Profesorul Cristian Ardelean din Chitighaz va participa la Jocurile Olimpice de la Londra

Cristian Ardelean, membru al comunităţii românilor din Chitighaz, este profesor de istorie şi limba germană la şcoala românească din localitate. De mai multe ori s-a distins printr-o putere de voinţă deosebită. Prima dată atunci când, în anul 2002, a hotărât să facă drumul pelerinilor în Spania cunoscut sub numele „El Camino”. Punctul de pornire a fost din oraşul Pamplona până la Santiago de Compostela, o distanţă de aproape 800 de kilometri. Această distanţă, la fel ca alţi pelerini, Cristian a făcut-o mergând pe jos străbătând zilnic 30–40 de km, călătoria durând o lună întreagă. Am mai scris într-un alt articol despre călătoria şi amintirile lui Cristian. Acum am evocat acest lucru, pentru că am aflat că anul trecut Cristian Ardelean a făcut Maratonul clasic alergând 42,192 km. Iată un om care nu renunţă în faţa obstacolelor, ci face totul până la capăt. Iar zilele acestea este un om foarte fericit: va ajunge la Jocurile Olimpice de la Londra.


– Cristian, ştiam despre tine că sportul tău preferat încă din copilărie era fotbalul. Ca să avansezi, din clasa a 7-a te-ai înscris de la şcoala românească la şcoala Madách la cursul sportiv din Bichişciaba. De atunci ai fost membru al echipei de fotbal din Chitighaz, apoi ai jucat în echipa Kétegyházi SE, ai jucat fotbal şi în timpul studenţiei din anii 1997–2001 la Seghedin. După terminarea studiilor ai ocupat postul de profesor la şcoala românească. Nu eşti profesor de educaţie fizică şi totuşi mişcarea se pare că ocupă un loc important în viaţa ta…
– Da, aşa este. Îmi place şi să înot, îmi place Balatonul, din 2001 până în 2005 în fiecare an m-am înscris la traversarea Balatonului prin înot, care se desfăşoară între Révfülöp şi Balatonboglár, pe o distanţă de 5,2 km. Distanţa aceasta am realizat-o în timp de 2 ore şi 50 de minute. În 2007 am participat la o cursă cu bicicleta la lacul Selidi, 230 de km, alături de prietenul mei Gheorghe Selejan.
– Cum ai ajuns la hotărârea să alergi sistematic, care a fost motivul?
– După ce am terminat cu fotbalul activ în 2006, am avut nevoie de ceva mişcare, de sport. M-am gândit că cel mai firesc e să alerg în fiecare seară pe drumurile din sat. După alergare m-am simţit tot mai bine. Pe internet am găsit un plan de antrenament pentru alergători. Ţinându-mă de planul acesta, alergând de trei ori pe săptămână, am făcut diferite distanţe cu diferite intensităţi, iar după un timp am avut tot mai bune rezultate.
– Când ai hotărât să te înscrii la cursa de alergare?
– Prima înscriere şi primul succes l-am avut în 2007, la semimaratonul NIKE Budapesta. Această distanţă de 21,098 km am parcurs-o în 126 de minute. Organizarea a fost foarte bună, au fost mulţi voluntari voioşi şi bine dispuşi, pe drum cu mulţi suporteri care ne-au încurajat. Am alergat în cele mai frumoase părţi ale oraşului în vreme potrivită. Această primă încercare a fost emoţionantă, m-a convins că e un început nou în viaţa mea, luând apoi hotărârea ca să fiu prezent permanent la aceste curse de alergare.
– După primul succes de semimaraton, la câte concursuri te-ai mai înscris?
– Între 2007–2011 am participat la semimaratonuri în diferite oraşe cu diferite denumiri: „Kaposvár dombjai”, la Dobriţân, „Clubul Rotary” la Budapesta, „Vivicita” şi la „Zöldgömb futás” şi la o cursă din Siófok.
– Îţi aminteşti de curse neobişnuite, mai interesante?
– În 2010, am fost la alergarea în jurul Balatonului, „Balaton maraton”, care a fost o distanţă de 212 km. Fiind ştafetă, aici au luat parte echipe formate din 5 persoane, alergând fiecare circa circa 20 de km. Mie mi-a venit rândul noaptea la ora 2, de la Balatonkenese până la Révfülöp.
