„Trebuie să fii mereu atent la neamul tău” - Interviu cu fostul preşedinte al UCRU, dr. Ioan Ciotea

La prima şedinţă a noului Prezidiu al UCRU din 23 noiembrie a fost invitat şi fostul preşedinte dr. Ioan Ciotea căruia i s-a mulţumit în mod festiv pentru activitatea depusă în cei 13 ani cât a stat în fruntea organizaţiei culturale româneşti. Domnul doctor şi-a motivat retragerea din Prezidiu prin aglomerarea sarcinilor la locul său de muncă, spitalul din Jula, şi nicidecum nu vrea să se rupă de viaţa publică a românilor din Ungaria.

– Timp de 13 ani aţi fost preşedintele Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, ceea ce consider că a fost o perioadă însemnată în viaţa dumneavoastră. Cum apreciaţi?
– Nu a fost o perioadă chiar scurtă, şi a fost o perioadă foarte importantă a vieţii mele. O aventură mai plină de bucurii decât de necazuri sau neîmpliniri. Credinţa mea este că în sfera civilă nu te poţi numi că eşti mai mare român dacă lucrezi într-o instituţie românească, decât cel care nu lucrează într-o astfel de instituţie, care se leagă în mod direct şi natural de românime. Sfera civilă însemnă pentru mine un lucru cu totul diferit. Înseamnă că indiferent de unde vii, dacă eşti român şi ai atitudinea că trebuie să fii mereu atent la neamul tău, nu contează profesia.
– De ce aţi decis să ieşiţi acum, după 13 ani, din conducerea Uniunii culturale?
– Mandatul meu de preşedinte al UCRU a expirat şi am decis să nu mai candidez în continuare, pentru că sunt foarte aglomerat din cauza profesiei mele. Între timp am ajuns membru în conducerea Societăţii de Traumatologie Maghiară şi sunt preşedintele Asociaţiei Maghiare a Chirurgilor specialişti de umăr şi cot. Nu peste mult timp se împlinesc cinci ani de când sunt şef de secţie aici, la spitalul din Jula. Trebuie să recunosc că în ultimul timp, oricât mi-am dorit, nu mai puteam face faţă şi la angajamentele mele de la Uniune. Deci, a trebuit să aleg.
– Vă mai aduceţi aminte cum a fost când aţi intrat prima dată în Prezidiul Uniunii şi cu ce gânduri aţi pornit atunci? Care v-au fost visele în urmă cu un deceniu şi jumătate?
– Am intrat în Prezidiul UCRU exact în urmă cu 15 ani. Atunci m-am întâlnit cu nişte situaţii pe care le cunoşteam numai de la distanţă. Au fost în Prezidiu şi oameni pe care i-am apreciat foarte mult, mi-a fost puţin şi teamă că nu voi face faţă alături de ei. Cu timpul au avut loc schimbări şi m-am simţit onorat să lucrez alături de cei care au alcătuit conducerea UCRU. Unul dintre cei mai importanţi membri ai Prezidiului a fost Ştefan Frătean, care ne-a ajutat foarte mult şi vede foarte bine problemele reale ale comunităţii. A luptat foarte mult pentru noi, românii din Ungaria, în poziţia lui de atunci. Îmi amintesc de foarte multe lucruri reuşite, am avut multe activităţi culturale la Uniune, şi vorbesc aici de perioada când am putut să fiu mult mai activ decât în ultima perioadă. Visul meu împlinit a fost organizarea concertului Holograf. Mi-am dorit tare mult şi m-am bucurat că s-a realizat. Dar am avut multe cenacluri literare interesante, am avut bucuria să primim vizita unor oameni de cultură însemnaţi din România, ca de exemplu actorii Victor Rebenciuc sau Mariana Mihuţ, poeţi şi scriitori de seamă, ca Ana Blandiana, Augustin Buzura, Ioan Barbu de la Râmnicu Vâlcea şi aş mai putea înşira. În ultimii ani ne-am confruntat cu multe probleme. Am avut multe discuţii cu cei de la Autoguvernarea pe Ţară, şi privind în urmă ceea ce aş rezolva acum altfel sunt exact acele discuţii pe care le-am avut cu cei de la AŢRU. Ulterior cred că unele confruntări nu trebuiau să aibă loc, era mai bine dacă nici măcar nu ajungeam să stăm la aceeaşi masă. Lucrurile triste au însemnat pentru mine luptele pentru supravieţuirea „Foii româneşti”, pentru Uniunea Culturală. În ultima perioadă, ponderea Uniunii a scăzut foarte mult în cercurile politice din ţară şi în viaţa publică a românilor din Ungaria.
– Care credeţi că ar trebui să fie acum locul şi rostul Uniunii Culturale în viaţa românilor din această ţară?
– Eu cred că toţi cei care simt şi gândesc româneşte suntem în acelaşi cerc. Există în comunitatea noastră mulţi tineri talentaţi pe care trebuie să-i atragem în cercul nostru. Trebuie considerat că din acest cerc facem parte cu toţii şi avem nevoie de fiecare român, fie el tânăr sau bătrân, ortodox sau baptist, etc.
– Cum credeţi că va fi viitorul UCRU peste câţiva ani?
– E important ca sfera civilă să îşi găsească armele potrivite pentru a supravieţui în aceste vremuri noi, să atragă feţe noi în cercul respectiv, fie ei români din Ungaria sau români veniţi din România care trăiesc aici, etc. Dacă am putea copia nişte elemente naturale care caracterizează sfera civilă din vestul Europei, atunci am supravieţui foarte bine. Dar dacă dorim să fim puţin şi în sfera civilă şi puţin şi în cea politică, atunci va fi mult mai greu pentru că ne vom confrunta cu diverse interese. Personal îmi doresc mult să ne găsim locul potrivit şi armele potrivite pentru a supravieţui şi astfel cu siguranţă vom exista şi peste 10 ani.
E.Ş.