic.) 2. Tinerii care ajung bursieri ai statului român, după terminarea studiilor nu au nicio obligaţie faţă de statul român, au însă o foarte mare datorie faţă de comunitatea românească din care au plecat. Ar fi bine să nu se uite un lucru: exclusiv datorită apartenenţei lor etnice au putut lua parte la învăţământ fără taxă în ţara-mamă, astfel aceşti tineri, după terminarea studiilor, au datoria morală să ia parte în mod activ în viaţa comunităţii româneşti.

Eva Şimon