– Când ai simţit că ai suficientă putere fizică şi sufletească să te înscrii la Maratonul clasic?
– După ce am realizat cu succes multe concursuri de semimaraton, am ajuns la hotărârea să-mi încerc puterea de voinţă şi m-am înscris la Maratonul „Sri Chinmoy”, organizat în oraşul Győr, în noiembrie 2011. Nu a fost uşor, a fost mare vânt, cursa am terminat-o în timp de 5 ore.
– Te-am văzut alergând şi cu alţi tineri din sat. Cum i-ai convins?
– Cu tinerii aceştia deseori ne întâlneam şi vorbeam despre diferite ramuri ale sportului. S-au interesat şi despre rezultatele mele la diferitele curse de alergare. Le-am povestit despre filingul, despre buna dispoziţie şi despre gândirea pozitivă a organizatorilor. După asta s-au hotărât ca şi ei vor să facă antrenamente şi de atunci alergăm împreună (Gheorghe Selejan, Tereszán Péter, Dila István, Simény János). Rezultatele sunt tot mai bune.
– În 2012 care au fost cursele de alergare la care te-ai înscris? Care e cel mai proaspăt eveniment?
– M-am înscris la proba de alergare ştafetă la Super Maratonul Bichişciaba–Arad–Bichişciaba. Am făcut parte dintr-o echipă formată din 5 persoane pentru proba de alergare ştafetă, având de parcurs 25 de km între Turnu–Arad. Pe 3 iunie m-am înscris la alergarea pe Vârful Kékes („Kékescsúcs-futás”) de 12 km lungime, 650 m diferenţă la nivel.
– Am auzit, că pe lângă toate aceste competiţii sportive, te-ai prezentat şi la concursul de probe olimpice pentru sportivi amatori. Din ce ramuri de sport au fost compuse probele?
– La începutul anului 2012, EDF şi DÉMÁSZ au anunţat un concurs de probe olimpice pentru sportivi amatori. Pentru cei care îndeplinesc aceste probe au oferit ca şi câştig o călătorie cu avionul, cazare şi bilet de intrare la Jocurile Olimpice din Londra. Numele câştigătorilor au fost trase la sorţ şi a apărut pe internet. Văzând că şi numele meu a apărut pe lista câştigătorilor am fost foarte surprins. Astfel pot să particip ca spectator în zilele de 7–8–9 august la competiţiile de caiac–canoe, la Eaton Dorney. La competiţie s-au prezentat 6000 de persoane, iar până la sfârşit au îndeplinit probele 300. Probele au început în luna ianuarie în diferite localităţi mai mici şi mari, ca Budapesta, Seghedin, Miskolc, Abony, Bichiş, Szarvas. Probele au fost compuse din alergare, înot, plimbare pe jos, ciclism şi triatlon (alergare, înot, ciclism), ultima probă am îndeplinit-o la 7 iulie. Dintre cei 300 de sportivi au câştigat bilet de intrare la Jocurile Olimpice doar 8 persoane, printre care mă găsesc şi eu.
– Ce planuri mai ai pentru anul acesta?
– În planul meu de perspectivă e îndeplinirea Maratonului Internaţional între Viena–Bratislava–Budapesta. Aceasta ar fi o mare satisfacţie pentru mine.
– Ce a fost cel mai important pentru tine în ultimii cinci ani?
– Am hotărât un lucru, am avut încredere în mine depunând mari eforturi şi, în sfârşit, am reuşit cu succes. Deci, visele se pot împlini. „Familia” alergătorilor e o comunitate bună, inspiratoare. Am legat prietenii noi, cursele au o atmosferă veselă, eşti înconjurat de oameni ajutători. Prietena mea, Ildikó, mi se alătură la toate concursurile, mă ajută, mă încurajează.
Cu ocazia acestor curse de alergări, Cristian Ardelean şi-a încercat puterile, şi-a dovedit perseverenţa. Suntem convinşi că la îndeplinirea ţelurilor a fost nevoie de eforturi fizice şi de o puternică încărcătură sufletească. Puterea omului e şi în spirit, în credinţă, care în familia lui Cristian Ardelean e puternică, iar el o poartă de mai multe generaţii în genă. Felicitări pentru rezultatele obţinute şi succes şi pe mai departe atât în viaţă cât şi în sport.
Maria Sarca Zombai, Chitighaz

Comentarii