„Să rămâneţi uniţi prin sângele care vă leagă, prin limba pe care o vorbiţi” - Întâlnire emoţionantă de Sfânta Măria Mică la biserica din Micherechi
Părintele Nicolae Bordaşiu din
Bucureşti a slujit la biserica ortodoxă română din Micherechi în ziua sărbătorii
Naşterii Maicii Domnului, care a fost prăznuită pe 8 septembrie, dată care a
coincis cu a doua zi a Festivalului Castraveţilor. Cu ocazia celei de-a doua sa
vizită în satul strămoşilor lui, părintele Bordaşiu a lăsat un dar de nepreţuit
pentru biserica din sat: o frumoasă Evanghelie
aurită, emailată şi cu pietre scumpe şi un Liturghier. Dar pe lângă toate
astea, a dăruit micherechenilor vorbe dulci, încurajări, a transmis sentimente
de mândrie faţă de neamul şi de credinţa noastră.
„Această amintire a părinţilor noştri, a înaintaşilor mei, a preoţilor în
jurul cărora s-a coagulat, s-a adunat şi s-a format satul Micherechi, această
legătură m-a făcut pe mine să fiu prezent astăzi când coincide cu sărbătoarea Festivalului
Castraveţilor. Eu nu am cunoscut prea multă lume din Micherechi, dar am citit
cam tot ce s-a scris despre Micherechi. De la preotul Misarăş am aflat foarte
multe istorisiri despre Micherechi, încât a crescut dorinţa în mine de a-l
cunoaşte. Apoi am avut norocul ca să-l cunosc pe un micherechian care purta
acelaşi nume ca şi mine, îl chema Nicolae Bordaş, care s-a mutat la fiul lui la
Budapesta care, din păcate, s-a pierdut şi el. Apoi am întâlnit alţi
micherecheni. În ultima vreme am avut bucuria ca la biserica unde slujesc au
venit şi m-au vizitat micherechenii şi nu pot spune câtă bucurie m-au făcut
oamenii aceştia. Pentru mine, ziua de astăzi a fost o zi de mare importanţă,
pentru că am slujit la altarul bisericii unde s-a continuat tradiţia credinţei
ortodoxe. Sunt atât de mândru de acest sat, unde au fost strămoşii mei, au
întemeiat parohia ortodoxă, iar în jurul lor s-a grupat satul. Pe această
biserică mare şi frumoasă am văzut-o încă pe vremea când eram copil, într-o
carte poştală, care datează din anul 1901.
Când te copleşesc amintirile te copleşesc şi emoţiile, fiindcă în satul în
care a ajuns unul dintre urmaşii preoţilor Bordaş, ce au slujit aici, în
Husasăul de Criş de lângă Oradea, acolo am aflat eu întâia oară ce înseamnă
Micherechi. De atunci au trecut zeci de ani şi am dorit mereu să-mi împlinesc
dorinţa de a vedea şi cunoaşte rudele.
Aşa cum astăzi prin prezenţa domnului ambasador tot neamul românesc este
prezent aici, aşa să fiţi totdeauna legaţi prin limbă, prin sânge şi prin
credinţă laolaltă. Să nu-i uitaţi niciodată pe cei care s-au jertfit pentru ca
noi să putem fi ortodocşi creştini şi închinători şi rugători către bunul
Dumnezeu.
În viaţa noastră sunt o seamă de praguri pe care le trecem uneori mai greu
alteori mai uşor. În viaţa mea de 88 de ani am avut multe praguri de trecut şi
nu vă voi spune decât faptul că începutul greutăţilor le-am avut atunci când
într-un an s-a potrivit că ziua de 1 mai să fie în Sâmbăta Mare. Nu puteam
suporta eu, tânăr şi creştin, ca să fie strivită sub picioare semnificaţia jertfei
Mântuitorului din Sâmbăta Mare şi atunci am început primul pas pentru apărarea
credinţei strămoşeşti. De aici mi s-au tras apoi multe altele, am făcut o seamă
de ani de ascundere de autorităţile comuniste până când prin voia lui Dumnezeu
s-a curmat această stare care vă mărturisesc că a fost mai grea decât
închisoarea. Apoi am trecut prin închisoare până când au venit vremuri mai bune.
Pentru mine a fost o minune că am fost chemat să slujesc biserica. Patriarhul
Iustinian m-a învrednicit cu lucrarea preoţiei şi cu postul de profesor ca să
îndrum alţi tineri către slujirea preoţească. Acum n-aş spune că este grea
povara anilor, dar mi-e mai greu decât în anii tineri, cu toate acestea mă
silesc mereu să-l slujesc şi să-i mulţumesc bunului Dumnezeu. Legând firul
vremilor unul după altul coborâtor din neam în neam, de la Ioan Bordaşiu al
cărui nume îl port şi eu pe jumătate şi ceilalţi din familie, am venit cu drag în
biserica din Micherechi. Pentru ca să rămână prezentă mereu amintirea
strămoşilor aici în biserică am adus să dăruiesc acestei biserici o Sfântă
Evanghelie pe care eu am primit-o în dar în Bucureşti, la Primăria sectorului
2, unde în cadrul unei festivităţi o seamă de cetăţeni au fost proclamaţi »Om
între oameni« şi printre ei am fost pomenit şi eu. Primăria ne-a dat în dar
câte-o frumoasă Evanghelie aurită, emailată şi cu pietre scumpe. Gândindu-mă că
firul vieţii se va sfârşi şi cum eu nu am urmaşi ca să fie preot şi să
slujească, am adus-o bisericii din satul de unde a pornit viţa preoţească a
Bordăşeştilor şi am însemnat pe foaia ei clipa aceasta de petrecere în satul
Micherechi şi de pomenire a preoţilor care au slujit aici. De asemenea, am
înnoit şi cartea de slujbă, Liturghierul, care este ultima ediţie de carte de
slujbă şi aceasta am făcut-o spre pomenirea tatălui meu Gheorghe, care mi-a
sădit în suflet dragostea de familie, dragostea de neam, dragostea de biserică
şi dragostea de oameni.
Să nu uitaţi că familia Bordaş, care a slujit aici, a luptat ca acest sat
Micherechi să prospere, să fie un sat frumos şi care neîncetat să-l laude pe
bunul Dumnezeu. Să rămâneţi uniţi prin sângele care vă leagă, prin limba pe
care o vorbiţi şi pe care s-o iubiţi, căci cum spune poetul: mult e dulce şi
frumoasă limba ce-o vorbim… Să nădăjduim ca bunul Dumnezeu să ne dea tuturor
sănătate şi ajutor în toată munca noastră”, a spus în cuvântarea sa părintele
Nicolae Bordaşiu, în biserica din Micherechi.
A.Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu